Pereche de ganduri (colaborari)

Deja primavara se instaleaza. A trecut luna februarie, faimoasa si mult-temuta luna a iubirii in care toti cei care au pe cineva langa ei au un zambet intepenit pe buze declarand parca lumii intregi ca se incadreaza tabloului social la care ravnim cu totii, noi, muritori de rand. Nu conteaza ca il cunosc pe cel de langa ei de o saptamana, ca nu le place mare parte din comportamentul acestora sau ca ar prefera sa fie acasa in patul lor comfortabil vazand unul din serialele preferate. Nu! Suntem invatati de mici ca a fi normal si “fericit” e sa ai pe “cineva” langa tine. Dar in acelasi timp invatam sa credem in povesti si in existenta unul acel cineva perfect compatibil, care sa iti faca sufletul sa cante si stomacul sa se umple de fluturasi.

Si pe masura ce crestem incercam sa il gasim pe acel cineva. In colegul de banca din liceu, in prietena din copilarie care a  crescut si a devenit o femeie misterioasa si interesanta, in toti acei cineva care se intampla sa fie pe langa noi la un moment dat. Dar care nu ne dau decat bucati din experienta aia magica la care visam si la care copilul din noi nu vrea sa renunte. Plus ca de cele mai multe ori bucatile de magie vin odata cu bucatile de probleme. Dar copilul a invatat ca binele si raul sunt doua entitati total separate care se lupta pana la final cand binele castiga si “toti sunt fericiti pana la finalul batranetii.

Apoi intervine realitatea, care ne arata ca persoana aceea perfecta, intruchiparea povestii in care credeai in copilarie, e un pic prea buna si banala. E de fapt prima oportunitate de “a fi fericiti pana la adanci batraneti” la care dai cu piciorul fara sa rasufli pentru ca e plictisitoare, banala si poate un pic prea perfecta pentru a nu fi enervanta pentru tine, un om normal cu multe calitati dar si cu un sac de defecte care te fac sa fii unic, irepetabil si special – dar mai ales, iubit.

N

Incep sa inspir. Si ceea ce mi intra in plamani nu pare deloc a fi aer. Simt doar renastere din cauza acestui anotimp. In jurul meu se tot destrama si renasc povestile de iubire pe care nu am reusit sa le traiesc. E interesant cand ma gandesc ca , totul e atat de simplu. Sunt doar eu si tu , doar doua ganduri, al meu si al tau care incearca sa creeze tabloul perfect. Si da, nu cred ca suntem pictori, dar daca arta de a zugravi cu cuvinte in loc de culori se numeste pictura , atunci , poate ca da, suntem intradevar pictori, dar ai cuvintelor.

Haotic rascolesc prin sufletul meu si incerc sa gasesc cuvintele potrivite, pentru a va face pe voi sa intelegeti ce este de fapt in mintea noastra. Sunt doua suflete, la unison, pereche de ganduri ,ce simt nevoie de libertate. Intradevar , scrisul dezinhiba si tocmai acest lucru ne a determinat sa ne pricopsim cu un nou viciu. Este mai mult decat un drog, scrisul asta dintre eu si ea. Sau poate ca este drogul absolut. Oricum ne hraneste si cu siguranta va hraneste si pe voi.

L

Am trecut amandoi de momentul “fatidic” al adolescentei cand fiecare zambet venit din “tabara opusa” insemna o invitatie la a te indragosti si un prim pas spre o cavalcada de fantezii, planuri si vise alaturi de celalalt. Am trecut si de prima dragoste, si de indragosteala nebuna din adolescenta si de aventurile nebunesti si rapide din facultate. Fiecare relatie in care ne-am avantat a mai adaugat o pana la aripile noastre, a lasat cateva cicatrici, dar cel mai important, ne-au transformat in oamenii care suntem azi. Am invatat ce ne place si ce nu , ce credeam ca asteptam de la cealalta persoana dar de fapt nu se potrivea cu noi (ca atunci cand vezi rochia visurilor tale pe un manechin intr-o vitrina stralucitoare, dar pusa pe tine parca nu mai e asa frumoasa, sau poate doar oglinda e invidioasa)

N

Si totul a inceput doar cu un sunet. E strigatul de disperare a inimilor care ne silesc sa le hranim, cu pasiune si iubire si cu multe alte trairi pe care inca nu le au trait. E minunat , cum fuziunea dintre doua ganduri , poate oferi un atat de putin , pentru o atat de multa lume. Sunt suflete aparent pierdute, pe care noi le lasam sa pluteasca in voie in aceste randuri. Esti fericit acum? Probabil, dar asta nu e un motiv, care ne ar putea determina sa incetam. Este ea, care niciodata nu ma lasa sa termin. Mereu incep noi idei care dau nastere unor conglomerate de intamplari, in care ne regasim pe noi, pe voi , pe toti.

