RSS

Roberta – dialog interior

18 nov.

18 noiembrie 2012, era una din ultimele zile ale toamnei care se pregatea sa i faca loc iernii.Undeva pe la ora 09 am, Roberta privea pe fereastra dormitorului ei, aceasta zi incetosata, friguroasa, fara un strop de Soare. Oamenii paseau pe strada ingusta, cu privirile in pamant, de parca nu vroiau sa vada nimic in afara de drumul pe care se aflau.

– Trist. – isi spunea Roberta in gand. Foarte trist, chiar nu -i pot intelegea pe acesti oameni. In fapt, care este sensul vietii lor, daca ei, isi incep ziua in felul acesta. Sunt tristi, deprimati, chiar as putea spune, prin felul lor de a fi. In fiecare dimineata, in care un om se trezeste din somn, are loc una dintre cele mai mari minuni ale lumii. Suntem in viata, am reusit sa avem onoarea de a trai ziua in cauza. Este un motiv destul de intemeiat, pentru a ne trezi cu zambetul pe buze. Este o ocazie de a savura aerul proaspat al fiecarei dimineti. E foarte simplu. Vreti mai multe motive pentru a fi fericiti inc a de la prima clipa in care deschide-ti ochii? Pai imi vine foarte usor sa zambesc, cand observ pasarile somnoroase, din copacii aflati in jurul blocului in care locuiesc, cum isi fac toaleta de la prima ora. Cum canta de fericire ca sunt vii si sunt impreuna toate. Cum fac ele baie in baltile create de o ploaie trecuta si apoi iar canta de bucurie. Ele nu sunt tot fiinte vii? Sau omul modern, este clar ca a trecut peste aceaasta etapa, pentru ca vorba aia, omul modern, este modernizat, in fiecare secunda. Evolueaza, ar spune o majoritate, bine educata de un anume Sistem, bine pus la punct de cei datorita carora , Pamantul inca se mai invarte. Hmm, imi vine sa zambesc. Uite inca un motiv in plus sa fiu fericita. Oamenii aceastia, despre care am vorbit mai sus, respectiv omul modern, practic, nu mai sunt fiinte vii. De fapt, sunt vii, doar din punct de vedere fizic si nimic mai mult.Ei se trezesc dimineata, trec repede prin goana tabieturilor fiecaruia si apoi, gonesc spre locurile lor in care muncesc, dupa care se intorc la locuintele lor , isi aprind televizoarele din ce in ce mai mari si mai subtiri, pentru a afla daca in ziua urmatoare va veni sfarsitul lumii, sau daca mai au dreptul sa traiasca si atat. Apoi se culca cu gandul la urmatoarea zi, in care se vor trezi sivor fi nevoiti sa retraiasca exact aceleasi ore din viata lor , atat de bine definite , de rutina fiecareia. Omul, nu mai este om. De mult, de foarte mult timp si cu trecerea timpului ne-omul, va disparea si viata se va opri in acel punct. Este o parerepersonala, sau poate nu. Poate ca este doar un adevar in care fiecare dintre noi se regaseste tot mai mult.

Aprofundand aceasta idee, realizez ca , viata mea sau aceasta suflare personala care ma face sa ma simt tot mai vie, voi continua sa mi o traiesc din ce in ce mai complex.

Vreau sa mi inghete carnea pe mine iarna, iar vara imi doresc sa ma topesc de caldura Soarelui arzator. Vreau ploi care sa mi ude cizmele pe care abia mi le am cumparat si apoi sa le arunc si sa ma gandesc cu ce naiba ma voi mai imbraca de acum incolo. Si stii ce mai vreau, vreau sa ma doara, atunci cand trebuie sa ma doara si vreau sa simt acest lucru care nu ma lasa niciodata sa uit ca sunt vie. Vreau multi oameni in jurul meu asemeni mie si totusi diferiti prin felul lor de a fi. Si da imi vreau drepturile mele native inapoi. Vreau sa depind de legile morale cu care am fost inzestrata sa stiu ce inseamna viata si sa nu renunt niciodata la ideea de a trai.

Vreau sa rad atat de zgomotos, pana cand vecinii mei vor veni si ma vor certa ca nu i las sa doarma. Vreau tot ce i viu langa mine.

A si vreau sa nu mai taiati copacii, chiar am nevoie de aerul acela , care pentru voi este nefolositor. Lasati-ma sa respir aer, nu vreau sa cumpar aer artificial. E clar ? Lasati-ma sa traiesc asa cum simt eu sa fac acest lucru.

Si inca ceva, chiar nu mi pasa de sfaturile voastre, intelepti ai Lumii moderne ce sunteti!

Si astfel Roberta, eroina noastra, a purtat unul dintre cele mai profunde dialoguri ,cu ea insasi,pentru simplul fapt ca dorea sa faca acest lucru.

Iar eu, cel care i-am dat viata aceastui personaj, va indemn pe toti cei care-mi cititi aceste randuri, sa cautati acea picatura de Roberta, care zace undeva acunsa, in constiinta fiecaruia.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 18, 2012 în Roberta - picaturi de suflet

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: