Continuare (9)

Aproape ajunse in fata cladirii unde se desfasurau cursurile de dans, Roberta striga:

– Alexandra, lasa picaturile de ploaie sa ti stropeasca sufletul. Astfel, vei uita tot ce este rau in viata ta si vei incepe sa traiesti mai pura ca niciodata.

Alexandra, inchise ochii si se scufunda intr un fel de meditatie , daca o putem numi astfel si isi traia moentul ei de purificare absoluta, parca. Timpul se oprise in loc,iar prin interiorul Alexandrei, aveau loc adevarate transformari. Deschise ochii si Roberta ,in acel moment o saruta pe Alexandra, atat de pasional, incat, abia se mai puteau tine pe picioare. A fost un moment de absolut, de regasire, o fuziune intre doua suflete de sex feminin. Doua yang-uri, culmea, bateau la acelasi unison. Erau atat de fericite si traiau momentul atat de intens , incat Roberta nu se putu abtine si i spuse Alexandrei urmatoarele:

– Cursurile de dans, mai pot astepta. Dar eu nu. Timpul e atat de scurt incat vreau sa ma hranesc cu fiecare moment pe care il intalnesc pe parcursul vietii mele. Acesta, pe care tocmai il traim noi doua acum, este de mare pret si simt ca se intensifica tot mai mult, pe masura ce te privesc. Nu stiu cat este de normal sa zic toate astea, dar nu mi pasa. Chiar nu mi pasa deloc. Mi e dor de mine si mi e dor de tine, cea in care tocmai m am regasit. Nu trebuie sa spui nimic. Vreau doar sa profiti de aceasta clipa pe care tocmai am creat o. La naiba cu prejudecatile celor din jur, si la naiba cu ideologiile societatii in care ne aflam. Tiparele, sunt pentru cei care au incetat sa traiasca. Eu vreau sa fiu vie. Crezi ca ma poti ajuta?

– Roberta, tremur toata, de emotiile care tocmai m au cuprins, la auzul vorbelor tale. Te vreau, te vreau atat de mult incat, nu mi pot alege cuvintele potrivite ca sa mi exprim aceasta dorinta. Mi e sete de tine. Te implor, potoleste mi setea.

Si cele doua prietene, facand semn unui taxi, care tocmai trecea prin zona, goneau spre casa Robertei. Pe drum, nici una dintre ele nu mai spunea nimic. Erau prinse in momentul lor si nu vroiau sa devieze atentia de la el , pentru nimic in lume.

Publicitate