RSS

Arhivele lunare: februarie 2012

Schimbari

Ma gandeam ca, am ajuns sa ma gandesc la ideea de schimbare. Ma refer doar la schimbarile care au loc in viata noastra involuntar. Nu mi place cand ma atasez de un profesor, care mai apoi dispare din diferite motive, sau de un catel pe care l cresc timp de 16 ani iar mai apoi moare. Nici macar vremurile care se duc si nu se mai intorc nu mi plac, pentru ca uneori simt nevoia sa retraiesc acele vremuri, iar acest lucru devine din ce in ce mai imposibil. Raman doar amintirile si probabil aceasta este singura metoda care ne ar putea ajuta sa traim acele vremuri trecute, acele intamplari  si asa mai departe.

Aleg o amintire, inchid ochii si ma scufund in abisul imaginar, pe care fiecare om il detine. Si pot ramane in acea amintire cat timp doresc. Nu ma impiedica nimic sa nu fac acest lucru. Si brusc sunt cuprins de acea stare de bine, atata de pura si atat de profunda tot odata. E zona mea de confort, in care numai eu am acces. Stiu suna atat de spiritual sau yoghin sau mai stiu eu cum, dar este o experienta care nu se poate compara cu nimic din aceasta lume. E momentul meu si l pot savura de fiecare data cand doresc sa fac acest lucru. Nu ma tem de el cum nici el nu se teme de mine. Si culmea: sunt fericit cand traiesc aceste amintiri sau ganduri sau cum le as mai putea numi.

Intotdeauna imi fac timp pentru mine, si plec in calatoria gandurilor mele pentru a ma impaca cu mine. Chem acea pace interioara , pe care o las sa se reverse asupra mea.

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 9, 2012 în De ale vietii

 

Paseste peste un strop de suflet

Traim clipele, ne jucam cu vietile noastre, timpul trece si brusc, ne trezim la o varsta cand incepem sa realizam ca nu am reusit sa ne traim stropul de viata care ne a fost oferit. Unii sunt tristi, altii bucurosi ca si au luat de o grija cu traitul si uite asa se scurge stropul de suflet.

Va urma…

 
2 comentarii

Scris de pe februarie 7, 2012 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,

Poezia fara titlu

incerc mereu sa trec eu peste,

un munte gol si plin de veste.

continui drumul meu bizar,

trecand pe langa dulcele amar.

tresar la fiecare glas al tau,

care mi rasuna in ecou.

te vreau sau nu te vreau deloc,

te caut doar cand stai pe loc.

ma pierd in lumea mea si a ta

incerc sa inteleg ceva.

departe esti, departe sunt,

dar totusi te aud acum,

si gemi si urli de durere,

privind cum sufletul meu piere.

 

 
2 comentarii

Scris de pe februarie 6, 2012 în Uncategorized

 

Despre iarna

Natura se pregateste de viata, de o noua viata. Mi a acoperit intregul oras cu zapada, plapuma care i tine cald naturii in perioada de hibernare. Privesc copacii si i vad cum parca, se invelesc si mai bine cu aceasta patura, atat de draga lor. Marea majoritate dintre oameni au tendinta de a spune ca totul e mort, ca iarna e depresiva si nici macar nu si dau seama cat de mult gresesc. E atat de multa viata, de fapt, e chiar samanta vietii, acest anotimp, pentru ca acum natura se pregateste pentru perioada ei de glorie ce va urma.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 6, 2012 în Uncategorized

 

Un gand cald

Scormonesc prin biblioteca mea interioara si aleg un gand, atat de cald,pe care il plantez in sufletul meu. Gandurile mele, sunt menite sa ti incalzeasca sufletul, tie, cititorul meu drag. Toata lumea are nevoie de caldura, in fapt, toate fiintele vii traiesc datorita acestui fenomen. Eu, ofer caldura in sufletele tuturor celor care o primesc.Si trec de la un suflet la altul, ca un fel de albinutza care polenizeaza florile, dor ca in cazul meu, polenul este inlocuit de gandurile mele calde.

Imi plac oamenii fericiti. Fara nici un motiv anume, imi place foarte mult sa i observ. Am mai vorbit despre zambetele care mi provoaca acea dependenta, la care nu vreau sa renunt.

Ma gandesc la gandul pe care vreau sa l afisez aici, numai pentru voi. Ar trebuie sa l aleg cu foarte mare grija si vreau sa sune cam asa:

– Tu omule, care ai uitat sa mai traiesti, care te ai detasat de sufletul tau, si tu cel care nu mai actionezi dupa glasul inimii tale, te provoc la viata. Te provoc la ganduri frumoase si te indemn sa zambesti. Uita de toate zilele negre prin care ai trecut si de toate dezamagirile pe care ai trebuit sa le traiesti. Fi fericit ca te ai trezit in dimineata aceasta si incepe prin a ti face ordine in interiorul tau. Pune in balanta toate lucrurile bune din viata ta si pe cele rele , iar spre marea ta uimire vei vedea ca ai fost coplesit de mai multe intamplari frumoase decat de cele pe care vrei sa le uiti. Faptul ca citesti acum aceste randuri, dovedeste ca ai inca viata in tine, te afli in mijlocul unei actiuni pe care, nu oricine ar reusi sa o faca din lipsa timpului atat de scurt. Culege gandul meu, si foloseste l pe tot parcursul aceste i zile. Iti va fi de un mare folos. Tu, omule, esti cea mai mare minune de pe pamant. Sa nu uiti niciodata asta!