L

Pana la urma nu asta ne dorim cu totii? Sa intalnim acel yang care sa ne completeze ying-ul. Visez la un tango de idei perfect inlantuite, diferite si in acelasi timp complementare care sa curga natural si sa creeze impreuna simfonia suprema. Nu, nu aspir spre acea persoana care sa completeze frazele mele inainte sa temin ideea. Il caut pe el, care sa ma provoace, sa ma contrazica, sa ma motiveze spre dezbatere, negociere si, impreuna, sa pasim din directii opuse spre acea linie de mijloc subtila care inseamna armonie. Care face trecerea de la inlantuirea de idei la inlantuirea de sentimente si trupuri. La perfectiunea reala, construita din frumusete, magie, contrazicere, evolutie si naturalete.

N

Stiai sa dansezi? uitasem un lucru atat de important. Dansul. Dezinhibarea suprema. Danseaza suflet al Universului, danseaza cu mine. Pe muzica produsa de gandurile noastre. E muzica pe care toti vor sa o asculte, doar cu inimile. Universul, stimuleaza , si transforma sacrificiile pe care un dans te determina sa le faci, in sentimente pure. Sunt singur din nou, iar acest lucru, imi da voie sa te rascolesc si pe tine. Sa te caut , sa te gasesc si apoi sa te eliberez de toate suferintele tale. Da , stiu si asta, iar faptul ca suferi, e motivul pentru care accepti sa scrii. Scrie pentru mine, dar mai ales scrie pentru ei. Ofera-le sansa, sa se regaseasca fiecare in trairile tale. Sunt unice. Iar asta te face si mai puternica. Te ajuta si ti deschide un Univers numai de tine stiut. Intoarce te la acest dans.  E doar al nostru si al lor.

L

Modul cum transformi cuvintele in muzica ma face sa ma trezesc din nou la viata, asa cum florile tresar la primele acorduri ale pasarilor primavara. Da, scriu pentru ca sufar dar este o suferinta buna. Sunt cicatrici de intelepciune, castigate cu greu si lacrimi multe, cu disperare si in cele din urma resemnare, acceptare si bucurie pentru fereastra clara ce pare sa se deshida in fata mea. Eu sunt acum conturata si perfecta in imperfectiunea me irepetabila, pregatita sa ma arunc in valtoarea unui dans nebunesc ai carui pasi nu ii cunosc.

N

Imi place de mor vulnerabilitatea de care dai dovada in acest moment al procreerii. Esti atat de pasionala in cuvintele pe care le lasi sa cruga spre deliciul meu si al tuturor. Ma mangai cu ideile tale si trasar de fiecare daca cand vorbesti.  Fenomenul de ferestra. E discutat de multi oameni , dar trait de foarte putini. E fereastra care ma lasa sa privesc in interiorul trupului tau. De ce ma lasi? Nu-ti pasa daca un necunoscut ca mine va abuza de deschiderea pe care o oferi? Cred ca nu . Pentru ca tocmai asta  face ca amestecul dintre eu si tu sa fie perfect. Absoulut, chiar l-as putea numi. Esti trista in fericirea ta, iar tristetile tale sunt impulsuri de fericire pentru mine. E tristetea care ma face fericit. Opusul a toate teoriile despre viata.Iar tu , exemplifici cel mai bine lucrul acesta, prin gandurile pe care ni le oferi.

L

Ciudat cum principiul magnetilor atat de irational isi gaseste mereu logica in realitatea zilnica atat de banala si in acelasi timp complexa. Da, sunt trista…e un sentiment cu care m-am obisnuit atat de mult incat nu stiu cum ar fi sa renunt la el. M-as simti exact cum cred ca se simte cineva care este aruncat in milocul unui amfiteatru lin de oameni – in pielea goala. Asa m-as simti eu fara tristetea mea, cu sufletul dezgolit in fata lumii. Da, poate ca vei abuza de deschiderea pe care o ofer. Nu ar fi insa ceva nou deloc. S-a mai intamplat si nu numai mie pentru ca sunt eu mai speciala. Este o lege nescrisa a omenirii inca de cand am invatat sa mergem biped. Mi-am transformat insa slabiciunea in putere strigand-o mereu sus si tare in fata lumii ca un manifest de protest. Fara ea as fi o panza alba. Panza pe care un infinit de culori ar putea fi puse in cea mai incoerenta ordine. Dar pentru asta mai e nevoie de puterea de a picta si de curaul de a lasa creativitatea sa se exprime.

N

Despre pictura s a mai vorbit, dar niciodata despre pictura cuvintelor. Efectiv, incercarea de a reproduce un gand intr o pictura a ideilor pe care doi oameni le produc. Stii ce mi place? In ciuda faptului ca ai acceptat provocarea de a te lasa descoperita , pentru toti, tu totusi nu reusesti sa inveti sa ai incredere. Lasa ti gandurile sa pluteasca pe paginile astea , iar eu iti promit ca nu voi face decat fuziuni perfecte cu ele. Explozii de idei primesc din cauza ta si totusi continui sa mi las mintea libera, sa nu ma incarc cu nimic inutil. Chiar tu mai stii cum este sa fii liber?

