RSS

Monthly Archives: December 2011

Doi oameni care traiesc clipa

Un capuccino aburind, pe tejgheaua la care ea tocmai s a asezat. O femeie, o rochia rosie, un rosu atat de aprins, incat simpla trecere pe langa femeia aceasta, transmitea sentimentul de canicula. Pantofi, foarte atent alesi, negri ca taciunele, asezati cu non salanta, parca asteptand sa inceapa cat mai repede ziua care urma. Femeia noastra, isi traia perioada de treizeci de ani in care tocmai patrunse. Parul lung, tuns parca de ingeri, o facea sa arate aproape divin. Langa ea, barbatul, trecut putin peste varsta ei, putin grizonat, purta cizme din piele neagra, pantalonii din denim stransi pe langa corp, camasa apretata de un gri cenusii, aproape ca norii atat de specifici toamnei, tocmai ajunse langa femeia despre care vorbim, aducand cu el un gigantic buchet de trandafiri albi. A prins o usor, de dupa sold si i a soptit:
-Arati superb si totusi cuvintele mele nu pot descrie frumusetea pe care o am in fata mea in acest moment. As putea doar sa te compar cu frumusetea unei flacari care arde necontenit, care inspaimanta si relaxeaza tot odata privitorul. Daca te ating, voi arde, daca nu te ating voi avea remuscari pentru ca nu am facut o. Prin ceea ce esti, frumusetea ta interioara, se exteriorizeaza si produce un adevarat fenomen, care practic nu poate fi real, Esti materializarea irealului si nu vreau sa ti sucesc mintile cu jocul meu de cuvinte, dar privesc in acest moment o fiinta care pana acum nu a existat.

Femeia, dupa o lunga pauza, zambindu i, i-a raspuns:

-Tu, scumpul meu, esti oglinda in care ma privesc. Daca eu sunt irealul pe care tocmai mi l ai descris, atunci despre tine nu pot spune decat ca, reprezinti totalitatea sufletelor bune, pe care pana la tine nu le am cunoscut. Esti picatura de ploaie care ajunge cu o viteza nemaintalnita pe trupul meu, stingand flacara care la o simpla atingere ar fi putut sa te arda. Aburul rezultat in urma acestui fenomen, reprezinta toate trairile mele deloc minunate, pe care le uit o data cu evaporarea sa. Vreau doar atat: sa pot intelege ce lucruri marete am realizat in viata asta, incat am ajuns sa primesc in dar, un om cum esti tu.

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on December 19, 2011 in De ale vietii

 

Suflete moarte

Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!

Spune-mi pentru ce, în loc de a mă ruga pentru iertarea tuturor păcatelor mele, am poftă să mă rog pentru mântuirea pământului întreg?

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni!

Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice, cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre toate.

Nikolai Vasilievici Gogol – Suflete moarte

 
Leave a comment

Posted by on December 17, 2011 in Uncategorized

 

Despre Dumnezeu

Am discutat acum cativa ani in urma,cu un profesor de filosofie care preda la una din cele mai renumite universitati din orasul in care locuiesc. La un punct al discutie, l am intrebat, ce parere are despre Dumnezeu. Profesorul putin mirat de intrebarea pe care i am adresat-o, a facut o pauza dupa care mi a rasapuns:

-Dumnezeu, nici macar nu mai are bunul simt sa existe !

Si am trecut la alte discutii dupa raspunsul sau. Din ziua cu pricina, ma gandesc tot timpul la cuvintele acestui om. Adica cum “Dumnezeu, nici macar nu mai are bunul simt sa existe?” Si am inceput sa caut argumente, sa mi explic ce era in sufletul omului cu care am avut onoare sa discut. Cred ca am inceput sa inteleg, dupa toti acesti ani in care am intors pe toate partile, afirmatia pe care el a facut-o. Am ajuns la ideea urmatoare:
Dumnezeu nu este cel pe care biserica din ziua de astazi ni l prezinta.Dumnezeu nu a venit niciodata sa mi zica sa tin post numai de dragul de a ma simti eu purificat si nici nu mi a zis sa ma spovedesc la vreun preot care are mai multe pacate despre mine. Nu sunt impotriva bisericilor si a ceea ce incearca ele sa transmita, dar cu siguranta Dumnezeu nu a facut comert cu icoane si lumanari. Stiu sigur ca nu l am vazut pe Isus conducand un mercedes benz, vorbind la telefonul de ultima generatie si numarand banii din cutia milei, primiti de la smeritii credinciosi.

