Ma opresc

Si cum rareori ma abtin de la lupta dintre mine si gandurile mele, astazi m-am hotarat sa le exteriorizez din nou.

Imi imaginez un pas, pe care-l fac sau nu, depinde de starea pe care o am in acel moment. Prin o clipa si o sugrum cu dragostea pe care o am de oferit tuturor.Ni eu nu inteleg de multe ori acest sentiment, dar imi place sa iubesc, asta in cazul in care se numeste iubire. S-a filosofat destul pe aceasta teme si nu ma apuc eu acum de inventat din nou roata, doar ca, in viziunea mea, iubirea este acel ceva despre care nu vrem sa povestim. Nu facem asta din cauza ca nu putem sa o exprimam in cuvinte. Si-mi vine un gand in minte, destul de jucaus, ma strange in brate , ma mangaie si ma saruta. Mi-e suficient pentru a simti iubirea. Interesant nu? Un gand care ma iubeste sau mai degraba ma face sa inteleg cum este sa fii iubit. De ce am ales eu sa vorbesc despre iubire? Chiar nu stiu. Poate ca iubesc prea mult acel miraj in care traiesc, pentru ca, dupa cum stiti, traim un vis de fapt, care incepe atunci cand ne nastem si ia sfarsit in momentul in care murim. Parasim visul cu zambetul pe buze, sau cel putin eu unul asta mi-am propus sa fac. Zambesc de fiecare data cand simt nevoia sa fac acest lucru. Ma umple de iubire pana si un nenorocit de zambet. Nu mi-am pierdut mintile, cum ar spune societatea in care traiesc. Pentru ca, conform legilor sociale, nu avem voie sa zambim, intrucat se constata ca suntem nebuni. Nu stiu daca a-ti observat, dar omenirea, in general , si-a pierdut zambetul sau puterea de a zambi. Ne digitalizam tot mai mult, de la o zi la alta si practic distrugem esenta care ne face sa nu uitam ca suntem vii. Am ales sa traiesc si sa fac abstractie de totata evolutia din jurul meu. Este adevarat ca traim in secolul vitezei si totul se petrece foarte repede. Dar de ce atata graba ? Unde ne grabim? Mie-mi place sa ma opresc, sa-i vad pe toti cum se agita in jurul meu, iar eu ca o stana de piatra, ai privesc zambind, pentru ca eu nu ma grabesc deloc. Vreau sa gust foarte delicat din fructele vietii. Vreau sa ma doboare un necaz si sa ma ridice un eveniment frumos. Da, chiar asa, de necrezut, cam ciudat, stiu asta, dar …, am ales sa iubesc viata . Grabitilor, va doresc sa va impiedicati si sa va opriti. Cazand pe jos si privind in sus, privelistea este mult mai frumoasa. Aveti timp, in acel moment, de fapt aveti tot timpul din lume, sa priviti viata sa sa o savurati picatura cu picatura. E doar un strop de viu, care a mai ramas printre voi si care ar trebui sa nu-l lasati sa se scurga de aiurea. Picatura cade, se evapora, lasand nimic, un mare nimic, un spatiu gol, pe care nu o sa-l mai umpleti niciodata.

Si ma intorc la gandul meu despre care am mentionat mai sus. Ai intorc favorul si-l strang si eu in brate. Ai multumesc pentru fidelitatea cu care ma rasfata si-i intorc un zambet.

Acum, m-am oprit. Opriti-va si voi !

Publicitate