L

Libertatea…libertetea deplina care miroase a primavara si care iti umple plamanii pana la refuz este un lux pe care putini cred ca si l-ar putea permite. Stiu sa am incredere cu siguranta. Incredere in ce pot eu sa fac, cu ce pot ajuta, in potentialul celor pe care ii sprijin. Pentru a-i da voie unui pictor sa ma ajute sa pictez o panza pe care am tinut-o atat de ascunsa in cufarul sufletului meu ar trebui sa fiu putin nebuna, naiva dar in acelasi timp suficient de puternica si increzatoare in mine in primul rand pentru a da drumul la tot suvoiul tinut atat de maiestrit sub control de tristetea pe care am construit-o si cizelat-o inca de mica. Ar insemna sa renunt la duzina de masti la care am lucrat atata timp, cu fiecare regula invatata, limita asumata, bariera acceptata.

Cum as fi eu fara masti?

N

Renunta la tot, fiinta. Pentru ca mastile nu fac decat, sa ocoleasca de fapt suferintele care te determina sa le porti. O masca, o sa ti schimbe doar aparent lumea in care traiesti tu si noi toti. Mastile nu vindeca si nici nu repara nimic din trecutul pe care probabil nu vrei sa ti l mai amintesti. Ele doar ascund. Ranile, in schimb, nu se mai vindeca niciodata. Prefer sa mi port mastile in suflet, decat pe chip. E modul in care sufar si sunt fericit in acelasi timp. Doar ca trecerea de la o stare la alta e mai usoara.

Si tu fara masca? Eu zic ca tu fara masca esti perfectiune si nimic mai mult. De fapt nici nu mai sunt cuvinte, de noi stiute, care pot descrie perfectiunea.

Publicitate

 

Stari..

Trec de la o stare la alta, de la un om la altul si continui sa merg inainte spre idealurile mele. Sunt foarte tacut, intr o lume atat de zgomotoasa , iar asta ma face tot mai special. Zambesc atunci cand altii ar trebui sa planga si traiesc atunci cand altii ar trebui sa moara. Traiesc pentru mine si ma regasesc printre gandurile cu care lucrez. Zaresc multe inimi in jurul meu si nu inteleg de ce toate sunt atat de reci. E frig uneori in incaperile pe care ma chinui sa le incalzesc si totusi nu ma dau batut. Caut o iluzie pe care sa o pot transforma in realul atat de iubit de mine.Creez noi vise, pe care le pastrez cu sfintenie in incaperile mele. Ma voi ocupa si de ele la un moment dat, dar pana atunci prefer sa le stiu in siguranta. Culeg o farama de viata si o ofer tuturor. Caut fericire, la fiecare pas si in orice actiune a mea. O gasesc , de fiecare data o gasesc si o savurez in liniste, numai eu.

 

Abstract…

Abstract…gandesc atat de profund…te privesc atat de aproape si totusi zaresc doar o umbra .ma pierd in ea …ma privesc ca intr-o oglinda..si cat de real poate fi….ma simt ca in desert ,vad o iluzie si totusi e intreaga ..te ating…existi, dar unde? ca totusi simt un gol…un neajuns de teama ma cuprinde..mie frica sa traiesc ca in trecut ,desi tu esti aici, esti prezent ..nu esti nici o fata morgana, nici un abstract…parca ai fi un complex, insa nu-ti gasesc capatul..din nou ma arunc in melancolie ,capul imi pluteste, il cuprind ,ma las dusa de val..din nou te zaresc mie teama sa-nu te pierd din priviri ..acum ma simt undeva intr-un labirint ..lumina o vad, dar calea mi e presarata cu atat de multe obstacole ca din nou sunt izbita de frica de necunoscut ..nu mai vreau sa te privesc ..

Vorbesti de teama? Scumpo ce esti, cand lumea in care suntem ne apartine in totalitate. Lipsit de orice sentiment uman, iti scriu povestea in care vrei sa fii. Ti am pregatit un suflet in care sa te aprofundezi. Esti numai tu, si eu care te pazesc , de irealitatea in care poti sa fii. Iti place sa distrugi ,cuvintele, cu pasiunea in care ai trait. Confuz…nu stiu de ce, dar gandurile tale imi suna cunoscute. Posibil o contopire, a unor suflete pe care doar noi le putem cunoaste. Oare mi e frica si mie? Poate. Dar numai tu poti sa deschizi si pentru mine , noi sentimente. Traim haotic, pe langa restul. Esti numai tu si eu pe acest drum ,alcatuit din dezamagiri. De ce ma chinui cu deziluziile tale?  Abstract? La fel ma simt si eu. De ce ? Nici nu mai stiu. Am mintea blocata, din cauza gandurilor  tale.

