Omul

Acum trei sau patru saptamani, un profesor de arte din orasul meu, m-a rugat sa-i invelesc un trandafir intr-o coala mare de hartie alba, astfel incat sa nu se vada ce se afla in cornetul rezultat. Am schitat un zambet, ce-i drept si i-am aranjat omului trandafirul in cauza exact asa cum a dorit el. In urma cu trei zile, omul, sau dom ‘profesor , a revenit doar sa ma viziteze. Se putea observa ca servise probabil un pahar sau doua in acea zi. L-am intrebat , care a fost motivul ascunderii acelui trandafir si daca a avut vreun efect asupra persoanei care l-a primit. Omul, mi-a raspuns:

– V-am spus sa-mi ascundeti trandafirul in coala de hartie pentru ca-mi este rusine sa merg pe strada cu flori in mana. Numai ca, adevarul este altul. Floarea invelita, era menita tocmai ca sa transmita urmatorul mesaj : Frumusetea ascunsa !

Am ramas putin pe ganduri, chiar nu m-am gandit niciodata la acest lucru. Foarte frumos spus si cu siguranta produce o amintire de neuitat persoanei care-i intelege mesajul ascuns. I-am strans mana omului, trecut de saizeci de ani si i-am multumit pentru lectia pe care mi-a dat-o in acea zi. M-a rugat zambind, sa-i ofer o floare aruncata la gunoi. Si imediat am scos un trandafir proaspat si i l-am oferit. Omul , l-a luat in mana, la dus la o distanta mica de nas si l-a mirosit. Mi-a zambit si mi-a spus :

– Nu pot oferi o floare care nu are miros, pentru ca ea, nu poate semnifica nimic. Ea nu reda o parte din mine. Eu vreau doar o floare aruncata, care simbolizeaza frumusetea moarta, la fel ca si oamenii care treg pragul unei varste si intra intr-o continua schimbare, nu foarte agreata de toti. Am ramas foarte placut surprins de reactia omului si i-am raspuns cu un zambet.

S-a apropiat de usa si inainte de a pleca imi spune: „Spui ca iubesti pasarile, dar le tii captive intr-o colivie. Spui ca iubesti cainii, dar ai tii legati intr-un lant. Spui ca iubesti florile, dar le tai si le arunci intr-o vaza. Atunci cand imi spui ca ma iubesti, ma ia cu frica !!! ”

Nu cred ca voi uita vreodata aceste cuvinte. M-au impresionat profund. Sunt vorbe mari ale unui artist fracez, din cate am inteles de la om. Si culmea ironiei, exact in acest moment, domnul profesor a intrat pe usa magazinului meu de flori, spunandu-mi : Sunteti exact la jumatatea drumului meu. Cand plec de acasa dimineata sunt trist, iar cand ma intorc de la scoala sunt obosit. Dar, in tot acest drum pe care-l parcurg zilnic, ma opresc si va privesc florile. Ma fac sa uit de tot si de toate. Faptul ca sunteti aici si existati, ma fac fericit, in fiecare zi din viata mea . Va multumesc !

Iar eu acum , stau in fata acestui monitor, sunt dus tare de tot pe ganduri  si ma gandesc la faptul ca, omul , mi-a zis ca se bucura de bucuria celor din jurul sau.

Concluzia mea: Aceasta este adevarata fericire ! NU o mai cautati, ea este mereu in jurul vostru, in ochii fiecarui om care va raspunde la un zambet !

Publicitate