Am vazut o maica intr un complex comercial, cu poseta si telefon in mana si nu m am putut abtine sa nu o intreb ce cauta ea in locul acela. Nici macar nu s a sinchisit sa mi raspunda. Maicile si calugarii nu au voie sa paraseasca manastirile sau chiliile in care locuiesc, ei toti, depun un juramant, pe care din cate observ nu l mai respecta nimeni.

Pe un tanar teolog, l am intrebat:
-De ce exista icoanele, care se vand mai bine decat painea, cand in Biblie scrie clar ca omul nu trebuie sa si faca chip cioplit?
Raspunsul sau:
-Icoana este o fereastra intre om si Dumnezeu, fara ea nu se face legatura dintre rugaciunea pe care i o adresezi Lui!

Serios? Nu cumva tot in Biblie scrie ca Dumnezeu este pretutindeni, exista peste tot, chiar si in actiunile omului, mai ales ca omul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu? Deci la o analiza simpla, omul este Dumnezeu. Raiul exista intradevar, atunci cand ne traim viata cu onestitate, cu iubire si cand facem bine celor de langa noi. Iar Iadul, exista si el, de fiecare data cand ne regasim in dezmaturi, cand traim in minciuna, cand facem rau. In fiecare zi trecem prin Iad si prin Rai, actiunile noastre ne definesc ca si ingeri sau demoni. Nu exista nici un cazan cu smoala in care o sa ardem sau o sa privim pe altii cum ard, daca ne dam bine pe langa Satanel. Cazanul a fost construit de oameni, inca de la inceputurile lumii, la fel si Raiul.

Daca vrei sa vezi o minune, fii tu acea minune! Iar daca ti doresti sa afli cum arata un demon, uita te in oglinda in momentul in care spui ca te ai saturat de viata si o sa ramai socat.

Dumnezeu exista, dar nu mi a cerut niciodata un leu!

 
8 Comments

Posted by on December 17, 2011 in Dumnezeu

 

The art of writing is the art of discovering what you believe. — Gustave Flaubert

 
2 Comments

Posted by on December 16, 2011 in Uncategorized

 

Hotul de clipe

Traia candva, cu foarte mult timp in urma, un om simplu, atat de simplu, incat nimic nu-l putea face nefericit. Omul nostru, nu avea un nume, pentru ca familia sa, uitase sa-i puna unu, din nu stiu ce motive. El nu-si dorea nimic niciodata, nu aspira la lucruri marete si nici la cele simple. Era pur si simplu un suflet aparent ratacit. Nu l vizita nimeni, mai ales ca traia undeva la poalele muntilor, iar drumurile batatorite de a lungul timpului de drumeti, nu treceau pe langa locuinta lui.

Intr-o zi, o femeie, foarte frumoasa si foarte simpla, a ajuns la poarta omului fara nume si a inceput sa planga si sa urle, de parca cineva ar fi incercat sa o omoare. Gazda noastra auzind-o, a venit la ea sa afle necazul femeii.

-De ce plangi?

-Nu stiu sa traiesc clipa, raspunde femeia.

-Ciudat, stii de ce? Pentru ca, chiar in acest moment, tocmai asta faci, traiesti o clipa.Clipa in care ai ajuns in pragul casei mele. Este o cclipa, chiar nu o observi?

-Nu stiu sa traiesc clipa, raspunde femeia printre lacrimi.

-Eu sunt omul fara nume, raspunde personajul nostru, si stii ce am observat? Atunci cand ma trezesc dimineata, m am obisnuit sa zambesc, motive am destule, crede-ma. Zambesc la Soare, la muntii pe a caror poale locuiesc, la padurea care se intinde in jurul casei mele, la pasarile care ma incanta cu ciripitul lor, la faptul ca traiesc.Toate astea pentru mine sunt clipe, pe care le folosesc neincetat, ma bucur de ele pentru ca sunt unice si apoi astept urmatoarele clipe ce vor aparea.

-Da asa este, tu ai dreptate omule, raspunde femeia, dar in cazul meu lucrurile stau putin altfel. Pe mine oamenii din orasul meu ma striga”Hotul de clipe”, pentru ca ma bucur atat de mult de clipele frumoase ale celor din jur, incat uit sa mi traiesc clipele mele. Oamenii ma urasc, pentru ca dupa parerea lor, eu le fur bucuriile. Doar ei au voie sa si traiasca clipele si eu nu ma pot bucura de fericirea lor. Ma zguduie ideea de a nu putea sa ma hranesc cu toate clipele din lume. Asa sunt eu. Devin tot mai fericita cand observ ca oamenii nu au uitat sa traiasca si nu s multi cei care fac acest lucru, tocmai din acest motiv sunt tratata ca o vrajitoare parca, si uneori, asta doare.

Omul nostru a privit-o lung si i-a raspuns:

-Poftim, traieste clipa mea, cea in care ne am intalnit si tu plangeai.Eu pot sa impart clipele mele cu tine. Iar dupa aceasta, omul fara nume a inchis ochii si a murit, impacat cu el insusi, pentru ca si-a trait clipa.

Morala:

Clipele sunt unice, o singura data apar si daca nu suntem pe faza dispar si nu ne mai intalnim cu ele niciodata. Traieste-ti clipa, ar trebui sa fie singurul indrumator pe parcursul vietii.

Lectura placuta!

 
4 Comments

Posted by on December 16, 2011 in De ale vietii

 

Tags: , ,

“Erotismul nu e o chestiune de pozitii. Naste din situatii. Singurele pozitii importante sunt cele ale circumvolutiilor creierului. Fa dragoste cu creierul!”

“Alte vremuri. Acum omenirea nu mai are timp de o filosofie a erotismului. Nu mai are rabdare sa caute nuante sau sa inventeze situatii. Erotismul e un cuvant care incet-incet se goleste de semnificat, transformandu-se in erotic, sinomin cu porno. Poate pentru ca indivizii nu mai au rabdare. Vor totul hic et nunc. Uitand ca satisfactiile cele mai mari se obtin asteptand.”

Erotica anilor ’60-’70 – Emanuelle

 
4 Comments

Posted by on December 15, 2011 in Erotismul

 

Tags:

Erotismul sau fuziunea absoluta

Erotismul, practic declara razboi celor care refuza sa accepte ideea ca el exista si ca are o contributie absoluta in bunul mers al vietii omului, pe Pamant. Refuzam categoric sa l introducem in discutiile noastre, si chiar in vietile noastre. Acest asa zis Eros, acceptat de antichitatea greaca, a fost transfigurat si inteles gresit de catre epoca moderna in care suntem astazi. Nu vreau sa vorbesc aici despre orgii sau despre devierea la care s a ajuns, sau despre prost intelesul sens al acestui fenomen, l as putea numi.

Criticat si dat la o parte din viata omului, erotismul ajunge un subiect de nediscutat, exceptie facand cei care inteleg adevaratul sens al acestui cult. Pentru ca, il putem numi cult, atat timp cat oamenii care nu refuza sa accepte ideea de erotism, exista doar in grupuri restranse. Nenumarate scrieri, din vechime si chiar din prezent, au tot incercat sa dezvolte aceasta idee si s au chinuit sa o introduca in gandirea oamenilor. Rezultatul? Haos total, dupa parerea mea, pentru ca fiintele vii, care au ratiune, au prostul obicei de a intelege totul pe dos.

Ar trebui sa sune cam asa:

Faptul ca doua sau mai multe persoane pot atinge o stare de erotism absolut, care ai inalta pana in lumi ireale, ai detaseaza de viata materiala si le ofera stari de neexplicat in cuvinte, nu ne poate duce cu gandul la ceva murdar, la o activitate interzisa sau la un subiect de neatins in viata cotidiana.

Doua inimi care bat la unison, nu descriu numai starea de iubire. Iubirea, se foloseste de efectul “cameleon”, adica isi schimba formele ei de manifestare, de la trairea de baza a ei, respectiv emotiile care patrund in trupul nostru si pana la sentimentul de implinire sufleteasca, cand atinge fuziunea absoluta dintre cele doua inimi in cauza.

Erotismul, pe de alta parte, se desface de aceasta formula a iubirii, ajunsa la punctul culminant al evolutiei, oferind stari mult mai presus decat iubirea. Dupa mine, erotismul final, este continuarea iubirii reala. Cred ca detasare corporala, este cuvantul cel mai potrivit, pentru a l descrie. Practic, parasim trupul, ne eliberam de materialul de care depindem si ajungem in Universul din care ne tragem originile.

Definitia erotismului este urmatoarea, din punct de vedere al academicienilor: “Inclinare spre placerile trupesti.Senzualitate.”

Pot sa nu fiu de acord cu ei? Am tot dreptul, pentru ca ceea ce scriu imi apartine in totalitate si mi asum cele spuse. Definitia erotismului, personal vorbind, vreau sa sune cam asa: “Fenomenul care reuseste sa ajunga la un punct mult peste sentimentul de iubire se numeste fuziune absoluta sau erotism.”

Mai am destule de spus, va continua…

 
2 Comments

Posted by on December 14, 2011 in Erotismul