Nu vreau sa te afunzi in ochii mei ,te vei pierde… e o cale atat de intunecata incat vei alege calea unui labirint..din nou vei fi cuprins de acceasi teama cu care ne luptam…insa nu te uita in jur, te vei complesi de o teama teribila, cand iti vei da seama ca intunericul din ochii mei e calea spre suflet, unde vei simti adevarata savoare a implinirii. deziluziile vor disparea ..insa cum vei strabate tu calea asta? ..cum vei putea sa imi iei fantezia de a ma lupta in propria minte si in propriul meu sange, care alarmant, la sosirea privirii tale, creste in intensitate? corpul suspina. mintea vrea sa patrunda in extaz iar corpul imi pluteste imbaiat de parfumul pielii tale, care ma copleseste si ma afund in mintea ta. raman tacuta, insa ,sunt cuprinsa de intrebarile tale, care nu fac altceva decat ,sa ma duca acolo unde vreau eu sa ajung ..nu te speria ca inima nu va fi atinsa de intrebarile tale. iti voi raspunde in asa fel, incat doar mintea ta sa ma provoace la un duel.

Deci esti un zid, mai simplu spus. Chiar crezi ca nu am mai trecut prin ziduri? Degeaba incerci, sa nu lasi pe nimeni sa treaca, prin trairile tale. Ma aflu aici doar pentru tine. O calauza, daca ti place cum suna. Care te va arunca in cea mai spectaculoasa calatorie a vietii tale. Ma folosesc doar de ganduri pentru a citi cartea sufletului tau. Ma hranesc cu pasiunile tale si trasar de fiecare data cand le citesc. Zguduit de inocenta ta, ma las purtat de valul ideilor mele. Vreau sa ajung la tine. De ce nu te vad, de ce nu te gasesc si de ce nu pot sa te ating. Sunt prizonier al absolutului in care esti si nu pot sa te scot cu usurinta de acolo. Tu ceri salvata.Salvarea ta, sta intr un gand, pe care trebuie sa il gasesc prin tine. Esti dulce in amarul lacrimilor, cu care esti silita sa traiesti.

nu privi spectacolul s-ar putea sa te cheme alarmant dupa cortina sa iti spuna ca piesa e gresita …a nu intelegi ?…vorbeam cu inima ..ma safatuia …ce vorbe !..stiu ca nu  poti sa o intelegi, nu vreau sa iti reproduc ,te las inca acolo in mister, vezi pata aia ?Sunt eu ,ma cautai ..sunt aici nu am ramas acolo in pustiu ..aaaa.tu te referi aici in prezent …dar sunt ?nu sunt?de ce nu ma strigi?nu-ti aud glasul..oare visez si nu pot sa reproduc totul ?dar in vis totul e minunat totul e plin de fantezie ..si crima nu e atat de dureroasa, vezi doar sangele…tu ai simtit cum sangele iti fierbe acum in vene ?sau inca nu esti cuprins de acel sentiment profund..a am uitat ca eu visez si ca in vis tu esti un rece …

Ma prind in visul tau. Pentru ca vreau sa te gasesc si sa ti citesc fragmentele din suflet, pe care tu le pastrai ascunse, atat de bine. De ce? pentru ca vreau sa te inteleg. Sa ti distrug visurile si sa ti ofer altele noi. Ce faci cu toata pasiunea asta care te sufoca? Nu o oferi nimanui , din cate vad. E mult prea concentrata , pentru ca un om sa o poata folosi. Mi e sete. Mi e sete de tine. Esti doar un gand in realitatea asta cruda. Am nevoie de tine, amestec de idei ce esti. De ce ma hranesti, cand altii doar s au hranit din mintea mea? Tu de ce esti altfel? Si de ce ma lasi? Cum pot eu sa intru cand pe nimeni nu lasi acolo? O merit? e posibil. Nu vreau sa te ranesc. Iti vreau tot. Tot ce se leaga de visul tau. Continui eu povestea pentru tine. Pentru ca sunt dependent de gandurile tale.

Nu patrunde, nu vreau sa iti zdrobesti iluziile aici ,in spatele cortinei …eu ti-am aratat calea zambetului meu…nu gasesti nimic in el? nu suspina. am vazut reactia ta. desi esti acolo ,te simt, nu stiu de ce ,dar sunt in inima ta ..poti sa simti acum. am suflat..ai simtit adierea? am vrut sa te cuprind tot, insa nu pot sa intru atat de adanc …ma multumesc cu iluzia ca nu ti-ai dat seama ca ma joc cu privirea ta. ca zambetul tau ma hraneste ..iar lumea ta ma copleseste ..amandoi ne intelegem prin neintelesuri..ne retragem in lumea noastra fara sens dar atat de inteleasa de unul din noi .Oare tu, oare eu…nu iti pot raspunde ,nu ma lasa sa iti raspund ,mi e teama ca raspunsul meu nu va fi atat de multumitor si perfect ..nu vreau sa daramam zidurile .Mai raman inca in lumea mea. E placut ,ma simt nesigura ,dar nesiguranta asta ,asa ma infioara, ca ma afund din nou in tine, acolo ma regasesc eu cel mai bine .De mine ,mie frica …tie nu?

