Doar te iubesc

Cum poți sa crezi în necrezut când lumea cade parca peste tine? E chiar atât de greu sa înțelegi ca nu mai ești în vis. Peste câți spini trebuie sa trec pentru ca tu sa înțelegi un simplu lucru: eu doar te iubesc, nimic mai mult, de fapt nici nu pot face altceva. Suntem în lumea nostra, a celor doi îndrăgostiți și nimic nu poate schimba asta. E iubire ce simți pentru mine, când ma doare?  E inuman sa nu primesc altceva în afara de  opusul a ceea ce ofer? E trist în lumea asta doar a mea, nu înțeleg de ce nu pot sa fiu iubit. Vreau doar sa zâmbesc nu cer nimic mai mult și totuși nici măcar atât nu pot sa fac. E noapte în sufletul meu cald în care tu mereu te regăsești și totuși încerc sa realizez cum de nu te mulțumesc cu ceea ce sunt. Am plătit cu vârf și îndesat greșelile trecutului meu. Crezi ca e normal sa mai plătesc odată pentru niște lucruri care nici măcar nu exista? Cred ca nu este drept, cel putin, nu pentru mine. Cu toții greșim și mereu ajungem sa ne plătim greșelile, dar atât timp cât nu mai sunt dator de prea mult timp,cum te-ar putea atinge pe tine acest gând? Nu-i drept sa fiu judecat pentru faptul ca exist și da, știu sigur, ca dacă nu as face-o, probabil ca multi nu mi-ar simți lipsa. Din contra, as face un lucru bun, lăsând loc pentru alții, ce vor putea trai în locul meu. Dar sigur, dacă as putea sa-mi dau viata, în schimbul zâmbetului tău , as părăsi aceasta lume în fericirea absoluta. Mi-ar rămâne doar cu zâmbetul tău în suflet, nici nu as avea nevoie de mai mult. Doar zâmbetul tău,al celei care nu exista, datorita căruia încă respir, încă sunt în viata, nu știu pentru cât timp, pentru ca este atât de greu fără tine. Un simplu zâmbet, pe care îl vad atât de rar, de parca as fi privat de acest lucru. E chiar atât de greu sa-mi zâmbești, din numai Lumea ta ,măcar pentru o clipa și mi-e de ajuns. O clipa în care te vad zâmbind este o eternitate pentru mine. O eternitate, iți poți imagina cât de mult valorează zâmbetul tău pentru mine? Știu, sunt un ciudat, de fapt ma pot autointitula un nebun , cu toate ca nu pot fi astfel din cauza ca, cei care recunosc acest lucru de fapt sunt cei mai normali oameni. Dar sa trecem și peste asta. Te iubesc,pe tine cea ce nu ai curajul sa exiști, e chiar atât de greu sa ma înțelegi? Pare atât de platonic, faptul ca am curajul sa recunosc acest lucru? Probabil ca nu și probabil ca în interiorul tău, simți mai mult decât cred acest lucru. De ce nu ma chemi când deja sunt lângă tine? Ti-e imposibil sa ma strigi,când sunt deja aici așteptându-te pe tine, mult mai aproape de strigatul tău și totuși atât de departe de tine. Te simt atât de intens, încât mi se pare uneori ca ma auzi, înainte sa te strig. Nu te întrista, iubirea e făcuta sa fericească oamenii și uneori sa-i și distrugă. Îmi pare rău ca sunt eu însumi.

Te iubesc, acel ceva de neatins ce ești !

Publicitate