Fuziune intre doi artisti – Visurile dirijeaza spre iubire

Spune te rog, scumpa mea, daca simti si tu ce simt si eu?

E calduros acest gand in care ne aflam acum, amandoi. Si nu e vis, cum te am obisnuit mereu sa ne intalnim. Un gand de primavara, cum iti place tie , am ales. Totul e crud si nou si viata parca acum abia incepe. Hai zi mi, asa i ca ti place unde te am adus acum? Am adunat fiecare lacrima pe care ai varsat o, din clipa in care te ai nascut si am construit acest loc fara inceput si fara sfarsit. Este locul tau, poftim. Intra si foloseste te de bunul tau pe care tocmai l ai primit acum. Stai linistita, nu am uitat ca nu stii sa inoti. Tocmai de asta sunt aici, ca sa te protejez. Dar vai, ce adiere plapanda de vant, caldut,mi a mangaiat obrajii mei acum. Cred ca esti atat de fericita acum, cand am reusit sa creez aceasta atmosfera superba, doar pentru tine. Si nu uita, sunt tot acel strain care abia acum te descopera pe tine ca femeie. De ce zambesti cand eu ma chinui sa perfectionez acest gand in care te am adus? A aparut cumva un semn de fericire, pe care nu l ai putut inhiba, cum obisnuiesti sa faci? Nu e nimic. Cu mine totul este bine. Crede ma ca sunt opusul a tot raul cu care ai avut de a face. Esti in siguranta aici, pentru ca am construit acest gand, doar pentru eu si tu. Nimeni nu poate intra aici. De asta am ales locul acesta, in aceasta zi de primavara.

Ma dezinhiba primaverile in care sunt cu tine. Dar stii prea bine asta si mereu te hranesti cu slabiciunile mele, specifice acestui sezon. Doar una din ele nu poti ca sa mi o iei nicicum, pentru ca asta ar insemna ca tu sa nu mai traiesti. Slabiciunea suprema esti tu. Sa nu ti iei viata, cu toate ca stiu ca ai renunta la ea oricand, numai sa mi furi un zambet. Mereu cand ma vezi zambind, mai ales gropitele mele care te incita si te determina sa te transformi, ma simt amenintat. Cu toate ca stiu ca singurul rau pe care mi l poti face, e sa ma iubesti si mai mult.

Observi cum Soarele incearca sa si ia ramas bun de la noi, atat de subtil si totusi atat de dureros cand stim ca pana maine nu il vom mai vedea. Dar ce spectacol ne ofera, pentru a compensa dorul de el. Priveste scumpa mea muza, cat de superb poate fi acest apus de Soare. Priveste l bine, pentru ca i ultima oara cand ai sa l mai vezi. Stii doar ca in fiecare noua zi, este altul, mereu tot mai frumos ca cel din urma.

Ia spune mi, cate apusuri de Soare ai pierdut pana acum? Nu doare tare sentimentul de vinovatie cu care esti blestemata sa traiesti? Mereu te a asteptat, cu spectacolul sau de noapte buna si ramas bun.Iar tu? Tu in schimb, l ai dat uitarii. Nu i nimic. De astazi nu vei mai pierde nici un apus. Voi fi langa tine, sa ma asigur de acest lucru. Vom imparti si vom trai impreuna fiecare apus, atat de unic si atat de plin de incarcatura erotica. O da…, uite l. Deja spectacolul a inceput. Poftim, aseaza te in bratele mele si haide sa ne scaldam privirile, in schimbul de tura dintre Soare si Luna. Doar nu ai uitat de Luna, muzo, nu? Stii mult prea bine ca viata ta, ca si femeie, este strans legata de fazele Lunii, ca sa o poti da uitarii.

Te ai incalzit brusc. Transpiri si tocmai acest lucru adauga si mai mult mister acestui minunat gand. Dar nici macar nu am inceput. Semn ca vorbele mele iti induc o stare de spirit nemaintalnita pana acum.

Si a plecat. Soarele a cedat in sfarsit locul Lunii. Suntem numai tu si eu. A da , era sa uit, si Luna, mereu perversa, violeaza intimitatea celor ca noi.

Mirorisi a vanilie, a lavanda si a lemn de santal. Ma cutremura amestecul acestor arome in perfecta fuziune cu mirosul trupului tau. De ce ma inciti in astfel de momente? Iti place atat de mult sa trezesti in mine, nu stiu cum sa le numesc. Fiare ale iubirii, e cel mai potrivit. Nu vreau sa fiu salbatic cu tine, dar vad ca nu faci nimic ca sa opresti acest lucru.

Esti tu si Luna, in complot, cu ganduri care scot din mine tot ce e mai rau.

Te vreau atat de mult !