Cum poti sa intri tu, in inima asta de piatra pe care am fost blestemat sa o port. E o distrugatoare de tot. Nu ma lasa sa fac nimic. Si eu te simt atat de aproape si totusi ,esti atat de departe de gandurile mele. Ti am pastrat un moment. E doar al tau si ti l ofer cu nebunia mentalitatii mele. In irealul despre care mi ai vorbit, te regasesc, te recapt cu toate ca nu te am avut niciodata. Mi e frica doar de timpul pe care nu l mai pot recupera. Te vreau. In visul tau, te vreau fericita. Doar atat. Sunt ametit de lumea ta. Ma lasi sa intru cand nu am pregatirea necesara, pentru o astfel de integrare. De ce ajungi tu in inima mea, doar cu cuvantul? Esti salbatica si sadica. Pentru ca ma chinui ,cu fantezia asta , doar a ta. Sa ti las o clipa, sa te folosesti de ea. O meriti. Ai pasiune in vene.

Nu azi, nu maine, nu eu, nu tu, ci tot ce face drumul nostru mai placut. Vom fi doar noi, pregatiti pentru o lume nepregatita.Tu si eu.

Si cate deziluzii pot trai ,tu iti imaginezi ce lume?de ce noi?de ce nu putem fi fericiti ?oare gandurile noastre sunt prea profunde si fara limite?tu te multumesti doar cu orizontul, eu trec de orice limita. imi place acolo in spatele oglinzii parca lumea e a mea .Acolo o privesc din perspectiva mea nebuna, nimic nu ma poate atinge .Nici macar tu..dar mie dor ,…ce contradictoriu suna ..mi-ai repetat de-a atatea ori ca dorul nu exista …dar cum sa existe cand tu esti atat de gol..sunt plina de urcusuri,…vrei sa treci peste ele, vrei sa ma calci ?aa nu in picioare ,ci doar cu atingerile mainilor tale .hai vino …nu te rezema ,s-ar putea ca farmecul sa dispara. vino ia-ma de mana, acum ,ma simt atat de pura …ma simt virgina ,ma simt copila …de ce te retragi..vrei sa imi stropesc ..rochia asta a puritatii cu lacrimi ..nu fa asta intoarce te …nu , nu ,te rog ramai aici… te rog revino… ma scuzi iubire dar nu tip ,m-am speriat te pierdeam in vis si cat de greu si tu plecai ,ma imploram sa mai ramai. e vis….

Sunt cel mai palpabil vis pe care l ai avut pana acum. Eu schimb idealurile tale. Le transform. De fapt le las sa ne transforme. Sa ne rupa unul de altul si sa ne uneasca la loc. O molecula de fericire pe care am gasit o cu ajutorul tau. Te iubesc. Realitatea ta e mierea care curge din tine pentru un eu, atat de departat de tine. Sunt langa tine. Te am atins. Ti am lasat portile deschise, pentru a te plimba in gradina vietii mele. Am fost trist si cerul meu , era alcatuit numai din tristeti. Pana sa te intalnesc. De ce esti atat de buna  cu mine. Nu o merit si sincer ti o spun. Dar nu ma pot abtine sa nu ma infrupt din inima ta. Imi dai viata si viata pentru mine consta intr un zambet. Un simplu zambet, pe care promit sa ti l ofer la nesfarsit. Sa te sufoc cu amintirile mele. Schimba mi viata si transform o in ce vrei tu .

Nu ma trimite spre calea iubirii …nu vreau sa trec cararile pline de spini ..sunt indragostita, am ramas inca in visul in care tu pleci .parca ma simt izbita. ma ridici si ma cobori ca pe un trandafir, in vantul suav si in accelasi timp, violent, al primaverii, usturator dar totusi atat de dulce…ma apleaca …apare din nou ,starea de melancolie in care ma adancesc sentimentele pentru tine..nu ma uita aici ..ti-am zis ca o sa lovesc de ziduri si o sa ma intep ..uite curge..vezi ti-am spus ..te rog atinge-ma altfel ma voi perde in lesinul produs de rosul intens al sangelui ..te uiti cum curge, parca ai vrea sa vina inima mea prin vene. nu ma privi asa, ti-am spus ca prezenta ta imi da palpitatii ..haide intoarce te ..ramai cu mana pe rana insa intoarce privirea, ma simt mai rosie ca niciodata ..priveste.

Lasa sa curga, sangele tau , peste inima mea. Nu te las iubito. Pentru asta traiesc. Doar durerea ta, alimenteaza ceea ce eu numesc viata. Ma doresti in subconstinetul tau de neatins si simt asta cu atat de multa pasiune. Te vreau si eu. Nu ma pot dezlipi de inima ta. e atat de mica si atat de plina de nedreptati. Nu te teme. Sunt aici ,doar ca sa te ajut. Te vreau atat de mult, in sufletul meu. Intra, nu ezita. Pentru tine ,e mereu deschis. Stiu sigur ca nu ai sa ma dezamagesti. Cred in tine si asta da nastere aripilor care ma ajuta sa te gasesc mai repede.

Te iau in zborul meu, sufletelule. Nu renunt la tine cum au facut altii. Ma amesctec printre suferintele tale si reusesc sa intru la tine. Iubeste ,ceea ce te face fericita. Iar fericirea ta se leaga doar de o clipa. Ti o pastrez .

