RSS

Monthly Archives: June 2013

Sfaturi pentru viata

Intelege ca viata nu se limiteaza la simplul fapt de a o trai. Important este drumul pe care-l parcurgem si dupa cum bine stim, cararile care nu au mai fost calcate de picior de om, sunt cele mai minunate frumuseti ale vietii. Schimbati-va radical felul de a fi. Mancati ce nu ar trebui sa mancati. Purtati alte haine decat cele cu care v-ati obisnuit pana acum si ve-ti simti schimbari radicale in interiorul vostru. fiti buni, pentru ca nu va costa nimic si zambiti naibii de cand a ti deschis ochii dimineata si pana ai inchideti. Zambetul este elixirul tineretii fara batranete. Nu cremele antirid sau mai stiu eu ce tampenii bagati in voi.

Pentru femei: Sunteti frumoase dimineata cand va treziti, fara ruj, fara fond de ten si fara alte artificii pe care va cheltuiti trei sferturi din bani. Nu va chinuiti prea mult, pentru ca, chiar si fara sa faceti ceva, sunteti cele mai frumoase fiinte din Univers. E un lucru firesc sa emanati frumusete in jurul vostru, pentru ca tocmai in asta consta rolul vostru aici langa noi. Zambitii magarului cu care a ti ajuns sa impartiti acelasi asternut si aceeasi viata. Face mult acest lucru. O sa va schimbe total, in bine. Treceti cu vederea micile suparari care de cele mai multe ori nici nu si au rostul. Ganditi-va doar la moimentele frumoase, pentru ca daca mereu va amintiti de tampeniile din trecut care v-au pus in garda, ve ti ramana blocate acolo, in acel trecut, care ar fi bine sa intelegeti ca nu mai exista. De unde si numele de Trecut. A fost, s-a dus si nu se va mai intoarce nici daca stati in cap. Sunteti frumusetile naturii, la fel ca plantele care stau si infloresc in tot sezonul lor. Pur si simplu infloresc fara se le pese , de vreme , de anotimp, de ce se afla in jurul lor. Realizati ca sunte ti una si aceeasi cu florile. De nedescris, cand vine vorba de detalii. Sunteti perfecte. Priviti-va acum in oglinda si imi ve ti da dreptate. Va pot asemana cu picatura de ploaie, despre care tot scriu eu de vreo cativa ani. Picatura de ploaie este perfecta, fara greseli, fara distorsiuni, si lipsita de impuritati. Ea este viata si atat. Cade pe pamant si da nastere la orice vreti voi sa dea. Fiti acea picatura in fuziune absoluta cu florile.

Pentru barbati : Cumparati flori si faceti acest lucru in fiecare zi daca puteti pentru femeile voastra. Da-ti  le peste cap cand urla ca doresc nu stiu ce iphone sau mai stiu eu, si aruncati-le in brate un buchet de flori, mare mic, nu are importanta atat timp cat vine impreuna cu un zambet sincer si pur ca roua diminetii. Si nu uitati, repetati-le in fiecare clipa cat sunt ele de frumoase. La un moment dat vor ajunge sa inteleaga acest lucru, chiar daca ele par ca sunt mai grele de cap. O fac din egoismul atat de placut pe care-l au ele. Vor sa auda la nesfarsit acest lucru, pentru ca le ofera tot ce au ele nevoie. Si faceti dragoste sau sex sau cum vreti voi sa-l numiti. Va tine impreuna si o sa va aranjeze vietile. Nu stati ca boii in fata calculatorului citind ziare sau urmarind cine stie ce meci de footbal. Douazeci si doi de idioti care alearga dupa o minge nu o sa va invete nimic, in afara faptului ca o sa va pierdeti cele nouazeci de minute, o sa adunati o burta de toata frumusetea de la berea pe care o savurati cu pofta si o sa ajungeti sa gustati din minunatul sedentarism. Mai sacrificati cate o sticla de vin bun, scump, si trei lei pentru o lumanare parfumata nu va reprezenta o avere pierduta si daca aruncati si buchetul de mai sus in acest cadru pe care tocmai vi l am creat, atunci, ma aplec in fata voastra si aplaud.

