Aici, in orasul acesta, Alexandra , spre marea ei bucurie, la intalnit pe Stefan, un tanar in varsta de treizeci de ani. Amandoi s au cunoscut la balul de absolvire al facultatii de Jurnalism. S au placut atat de mult, incat au reusit sa acumuleze doi ani frumosi de parteneriat sufletesc. Stefan, un barbat atat de atent si de grijuliu, nu I dadea voie Alexandrei sa fie nefericita sub nici o forma. Mereu o alinta, oferindu I florile ei preferate, respectiv, buchete de margarete, cu care orna intregul lor apartament. Alexandra radia de fericire si nu uita niciodata sa I aminteasca lui Stefan, cat de minunat este si cum traieste ea, clipe de fericire absoluta alaturi de el. Singurul inconvenient era faptul ca, serviciul lui Stefan, il cam tinea mai mereu plecat prin alte tari, dar ea incepuse sa se obisnuiasca si cu acest lucru. Practic, erau doi tineri, care gustau in fiecare zi, din licorile fericirii.
Prietenele noastre, continuandu si drumul, pe aleea pietruita pe care paseau, s au oprit pentru cateva clipe, ca sa admire frumusetile de nepretuit ale orasului vechi, in care se gaseau in acel moment.
Povestea nostra are loc in orasul Iasi, unul din putinele orase din Romania, care mai beneficiaza de o apasatoare si bine definita parte din istorie. Un oras foarte vechi, plin de oameni atat de diversi, incat la prima vedere, iti ofera senzatia ca aici, vei intalni toti oamenii din lumea si vei trai sentimentele fiecarei nationalitati. Acest oras a dat nastere unora dintre cei mai deosebiti oameni din lume. Am putea povesti la nesfarsit despre calitatile acestui oras minunat dar, pana nu ajungi sa l vizitezi, prea multe nu poti intelege.
Se minunau de frumusetea impunatoare a Palatului Culturii, unul dintre cele mai de prêt monumente istorice din aceasta tara, construit undeva in perioada anilor 1906 – 1925. Amandoua prietene, stateau cu ochii inchisi si si imaginau frumusetile acelor perioade, cand totul era pur , cand oamenii aveau curajul sa vorbeasca pur si simplu, fara a ascunde adevarata lor parere. O perioada in care intradevar, oamenii erau in viata si profitau la capacitatile maxime de acest lucru.
Dupa ce au savurat acest moment minunat, Roberta si Alexandra, continua drumul spre destinatia lor finala.
cleo
iunie 27, 2012 at 8:54 am
Imi place foarte mult cum ai descris Iasi-ul . E „casa” ta ? Sau …..
endorfinul
iunie 27, 2012 at 8:56 am
Da, este casa mea 🙂