RSS

Monthly Archives: August 2012

Prin Ploaie

Astazi a trebuit sa ajung pana la un prieten, care locuieste destul de aproape de mine. Pe drum, am observat ca a inceput sa adie putin vantul, iar norii negri ca smoala, incepeau sa se adune deasupra orasului, intunecand aceasta minunata dupa amiaza de August. Ma gandeam ca am timp sa ajung , pana va incepe ploaia si nu mi-am mai luat umbrela cu mine. Nici bine nu ajung la jumatatea drumului, cand deodata, norii care se adunasera, au eliberat o invazie de picaturi, incat se formau adevarate valuri de ploaie, transparente, care-mi dadeau senzatia ca parca vor sa ma inece, in marea de apa care incepea sa se formeze pe trotuarele si pe strazile pe care eu mergeam. Am incercat sa ma adapostesc la tulpina unui tei, aflat in drumul meu, dar acest lucru nu a avut prea mare efect.Masa de picaturi, care ineca parca orasul, mi a udat foarte bine hainele. M am hotarat sa ma intorc spre casa mea, dar fara sa ma mai feresc de ploaie si astfel m am facut ca nu observ ca afara ploua. Am lasat sa nu ma deranjeze acest lucru. Mi-am dat seama ca n u am mai facut de foarte mult timp asa ceva. Mergeam prin ploaie, eram ud leoarca, batea un vant atat de puternic si rece, iar pe mine toate astea nu ma deranjau. Simteam ca nu fac nimic altceva decat sa-mi traiesc viata in cel mai natural mod cu putinta. Eram in pantecele Mamei Natura si nu parea deloc intrigata de prezenta mea. Zambeam si apoi radeam in hohote, cand observam vulnerabilitatea cu care natura ma trata. Am fost pur si simplu fericit ca sunt in viata si am onoarea sa traiesc.

In aceasta zi, mi-am reamintit, cat de minunat este sa fiu om.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on August 14, 2012 in Ploaie

 

Tags: , , , , ,

Am nevoie de un zambet si de un punct de sprijin, sa pot intoarce lumea pe dos si sa mi vad de ale mele. Vreau multe, intr un timp atat de scurt vreau sa fac tot ce se poate face. Timpul meu este limitat, atat de scurt incat nici macar nu mi dau seama cand a inceput si unde s a terminat. Am uitat de perceptia timpului. As vrea sa l pot opri, dar el, la fiecare aniversare a mea, ma anunta ca tocmai a trecut pe langa mine inca un an, inca o clipa, cu care nu ma voi mai intalni niciodata. In fiecare seara privesc cum se termina o zi si ma strange in spate cand stiu ca nu va mai veni niciodata. Inca nu am inteles care i rostul acestei treceri? Venim ca sa ce? Lungul drum de dute vino, care ne pregateste pentru intalnirea cu Doamna in negru. Ma mai gandesc !

 
Leave a comment

Posted by on August 5, 2012 in Uncategorized