Dupa atata suferinta ..ma simt iar in lumina refelctoarelor…dar nu-i spectacol ,nici macar public, insa tu esti atat de aproape si ma afund in ochii tai, ca mi se pare ca, o intreaga lume as vedea prin ei..tu esti spectacolul si publicul meu…acum,in neputinta mea ma privesc in oglinda .tine-ma de mana ,s-ar putea sa cad..dar tine-ma bine ..o sa iti arat, ca din nou voi zambi pentru tine si voi lumina oglinda ..priveste, vezi ce intuneric e in camera?….acum ma vezi in oglinda ce ti-am zis ca radiez…iubitule te rog, de ce imi negi imaginea ..nu sunt nebuna, ma vad frumoasa .de ce spui ca inca e intuneric ..adica lumea mea e pierduta?ma vad doar eu?dar tu ma iubesti..sau sunt aici singura..dar te simt iubitule si lumina o vad ,tu de ce imi strigi ca e intuneric.. e atat de greu sa vezi ca dincolo de intuneric sunt eu ?

E intuneric in subconstientul meu, pe care tu l ai luminat. Te iubesc . Ma privesc in oglinda si in loc de imginea mea, apari tu. Ce cauti tu aici iubito? Cand locul tau nici tu nu stii unde este? Lumea ta e lumea noastra . Iar asta ne aduce si mai aproape unul de altul. Te ating si ti multumesc ca te lasi atinsa. Tremuri dar frig nu ti este sigur. Emotivitatea ta ma rastoarna si ridica din nou. Esti lumina in viata mea pe care am intunecat o de mult. De ce ma iubesti cand eu merit doar ura? de ce ma vrei cand eu sunt de nevrut? ma uit la tine si nu mi dau seama ce am de vrei atat de mult sa fiu numai al tau. SI te posed si ma posezi. E doar un joc al posesiei. Dar e atat de dulce jocul asta dintre noi, incat ma tem, ca daca as gusta din el, ai disparea. Te iau incet si te savurez, scumpa mea.

Nu iubitule nu e nimic in mintea mea..e sufletul meu care e rapus de boala ..in curand va muri..ce vei face ?imagineaza-ti iubire ca tocmai ti-am marturist de boala mea incurabila acum vom trai doar prezent, ca viitor nu va mai fi ..gandeste-te aici ..nu ma mai privesc in oglinda. deja mi-am amintit si prin oglinda ma vad eu si inca un viitor si nu ma regasesc tu ma zaresti prin colt pe undeva?eu nu ma vad?oare nu mai exist, poti ghici ziua iubitule cand am disparut?imagineaza-ti ca eu exist aici ..si acolo nu sunt ..cat mister..dar cum se poate ?e trecut, e viitor?dar am amintiri. trecut nu e …e viitor  .da e viitor..tocmai ti-am zis ca is pe sfarsit.

Sfarsitul tau e doar renasterea sufletului. In profunzime vei muri si atat de vie vei ramane. Tu nu poti sfarsi, ai viata in miscarile tale. Iar inima sfaramata de trecut, o vad cum se regenereaza cu ajutorul cuvintelor noastre. Nimic nu incepe si nimic nu se termina. E legea fireasca a tuturor. Totul exista si nimic nu mai apare. Iar eu si tu ,suntem de mult aici. Te am cautat, mereu, inca de la inceputuri, dar nu aveam putere sa te strig. Am fost cazut, si in golul meu , acolo, doar eu eram, distrus de durerile mele. Ma dor si acum, dar chipul tau, ma mangaie si mi da senzatia de fericire. Ai intrat. Ce cauti tu aici, de fapt, in golul meu? Esti ireala, pentru ca doar asa poti sa ajungi aici unde sunt eu. Te las sa stai si ti am facut si tie loc , in lumea mea.Da mi viata in schimbul lumii mele. Sa pot sa te iubesc atat de mult. Omoara mi gandurile negre, ce m au distrus.

Ma simt atat de pustie si totusi atat de plina de tine. prezenta ta, ma induce in strarea de dispret ..dispretuesc tot ce ma indeparteaza de tine…razele soarelui ma incalzesc si in acelasi timp imi reproduc un nou ecou al suferintei..sufar ca nu te pot vedea printre raze. esti atat de departe ..nici macar luna nu ma vrea aproape de tine …desi e atat de rece si ii simti ura in noapte ..acum insa ma las incalzita de suflet, am uitat ca soarele exista, evit sa ma gandesc ca din nou, in noapte ma voi infunda in acelasi vis al dragostei si in acelasi timp mie frica de sfarsitul visului cand realizez ca totul e doar o fantoma care ma urmareste noapte de noapte…iubire daca ai putea sa imi simti caldura din suflet ti-ai da seama cat de rece pot fi razele soarelui,ai privi luna ca pe un scut de aparare impotriva razelor din sufletul meu care doboara tot …iti patrund in inima ..te domina..te lasa sa traiesti …apoi revii la normal m-am trezit din vis..