Pentru cei care tocmai au strambat din nas, la cele citite aici, va ofer cate o palma peste cap si va rog sa mai cititi o data si inca o data , pana cand o sa va intre bine in cap toate teoriile mele depre barbat si despre femeie.

Nu stiu ce sa va doresc aici, va doresc sa traiti tot ce scriu eu pentru voi fara sa va cer nimic la schimb.

O zi minunata tuturor !

Semneaza , Endorfinul.

Advertisements
 
22 Comments

Posted by on June 28, 2013 in De ale vietii

 

Tags: , , ,

Durerea din globul de cristal

Pasesc peste un trup gol, de femeie frumoasa si tot odata desfigurata de tristetile pe care nu si le-a putut sterge din intariorul ei. O aud cu urla de durerea pricinuita de piciorul meu care calca si mai adanc peste ea. Cobor privirea mea intepatoare asupra ei si-i zambesc sarcastic spunandu-i nimic. In stilul meu propriu, uneori, provoc suferinta in interiorul oamenilor si ma hranesc cu acest sentiment pe care-l raspandesc foarte rar in jurul meu. O doare si vreau sa o doara si mai mult, pentru ca tocmai de asta ma aflu in acest loc. Aici, sunt toti oamenii care nu mai zambesc, frustratii care au uitat sa si mai traiasca viata. Cei care-si reprima sentimentele si traiesc ghidati de o calauza numita Snobism. Acestora le declar razboi si vreau sa-i starpesc, pentru ca ei reprezinta un microb, un vierme care mananca restul de omenie din jurul nostru. Pe cale de disparitie de altfel. Scriu toate astea pentru ca asa vreau eu , fara nici un motiv anume. Nu-mi pasa de cei care nu accepta teoriile mele, pentru ca oricum, voi continua sa le raspandesc. Si dintre toti cititorii mei fideli daca reusesc sa schimb macar unul, atunci, munca mea si lupta asta nu a fost in zadar.

Revenind la acel loc, o prin de par si o ridic incet de pe pamant. O tin suspendata in aer pe biata fiinta care a inceput sa implore iertarea. Sunt foarte indiferent la rugamintile ei, pentru ca stiu ca doar in acest fel o pot salva de la viata pe care nu a inceput sa o traiasca. Si tinand-o suspendata, ma indrept catre Lume, ai sterg lacrimile si o fortez sa priveasca Soarele, in toata splendoarea lui. Pe chipul nefericitei mele victime,lacrimile care s-au scurs in tot acest timp, au inceput sa dispara luandu-le locul razele Soarelui arzator de iulie. A inceput sa zambeasca si mi-a zis cu o voce calda:

– Pana acum am privit doar pamantul peste care am pasit in fiecare zi din viata mea, fara sa intorc nici macar o data privirea in alta parte. Nu vroiam sa aud nici macar un sunet si nu am simtit nici un miros. Ma gandeam doar la interminabilele mele probleme pe care in fiecare clipa stiam ca le am. Nu ma puteam privi nici macar in oglinda, pentru ca stiam ca nu am sa vad nimic. Imi culegeam lacrimile de pe jos in fiecare seara in care ma gaseam in patul meu rece si gol, gandindu-ma la cum voi putea sa ma intalnesc la nesfarsit cu aceste zile tot mai insuportabile. Imi era foarte rar dor, de acele clipe in care as putea sa ma gandesc numai la mine. Dar acest lucru nu il puteam materializa niciodata. Aveam vise la care renuntasem de mult sa mai visez si stiam prea bine ca tocmai visarea m-ar putea tine in miscare. Eram om candva si am ajuns o masina setata sa se trezeasca mereu la aceeasi ora si sa plec in acelasi loc. Uitasem sa ma fiu eu, uitasem sa mai fiu om, pur si simplu uitasem sa mai uit. Nu am avut curajul sa mi schimb viata, iar tocmai schimbarile sunt viata si esenta ei. O viata fara schimbari nu este o viata de trait. Este o moarte bine definita, care te tine viu intr-un glob de cristal. Daca nu parasesc globul, practic, eu nu exist. Si nu sunt singura fiinta vie in aceasta situatie. Vad in jurul meu tot mai multi oameni care se invart la nesfarsit in aceste globuri. Iar doua bile de sticla vor fi doua bile de sticla singure, doua bibelouri care stau frumos asezate pe aceeasi vitrina in acelasi loc. Ele nu pot fuziona si astfel ramanem singuri si fara suflare.

Si in acel moment, am scapat stransoarea, iar globul de cristal s-a sfaramat in mii de bucati, peste care acum, femeia statea mandra cu ambele picioare goale, savurand durerea pricinuita de cioburi. O durea adanc, in tot trupul, dar acum, traia, iesise din acea sfera in care fusese blocata atat de mult timp. Si zambea, cu mainile in aer ca un nou nascut care are primul contact cu exteriorul. Si urla din toata fiinta ei:

– Vreau sa traiesc !

Am salvat un suflet, mai caut altul, nu vreau sa ma opresc aici. A inceput sa mi placa sa provoc mai multa durere in jurul meu. Suferinta inseamna viata, iar viata inseamna nemurire. SI daca prin faptul ca , durerile pe care le imprastii in lume, vor trezi omul la viata, atunci:

-Vreau sa va doara !!!

Caut pacienti care vor sa sparga impreuna cu mine acel nenorocit glob de cristal !!!

Semnez cu viata, Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on June 28, 2013 in De ale vietii

 

Tags: , , ,

Nu stiu ce titlu

As putea scrie despre orice. Aruncati-mi o momeala si va transform ideea intr-un gand de-al meu. Suntem toti legati intr-o continua conexiune. Sunt bun sau rau, ma ploua sau ma arde Soarele, depinde de cum doresc eu sa fiu. Si acum vreau sa fiu fericit. Si chiar sunt. Fara griji , fara probleme, fara alte preocupari in afara de faptul ca stau si -mi savurez fericirea mea. Am facut oamenii sa zambeasca, deci mi-am facut datoria pe ziua de azi. Am salutat Soarele, si mi-a raspuns cu o ploaie de raze. Mi – am sarutat florile si ele mi-au intors favorul cu frumusetea lor de nedescris. Sunt satul, nu mi-e sete, nu mi-e frig, mi-e numai bine sa traiesc aceasta zi. Si traiesc tot in Romania asta, in care traoiti si voi, aspirand la clipa in care ve-ti ajunge in cine stie ce alta tara occidentala, unde mierea si laptele curge la orice ciusmea de pe oricare strada. Occidentul a plecat de la noi, de pe acest pamant care astazi nu valoreaza mai mult decat o moneda de 10 bani. Chiar care-i rolul monedei in cauza? Ce anume vrea sa semnifice ? Habar nu am si nici macar nu mi-am consumat creierul cu astfel de porcarii. Mi-e putin jena ca exista televiziuni si televizoare din ce in ce mai HD si mai super ultra moderne. MI-e la fel de scarba de prostituatele la care va uitati voi toti pe acel ecran frumos colorat si la cum se fac ele de ras in fata tuturor. Dar. mi- e dor de tine, acea tu, o lume de mult data uitarii, in care eram fericiti pentru simplul fapt ca ne-am reintalnit cu un prieten drag dupa nu stiu cat timp. Cand zambeam impartind frateste o sticla de nu stiu ce si povesteam ore in sir fara sa fim nevoiti sa ne facem poze pe care le aratam  imediat intregului glob pamantesc cu ajutorul indispensabilului facebook. Da, uite de toate astea inca imi este dor si mi-e mila de imbecilii care cresc in familii de imbecili, care in afara de statul in casa scufundati pana in gat in noile tehnologii nu stiu sa faca nimic altceva. Hmm…superba aceasta noua era a evolutiei omului, care nu face nimic altceva in afara de a construi fabrici de necivilizati, necititi si lipsiti de bun simt. Cand a-ti avut ocazia ultima data sa vedeti un tanar care deschide usa unei femei? Sau schimbul de locuri in tramvai sau oricare alt mijloc de transport ? Sau un buna ziua spus cu zambetul pe buze vecinilor ? Eu unul, nu le-am mai vazut de mult. Vad niste roboti in jurul meu, peste care vreau sa trec cu un tanc sau orice altceva de acelasi gabarit, ca sa pot starpi aceasta noua rasa de om pe cale de disparitie. Spun asta, pentru ca acum, este era omului sedentar. Care il ucide pe dobitoc din ce in ce mai repede. Dar eu nu fac altceva decat sa zambesc. Eu sunt endorfinul si zambetul meu provoaca dependenta.