To be continued…

Publicitate

 

Fuziune intre doi artisti part 2

Din nou, incerc sa retraiesc, acele clipe, in care eu si tu nici nu existam. Dar nu pot inainta, in retrairile pe care vreau sa le simt acum. Tu esti de vina. Esti mult prea pasionala pentru acest moment. E drept, imi placi de mor. De altfel, nici nu ai mai fi acum, aici, in acest gand aproape perfect. Dezbraca ma de toate imperfectiunile , cu care am fost creat si joaca tu, in locul meu, acest rol de barbat. Ti se pare usor, cand nu esti pe scena, pe care trebuie sa fiu eu. Femeile ca tine, sunt cele mai placute calatorii in care ma regasesc. Fierbi ! Clocoteste sangele, sau orice te tine pe tine in viata. Ma frig, cand sunt atat de aproape de tine. Iar privirea , gestul asta care te satisface pe tine mereu, e pregatita de masacrul care urmeaza. Cand ma privesti, in acest fel, e o tortura carnala pentru mine. Hai , devoreaza, orice doresti , din trupul asta al meu. Savureaza aceasta ofranda, pe care ti o aduc, zeita, a irealitatii dulci. Pentru ca asta vei primi, tot restul vietii tale.

To be continued….

 

Nu am nimic, cand eu se pare ca am totul, mai caut ceea ce eu am gasit deja. Sunt trist, pentru ce am fost candva, si fericit pentru ce am ajuns.As putea oricand, sa ma joc intre cuvinte, sa le tot amestesc in timp ce incerc, de fapt sa le aliniez….pot face asta oricand. Pot sa si imi neg creatiile dupa ce le transform, in nu stiu ce anume, dar ele nu ma lasa sa o fac, pentru ca stiu ca urmeaza dupa ele noi amestecuri de idei. Le pot si ura, in tmp ce le iubesc si  detin puterea unica sa o fac, actiune care ma determina sa nu ma opresc nicicand. Nu stiu daca e bine sau rau, dar traiesc senzatia, ca numai prin el stiu sa fiu eu insumi, hranindu-ma salbatic si nesatul din fiecare cuvant pe care il scriu.

 

Viata

De a lungul timpului, de la inceputul vietii omenesti pe Pamant, omul a cautat sa se identifice in cate o poveste. Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor. Numai sa stie fiecare ca are povestea lui.

Viata, cea mai frumoasa calatorie posibila, din acest univers. Si e atat de bine aici. Singurul dusman e timpul. Care curge constant, mereu fidel actiunii pentru care a fost creat. Obisnuit cu fiecare dintre noi, probabil si satul de toti si toate, ramane devotat aceluiasi lucru, curgerea sa.

 

Zambesc

Cat de usor este sa zambesc. Un simplu zambet care poate schimba un infinit de intamplari. Tot acelasi zambet poate sadi o samanta de fericire in sufletul celui care l primeste. O samanta ce poate devia banalitatea normalitatii. Se poate transforma in orice. Poate fi eu sau poate fi tu. Important e ca samanta sa fie a unui zambet.
Stii ce i interesant? cat va este voua de greu sa zambiti. Sunteti crispati si mereu in loc de incurajari, voi oferiti doar critici. Critici ai unori lucruri ciudate pentru voi cand pentru noi toti e doar ceva din normalul nostru.
Hmm…da trist acest aspect al vietii voastre aparent normala. Cand de fapt voi sunteti scufundati in banalitatea vietii pe care o aveti.
Si, da. Stiti care i lucrul cel mai frumos in toata treaba asta? Ca eu inca nu am uitat sa zambesc, pe cand voi inca va ganditi la ce am vrut de fapt sa spun eu aici. E simplu: eu doar zambesc.

 

Ma gandesc

„Ma gandesc la tine si stiu ca nu existi, dar asta ma face sa fiu eu. Un om care viseaza, un om care construieste mental, ceea ce altii distrug. Sunt fericit si atat timp cat acest sentiment rezoneaza cu sufletul meu, sunt in echilibru cu toti si cu toate.
Scriu pentru ca, stiu ca asta e un lucru bun si mi pune creierul la treaba.
Ma gandesc ca ar fi mai bine daca cu totii am face acest lucru. Pentru ca astfel scapam de inhibitii. Scrisul este un adevarat desfrau. Ne scoate din inchisorile in care traim zi de zi si ne relaxeaza in acest mediu virtual.
Ma gandesc ca … ar fi bine sa ma gandesc mai des.”

 

Hello world!

Nu incerca sa patrunzi in irealitatea mea, pentru ca asta ar fi cel mai mare risc pe care poti sa ti l asumi. In gandul meu doar intri… nimeni nu mai iese !