cum ai patruns in inima mea iubire?de ce nu ma cauti sa intelegi ca muza din mine nu e doar o fantasma ci sunt eu in toata splendoarea sufletului meu plin de atata dorinta si dor  nebun de necunoscutul din tine,nu te lasa amagit de lumea asta haotica eu am iesit de mult din ea,limitele mele sunt ascunse in acest suflet de copil ,stiu ca femeia din mine tu ai lasat-o im umbra sa nu cumva sa se aprinda pasiunea  tie frica iubire ca daca te-ai dezlantui ai ramane pe acele culmi de fantezie si erotism ,iubire trezeste-te din vis ca nu vreau sa te ranesc vreau doar sa te patrund vreau doar sa ma afund in acel real iesit din prisma vulgarului,priveste-mi privirea crezi ca vreau sa te induc in corpul meu ?nu iubire, ci vreau doar sa imi simti caldura nu e de dorinta ci de teama de necunoscut,acum tremur.

La pamant, cu toate conceptiile tale. Te am prins si  te am ridicat din nou din fantezia in care esti. Mereu alaturi, mereu fidel erotismului pe care il transmiti atat de bine. Femeia. Femeia din tine, e doar un motiv in plus sa ma trezesc din acest vis. Un ireal, atat de real, un eu si tu, din care nu vreau nici cum sa ma mai trezesc. Topit de vibratiile pe care mi le trimiti, in tot corpul si mintea mea, te prind si mai strans de mainile tale, pentru ca sa pot simti si mai bine sufletul tau. E cald in jurul tau, iar acest lucru imi dezmorteste inima de piatra, cu care am fost blestemat sa traiesc. Misterul tau atat de natural, ma adanceste si mai mult in inima ta. Esti tu, doar tu, atat de …

Tu stii iubire cand suntem noi  si doar noi ma simt ca in paradis ..cand iti aud respiratia simt ca traiesc .parca privind totul in jur iubesc pana si luminile pierdute in departari..te zaresc atat de aproape incat ma topesc  e frig simti,?,de ce ai creat raiul asta pentru noi?meritam oare o lume atat de perfecta ..eu stiu ca tu esti orizontul perfect ..nu l-am atins niciodata dar eu ce caut in aceasta lume ..defectele mele iti cladesc lumea ?oare tot ce e nebun in mine tu ai transformat in mierea de albine cu care te hranesti ?hraneste-te iubire. tot ce e diabolic din mine ea sfarama cu dorinta de a ma face perfecta…sa fim un perfect ,un perfect mai mult decat perfect exista oare ?atunci noi trecem orice granita,de ce ne-am scufundat noi in acest lac atat de minuscul insa prea adanc sa patrunda si altii. noi traim acoperiti de panze nimeni nu ne vede suntem doar noi.

stiai iubire ca asta este ziua noastra…?nu imi spune ca ai uitat ?nu iubire nu facem un an nu facem doi ci o vesnicie…o iarta-ma vorbeam de sufletele noastre care sau coplesit si se cunosc de atata timp privirile noastre s au intalnit curand. nu e ziua trupurilor e al sufletelor noastre. se cunosc atat de bine si totusi inca ele cauta. cauta dar unde iubire…?tu ai vazut ca dincolo de suflet exista un obscur oare sa mai fie si acolo inca o farama uitata …imi imaginez ca sufletul e ca un capat de lume…off am uitat asa ma joc cu privirea ta ca de fiecare data uit..ce e mai important ..nu exista capat de lume ..nu exista sfarsit nimeni nu a gasit ..asa si sufletele noastre sunt nemarginite pentru noi..eu te caut, tu ma cauti..te gaseses in fiecare zi dar azi e o zi speciala e ziua sufletelor noastre hai sa sarbatorim sa ne unim amandoi in lumea noastra si sa aprindem felinarele sa ne privim in umbra suntem atat de frumosi tu vezi?

E momentul. E momentul sa te sufoc sub ideologiile mele. Ti am gasit devierea pe care o afisezi cu atata non salanta. Ai uitat? Doua inimi care bat la unison , se simt. De unde ai tu atat de multa pasiune pentru mine iubito? Cu ce te pot completa eu pe tine, cand tu esti atat de completa? Cum pot sa te iubesc cand pentru tine iubirea e doar un covor pe care pasesti? Stii ce? Credeam ca ai sa ma minti, credeam ca ai sa ocolesti adevarul , pentru a ma proteja, de durerile specifice a doua suflete care urmeaza sa patrunda unul in altul. Imi place, ca tot ce se leaga de tine ma atrage. Esti drogul meu la care nu pot sa renunt. Atat de firav si totusi atat de distrugator al psihicului meu. Ma ametesc, misterele tale, in care esti invaluita, iar tocmai asta ma trimite si mai mult cu gandul la tine.