Va ofer tuturor un zambet si sper ca macar atat mai stiti ce inseamna a zambi .

Semnat , Endorfinul.

 
14 Comments

Posted by on June 16, 2013 in De ale vietii

 

Tags: , , ,

Omul

Acum trei sau patru saptamani, un profesor de arte din orasul meu, m-a rugat sa-i invelesc un trandafir intr-o coala mare de hartie alba, astfel incat sa nu se vada ce se afla in cornetul rezultat. Am schitat un zambet, ce-i drept si i-am aranjat omului trandafirul in cauza exact asa cum a dorit el. In urma cu trei zile, omul, sau dom ‘profesor , a revenit doar sa ma viziteze. Se putea observa ca servise probabil un pahar sau doua in acea zi. L-am intrebat , care a fost motivul ascunderii acelui trandafir si daca a avut vreun efect asupra persoanei care l-a primit. Omul, mi-a raspuns:

– V-am spus sa-mi ascundeti trandafirul in coala de hartie pentru ca-mi este rusine sa merg pe strada cu flori in mana. Numai ca, adevarul este altul. Floarea invelita, era menita tocmai ca sa transmita urmatorul mesaj : Frumusetea ascunsa !

Am ramas putin pe ganduri, chiar nu m-am gandit niciodata la acest lucru. Foarte frumos spus si cu siguranta produce o amintire de neuitat persoanei care-i intelege mesajul ascuns. I-am strans mana omului, trecut de saizeci de ani si i-am multumit pentru lectia pe care mi-a dat-o in acea zi. M-a rugat zambind, sa-i ofer o floare aruncata la gunoi. Si imediat am scos un trandafir proaspat si i l-am oferit. Omul , l-a luat in mana, la dus la o distanta mica de nas si l-a mirosit. Mi-a zambit si mi-a spus :

– Nu pot oferi o floare care nu are miros, pentru ca ea, nu poate semnifica nimic. Ea nu reda o parte din mine. Eu vreau doar o floare aruncata, care simbolizeaza frumusetea moarta, la fel ca si oamenii care treg pragul unei varste si intra intr-o continua schimbare, nu foarte agreata de toti. Am ramas foarte placut surprins de reactia omului si i-am raspuns cu un zambet.

S-a apropiat de usa si inainte de a pleca imi spune: “Spui ca iubesti pasarile, dar le tii captive intr-o colivie. Spui ca iubesti cainii, dar ai tii legati intr-un lant. Spui ca iubesti florile, dar le tai si le arunci intr-o vaza. Atunci cand imi spui ca ma iubesti, ma ia cu frica !!! ”

Nu cred ca voi uita vreodata aceste cuvinte. M-au impresionat profund. Sunt vorbe mari ale unui artist fracez, din cate am inteles de la om. Si culmea ironiei, exact in acest moment, domnul profesor a intrat pe usa magazinului meu de flori, spunandu-mi : Sunteti exact la jumatatea drumului meu. Cand plec de acasa dimineata sunt trist, iar cand ma intorc de la scoala sunt obosit. Dar, in tot acest drum pe care-l parcurg zilnic, ma opresc si va privesc florile. Ma fac sa uit de tot si de toate. Faptul ca sunteti aici si existati, ma fac fericit, in fiecare zi din viata mea . Va multumesc !

Iar eu acum , stau in fata acestui monitor, sunt dus tare de tot pe ganduri  si ma gandesc la faptul ca, omul , mi-a zis ca se bucura de bucuria celor din jurul sau.

Concluzia mea: Aceasta este adevarata fericire ! NU o mai cautati, ea este mereu in jurul vostru, in ochii fiecarui om care va raspunde la un zambet !

 
12 Comments

Posted by on June 12, 2013 in De ale vietii

 

Tags: , , ,