Din nou, incerc sa retraiesc, acele clipe, in care eu si tu nici nu existam. Dar nu pot inainta, in retrairile pe care vreau sa le simt acum. Tu esti de vina. Esti mult prea pasionala pentru acest moment. E drept, imi placi de mor. De altfel, nici nu ai mai fi acum, aici, in acest gand aproape perfect. Dezbraca ma de toate imperfectiunile , cu care am fost creat si joaca tu, in locul meu, acest rol de barbat. Ti se pare usor, cand nu esti pe scena, pe care trebuie sa fiu eu. Femeile ca tine, sunt cele mai placute calatorii in care ma regasesc. Fierbi ! Clocoteste sangele, sau orice te tine pe tine in viata. Ma frig, cand sunt atat de aproape de tine. Iar privirea , gestul asta care te satisface pe tine mereu, e pregatita de masacrul care urmeaza. Cand ma privesti, in acest fel, e o tortura carnala pentru mine. Hai , devoreaza, orice doresti , din trupul asta al meu. Savureaza aceasta ofranda, pe care ti o aduc, zeita, a irealitatii dulci. Pentru ca asta vei primi, tot restul vietii tale.
To be continued….
cleo
iunie 27, 2012 at 6:57 am
Te cam lasi chinuit 😛 Just kiding !
endorfinul
iunie 27, 2012 at 8:14 am
:)) Cam da !!!! :