Noaptea ma doare …nu imi cere explicatii dragul meu nu ma certa …de ce ma doare ? pentru ca e gol..da iubire te simt dar te simt in inima..si atat. unde tie respiratia? ..ai inchis o in acea cutie a secretelor noastre care ne macina?priveste iubire asternutul e atat de alb si de pur …am iesit in balcon vantul ma sufla usor, parul imi misca lin, fata mie mangaiata de luna inca mai privesc la asternut imi vin acum in minte tipetele tale ..le simt in inima stiu ca ai vorbit incet dar au fost atat de dureroase ca parca ai tipat iubire…cum sa imi spui ca asternutul meu nu te aprinde cum sa imi spui ca trupul meu nu trebuie mangaiat ..iubire priveste-mi pielea …asa atinge ma…uite si luna se joaca pe gatul meu….iubireee…in momentul asta simt mana ta pe tot corpul meu …ma ating lin ,lin. vantul din nou se joaca in panza alba si se muleaza dupa corp .priveste-mi iubire  trupul. Luna este cea care te calauzeste, vantul ma dezbraca, iar tu iubire, vino aici langa mine si alinta-ma.

Mi am adus aminte de noapte pe care tocmai o descrii. Nu poate fi ceva uman, sexualitatea de care ai dat dovada. Esti animalica , iar in bataia lunii te transformi si mai mult. Asternutul tau atat de pur l ai transformat in hidosenii numai de tine stiute. Te ai infruptat din mine si eu te am savurat in toata splendoarea ta de femeie. Nu o pot numi iubire, aceasta apocaliptica seara in doi, pe care am petrecut o atunci. Mirosul corpului tau si acum il simt peste tot prin mine. E angelic modul in care mi te ai oferit si demonic as putea numi actiunile tale de seductie pe care mi le ai oferit. Te iubesc din cauza acelei nopti si mai mult. Te am atins, atunci, cu toata patima pe care o aveam pastrata de atata timp pentru tine. M am ars in fierbinteala ta care ma racorit tot odata de nefericirile mele.

Ploie de acid, peste trupurile noastre.

O seara si o zi in amestecul perfect.  Suntem in pat, intr o zi banala, din luna cea mai banala din an. In patul nostru, eram eu si ea. Ne jucam cu privirile, atata tot. Am invatat sa o mangai, doar din priviri si ca rezultat, mereu o vad topita pe langa mine. E pasionala, e mult prea pasionala privirea pe care mi o ofera drept rasplata, masajului meu de priviri. Niciodata nu ne am ciocnit in privirile noastre. Ale mele sunt ale ei si invers. Ne mangaiem reciproc. O simt. Nu mai poate tine nimic in ea, fata de mine. Are nevoie de deschidere. Rasufla din ce in ce mai greu, parca lipsita de viata. Dar nu moare, doar se prelinge pe langa mine. M a atins. Am inlemnit la tingerea ei. I am vazut ochii si e atat de intuneric, in camera in care ma aflam cu ea. Nu stiu de ce, dar ma simte si ea, atat de mult. Tremura si tremur si eu. Suntem doua unde, fiecare independenta de cealalta si cu acelasi punct de plecare. Cat de moale poate fi pielea acestei femei. Da moale. Si cand spun asta, am si atins o pe obraz. Este topita de dorinta de a abuza, de vulnerabilitatea de care da dovada, atunci cand sunt langa ea. E lipsita de aparare si vrea sa mi transmita aceasta stare. Simte nevoia sa se asigure, ca am inteles ca e supusa numai mie. E o femeie, atat de femeie si imi arata mereu acest lucru. O da . Si cat de bine stie sa mi o arate. M a sarutat, nu mai putea tine sarutul atat de mult. Abia astepta sa o faca.  Imediat , a urmat o ploaie de saruturi. SI ce sauruturi. Cata pasiune si umilinta la regasirea buzelor noastre. Am asteptam prea mult, ca sa le facem buzelor noastre cunostinta. Au fuzionat perfect. S au topit una pe alta. M am topit si eu si ea. Am cuprins o in bratele mele, titanice parca, pe langa trupul ei atat de firav. Dar ea, se simte in siguranta aici. E locul ei, iar asta nu I  o poate lua nimeni. E locul in care se regaseste ea, atunci cand se pierde de lumea asta numai numai de ea stiuta.

Stau intr-un loc plin de o liniste suava ..si ma pierd in imbratisarile tale care ma tarasc intr-o lume de basm ..nu pot sa iti uit sarutarile ,nu pot sa nu simt inca bratele tale peste tot trupul meu,corpul mi se cutremura la gandul ca tu l-ai atins ..doamne am fost a ta..ti-am simtit respiratia pe fiecare parte din corp mai coplesit ..insa ma simt mai pura ca niciodata …vulgara in lumea mea, mintea mie atat de limpede si plina de tine …parca fiecare vorba de-a ta imi rasuna in minte ..ma linistesc, inima imi tresare, te voi vedea din nou…ne vom pierde iar, in lumea noastra …in lumea’tu si eu’ iar ne vom hrani cu umbrele noastre iar te vei pierde in ochii mei…nu-ti fie teama iubiree ..nu ma vei pierde ..desi iti stiu misterul lumea mea se limiteaza la ‘tu’…tu cel mai frumos vis ..