RSS

Monthly Archives: May 2011

Doar te iubesc

Cum poti sa crezi in necrezut cand lumea cade parca peste tine? E chiar atat de greu sa intelegi ca nu mai esti in vis. Peste cati spini trebuie sa trec pentru ca tu sa intelegi un simplu lucru: eu doar te iubesc, nimic mai mult, de fapt nici nu pot face altceva. Suntem in lumea nostra, a celor doi indragostiti si nimic nu poate schimba asta. E iubire ce simti pentru mine, cand ma doare?  E inuman sa nu primesc altceva in afara de  opusul a ceea ce ofer? E trist in lumea asta doar a mea, nu inteleg de ce nu pot sa fiu iubit. Vreau doar sa zambesc nu cer nimic mai mult si totusi nici macar atat nu pot sa fac. E noapte in sufletul meu cald in care tu mereu te regasesti si totusi incerc sa realizez cum de nu te multumesc cu ceea ce sunt. Am platit cu varf si indesat greselile trecutului meu. Ti se pare normal sa mai platesc odata pentru niste lucruri care nici macar nu exista? Cred ca nu , s au cel putin asa spun e ca e normal. Cu totii gresim si cu totii ne platim greselile, dar atat timp cat am platit cu ce te poate atinge pe tine acest lucru? Nu i drept sa fiu judecat pentru faptul ca exist si da, stiu sigur, ca daca nu as mai exista probabil ca multi nu mi ar simti lipsa. Din contra, as face un lucru bun, lasand loc pentru altii care pot trai in locul meu. Da sigur daca as putea sa mi dau viata, in schimbul zambetului tau , as parasi aceasta lume in fericirea absoluta. As ramane doar cu zambetul tau in suflet. In fapt nici nu am nevoie de mai mult. Doar zambetul tau , datorita caruia inca respir, inca sunt in viata, nu stiu pentru cat timp… Un simplu zambet , pe care il vad atat de rar, de parca as fi privat de acest lucru. E chiar atat de greu sa mi zambesti ? macar pentru o clipa si mi e de ajuns. O clipa in care te vad zambind este o eternitate pentru mine. O eternitate, iti dai seama cat de mult valoreaza zambetul tau pentru mine? Stiu , sunt un ciudat, de fapt ma pot autointitula un nebun , cu toate ca nu pot fi astfel din cauza ca, cei care recunosc acest lucru de fapt sunt cei mai normali oameni. Dar sa trecem si peste asta. Te iubesc… e chiar atat de greu sa ma intelegi? Pare atat de platonic faptul ca am curajul sa recunosc acest lucru? Probabil ca nu si probabil ca in interiorul tau simti mai mult decat cred , lucrul acesta. De ce nu ma chemi cand deja sunt langa tine? E atat de greu sa ma strigi, sunt deja langa tine, mult mai aproape de strigatul tau, de fapt mult mai aproape de tine. Te simt atat de intens incat mi se pare uneori ca m auzi inainte sa te strig. Nu te intrista, iubirea e facuta sa fericeasca oamenii si uneori sa i si distruga. Imi pare rau ca sunt eu insumi.

Te iubesc !

Advertisements
 
5 Comments

Posted by on May 21, 2011 in Uncategorized

 

stiu..

Ma bucur ca stiu…Stiu ca fiecare dintre noi suntem speciali si tot odata diferiti, diferiti prin felul nostru de a fi. Stiu ca lumea ar putea fi mult mai frumoasa atat timp cat am aprecia o exact asa cum este. Mai stiu ca putem fi fericiti, atat timp cat stim sa ne limitam dorintele, in fond dorintele in exces ne daruiesc atat de multa nefericire. Stiu ca toti iubim. Da, chiar asa , fiecare dintre noi iubeste si daca nu am iubit pana acum , probabil ca mai devreme sau mai tarziu o vom face. Stiu ca fara vise nu suntem in miscare si practit nu valoram nimic fara ele. Mai stiu ca viele devin realitate, atat de usor si totusi atat de multi fug de ele. Stiu ca …pilonii care sustin lumea, sunt doar imaginari si totusi sustin atat de bine acest lucru. Stiu ca putem zambi si totusi nu inteleg de ce o facem atat de rar, de parca ne ar costa ceva. Chiar, de ce nu zambim mai des? Probabil ca raspunsul il veti gasit tot voi. Stiu ca…fiecare are o inima si suntem stransi legati de ea. Totusi, de ce nu ne ascultam inima cand avem de luat decizii. De ce mereu ne gandim doar la repercursiunile care pot aparea datorita unei decizii pe care o luam, ascultandu ne inima? Ciudat. Chiar se simt bine macar unul din noi care nu si urmeaza, in fond, instinctele , atat de naturale si totusi atat de cruciale, pentru bunul mers al vietii? Probabil ca nu.Cu totii stiu acest lucru, putin au curajul sa o puna in practica. Mai stiu ca oamenii sunt tot mai inchisi. E chiar atat de greu sa ne deschidem? Totusi ce rost isi mai au cuvintele, daca ne este frica sa le folosim? Probabil ca v am pus pe ganduri, de fapt , cred ca deja erati pe ganduri, doar ca, nimeni nu are curajul sa o recunoasca.

Stiu ca, am putea schimba lumea, doar ca nimeni nu vrea sa o faca. Fiecare prefera sa se piarda prin tiiparele deja existente, prin cotidian si prin cele deja scrise pana acum. Frustrant, cum nimeni nu zice nimic. Trec toate sau toate trec , nu? Stiu ca acum chiar ca zambesc cand ma gandesc cum nu facem nimic. Stiu ca nimeni nu mai respecta nimic, dar toti suntem “corecti”. Da, si mai stiu ca ar fi bine sa nu renunt la scris , in speranta ca voi fi citit atat de profund, incat cineva , va face totusi ceva, pentru binele nostru.

Stiu ca un cuvant, poate patrunde atat de adanc in sufletul nostru, incat vom simti si altceva in afara de cotidianul in care ne regasim mereu.

Mai stiu ca un cuvant poate schimba lumea!

Tu ce ai de spus?

 
9 Comments

Posted by on May 20, 2011 in Uncategorized

 

ea

Ma scunfund in gandurile mele, de mult uitate, pe care le am tot neglijat in ultima perioada. Incerc sa fac abstractie de tot ce ma inconjoara si asta imi aduce destula liniste pentru a putea merge mai departe. In jurul meu pluteste fericirea absoluta. Doar eu si ea, cea care ma invaluie in tot ce imi doresc. Mereu rasfatat, de vorbele pe care mi le ofera si emotionat ca un copil , ma simt, atunci cand stiu ca trebuie sa o intalnesc. Tremur, de fericire, daca poti crede asta, ca un copil care abia asteapta sa se convinga ca, cadoul pe care la  primit este tocmai cel pe care il visa. Da…asa sunt eu acum. Un copil sinu mi e rusine sa o recunosc. Simti? Fericirea emanata de sufletul meu ? E datorata ei. O ea, cum nici nu mi am imaginat ca poate sa existe. E femeie si stie sa mi o arate in fiecare clipa in care privirile noastre se intalnesc. O mama, care a inviat din nou copilul din mine. Da sunt iar doar un copil si asta ma face si mai fericit. Observi ca spun cu mandrie acest lucru. Gandurile mele iar se joaca cu mine si nu reusesc sa le adun. O las pe ea sa mi faca ordine printre ele, ca se pricepe la astfel de fuziuni.

Va continua!

 
2 Comments

Posted by on May 6, 2011 in Uncategorized