Va blestem sa fiti fericiti !!!

 
2 comentarii

Scris de pe februarie 6, 2012 în De ale vietii

 

Haina face pe om

Barbat, 30 de ani, lucrez pe postul de portar la o firma renumite din orasul in care locuiesc. Zilnic, pe aici, trec mii de oameni, de toate felurile. De ceva timp imi place sa observ o anume femeie, superba, intoata splendoarea ei, exact ca florile de iris, imi inunda simturile cu parfumul pe care il lasa in urma ei. O salut de fiecare data cand trece pe langa mine, dar niciodata nu s a sinchisit sa mi raspunda. M am obisnuit deja cu asta si totusi sper ca intr o zi o sa mi raspunda la salutul inofensiv pe care il ofer mereu.

Am dat anunt la o agentie imobiliara , sa mi vand casa in care locuiesc, pentru ca vreau sa ma mut la o casa pe pamant. M am saturat sa locuiesc la bloc, intre patru pereti, e prea putin spatiu pentru mine. Vreau sa mi fac o gradina frumoasa cu un catel care sa ma iubeasca de fiecare data cand ajung acasa, sa mi plantez un nuc, la tulpina caruia sa ma racoresc in verile toride si mai vreau sa fac multe, dar trebuie doar sa astept sa gasesc un client care sa mi cump[ere vechea locuinta.

Astazi , agentul imobiliar, tocmai m a anuntat ca soseste cu un client care doreste sa mi si dea banii pentru apartamentul meu. A ajuns, am semnat actele, si am incasat banii. Sunt fericit, sunt foarte fericit pentru ca tocmai observ cu visul meu incepe sa se materializeze.

Cu banii in mana, ma gandesc la femeia aia superba despre care am vorbit mai devreme si ca si cum as fi posedat sau condus de o forta supranaturala, lipsit de control , ma indrept catre un  dealer auto de aici din oras. Cu trei sferturi din suma pe care o am de la apartament, imi cumpar o masina, merg la o casa de moda si mi iau cateva costume noi, ma imbrac, ma aranjez si merg in cautarea femeii.

E ziua mea libera astazi si deci imi permit sa fac orice, chiar trec si prin dreptul serviciului meu, unde spre fericirea mea, femeia in cauza tocmai iesea de aici. Ca un facut, ai tai calea si ea tresare de spaima. Cobor din masina si mi cer scuzele de rigoare, ea ma priveste din cap pana n picioare, se uita mai atent si la masina pe care o conduc si ma intreaba daca nu vreau sa mi iau revansa, mergand impreuna la o cafea. Bineinteles ca accept, mergem la restaurant, incepem sa povestim tot felul de lucruri nu foarte interesante, iar apoi cand soseste si momentul plecareii, ea ma intreaba daca nu vreau sa continuam seara cu o ierire in clubul. De fapt in unul din numeroasele cluburi de pe aici. Plecam spre locul acela, ne simtim bine dansam, consumam cateva sticle de bautura si apoi ne indreptam spre locuinta mea. Mentionez ca avea inca perioada de comodat deci inca eram in drepturi sa mai trec pe la fosta casa.

O noapte nebuna, dragoste salbatica pana dimineata, eu super fericit ca visele mele au devenit realitate, ea in extaz si super multumita de aceasta zi.

Dimineata ma trezesc singur , ea plecase la serviciul ei si mi lasase un bilet, pe masa din bucatarie: „Ai fost superb, te vreau pentru tot restul vietii. Vorbim diseara !.”

Eu fericit nevoie mare, ma pregatesc pentru noua zi de mers la serviciu de portar, cu care eram obisnuit.

Ajuns acolo, pe langa mine trece femeia alaturi de care mi am petrecut frumoasa zi ,ce tocmai trecuse. Se uita mai atent si nu i vine sa creada ca barbatul de ieri, cu masina scumpa, cu haine alese cu bun gust, lucreaza ca portar, tocmai in acelasi loc undea ea conduce o firma multinationala. Puteam sa i citesc ciuda cu care ma privea. Parca nu vroia sa accepte ca sunt eu. Ma ura, cred ca ma ura de moarte daca ma gandesc bine. Nu a spus nimic si sa facut disparuta.

Eu? In acel moment am inteles, nenorocirea care sa abatut asupra mea. Tocmai imi spulberasem toate visele. Cheltuisem banii pentru noua casa pe o masina si cateva haine noi, ramasesem si fara femeia pe care tocmai o cucerisem si singurele cuvinte care rasunau ca un ecou in mintea mea erau : „Haina,face pe om!”

Problema era ca, m a costat foarte scump sa aflu acest mare adevar!

P.S. : Aviz amatorilor !!!

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 5, 2012 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,