RSS

O lectie

15 iul.

Urasc sa mai urasc ceva. Este o mare pierdere de timp. Trebuie sa ti treaca pe loc. Mai ales ca ura practic nu exista. Ea este lipsa iubirii. De unde trag eu concluzia ca daca iubesc tot ceea ce ma inconjoara, nu pot simti ura pentru nimic.

Stiii ce mi place cel mai mult ? Sa stau pe scaunul ala al meu, vechi si vai de capul lui si sa privesc oamenii cum incearca in fiecare zi sa para ceea ce nu sunt si nici nu vor fi. Da-i naibii de oameni, imi plac de mor dar sunt atat de inchisi in ei , incat uneori am sentimentul ca astia sufera de claustrofobie. Pot sa ofer eu doza zilnica de endorfina tuturor, ca nu are nici un efect. Se uita cu niste fete de idioti la mine atunci cand le pun o intrebare foarte simpla , la care ma astept sa primesc un raspuns foarte natural. Oamenii astia, despre care tot scriu eu aici, ar trebui sa-i adun pe toti intr-o padure si sa-i execut. Deci, ei prefera sa traiasca o banala de viata, in care nu zambesc, nu ofera nimic nimanui, nu si alinta copii, nu si iubesc femeile si viceversa. Si atunci, intrebarea mea la nivel mondial este : Care este scopul vostru in viata ? Cresteti , primiti sau nu o educatie in sanul familiei, apoi treceti prin etapele scolituluiu, va gasiti un servici, de care va tineti 50 de ani pana iesiti la pensie, adunati sau nu ceva copiii pe langa voi si apoi stiti unde sfarsiti? Va privesc eu in fiecare luna, de pe scaunul meu vechi din lemn, cum stati ca dobitocii la cozi interminabile, pentru ca dragii mei, a venit ziua in care urmeaza sa ridicati pensioara de la CEC. Bani care imediat , ai lasati la farmacia de la coltul blocului , pe medicamentele menite sa va mai prelungeasca din viata mizerabila pe care o traiti.

Si dupa tot procesul asta , ajungeti in casele voastre pentru care probabil ca mai aveti de platit si acum ceva rate din urma si studiati albumul foto aruncat in debaraua in care nu s-a mai sters praful de vreo cativa ani, pentru a trece repede prin amintirile minunate ale vietii voastre. Poza in care erati mici in clasa intai, banchetele aferente in care a ti sarbataorit finalul de gimnaziu si liceu, apoi poza cu memorabila zi in care impreuna cu ai vostri la Starea civila erati emotionati de fericitul eveniment in care aseza ti semnaturile voastre pentru noul drum alaturi de camaradul ales. Poze alaturi de copiii vostri, nepotii si cam atat. Mai ramane sa gasiti fotografia perfecta pentru care , cu siguranta a-ti achitat deja un avans , sa o aveti scrisa in marmura pentru ultimul loc in care va ve ti odihni. Si punct. Cam asta-i viata voastra. Intrebare : Cand a-ti fost in tot acest timp liberi ? Va raspund eu : Tot timpul ! Numai ca a-ti preferat sa ramaneti inchisi , in ritualul numit viata, de frica sa nu gresiti ceva sau sa nu ratati vreo etapa specifica vietii. Probabil vi s-a tot spus: Fiule, fiico, viata e destul de complicata si trebuie sa aveti grija cum o traiti.

Va intreb din nou: Crede-ti ca dupa ce ve-ti inchide ochii, isi va mai aminti cineva de voi,sau de existenta voastra ? A-ti facut macar un lucru memorabil care sa arate ca pe acolo a-ti trecut voi ? Sunt sigur ca raspunsul este nu . A-ti fost prea ocupati sa traiti o viata bine definita inca de inainte ca ea sa inceapa.

Eu inca sunt aici, asezat frumos pe scaunul meu batran si va privesc cum pasiti prin fata mea, cu fruntile incretite, tristi si lipsiti de orice urma care as putea-o numi eu viata. Va zambesc si degeaba o fac, dar pentru mine inseamna mai mult decat pare. Voi ramane in amintirea celor care au pasit pe drumul meu, acel om care mereu zambea tuturor.

Semnez, Endorfinul !

P.S. Nu este o scrisoare de adio, sa nu se interpreteze gresit. Cele de mai sus, luate la un loc, alcatuiesc o frumoasa lectie de viata ! 🙂

 
12 comentarii

Scris de pe iulie 15, 2013 în De ale vietii

 

12 răspunsuri la „O lectie

  1. rene2686

    iulie 15, 2013 at 1:45 pm

    mi-ai luat vorba din gura..cum se spune 🙂

     
  2. Camelia

    iulie 15, 2013 at 8:29 pm

    Veţi, aţi, astea nu au treabă cu cratima, fiind forme ale viitorului; ţi-o spun frumos, aşezată aici, în mijlocul cuvintelor tale, cu ele de jur-împrejurul meu, răspunzându-ţi că sunt destui care vieţuind, nu mai simt că trăiesc, iar că liberi cu adevărat nu suntem decât lăuntric; libertatea interioară, singura libertate cu adevărat.
    În rest, oameni liberi, oameni tragici.
    Cât despre viaţă, ea e un vis; nu e complicată, dar şi complicaţiile pot fi limpezite cu preţul unei simplificări sau a unor renunţări.

     
    • endorfinul

      iulie 16, 2013 at 6:24 pm

      Multumesc pentru ca m ai citit. Imi place foarte mult cum iti asezi cuvintele. O seara minunata !

       
  3. Camelia

    iulie 15, 2013 at 8:30 pm

    * forme ale viitorului, ale auxiliarului.

     
  4. ORTODOX

    iulie 22, 2013 at 6:28 pm

     
  5. 20siunpic

    iulie 27, 2013 at 8:13 am

    Consider ca multurora le e frica sa depaseasca limite, sa treaca de zona de confort. Odata ce te lupti pentru limitele tale, e mai greu sa iti doresti si altceva.
    Chiar azi dimineata am avut o discutie pe tema aceasta si a trebuit sa cad de acord cu faptul ca nu ai cum sa stii ce pierzi, sau sa cunosti cum ai putea sa fi intr-o alta ipostaza, daca o viata intreaga ai trait sub o anume eticheta (probabil aleasa tot de tine). Si de aici si urmatorul gand al meu, fiecare alege cum vrea sa isi traiasca viata, nu trebuie sa fie fericit, salbatic, mereu plin de pasiune si cu un scop, doar pentru ca eu, prin viziunea mea subiectiva, consider ca asa TREBUIE. In viata asta nimic nu trebuie, totul e o alegere.

    ..bineinteles, va fi mereu si ocazionalul meu impuls de a le arata si o alta versiune a vietii. S-ar putea sa le placa sau ar putea sa o respinga. Ii accept asa cum sunt. La urma urmei, am inteles ca totul se invarte in jurul acceptantei.

     
    • endorfinul

      iulie 27, 2013 at 10:48 am

      Foarte frumos spus ! Imi place ! Bravo ! Multumesc pentru vizita !

       
  6. kuvinte

    iulie 30, 2013 at 10:27 am

    Noi,oamenii suntem intr-o continua alergare.Nu stim exact care este directia,stim doar ca urmarim rezultatul.Care rezultat?Nici macar nu conteaza.
    Goana asta permanenta ne face urati,duri,antisociabili.Pentru ca nu analizam prezentul,noi vrem viitorul.Vrem mai bine,vrem mai mult,vrem totul.
    Ciudate animalute!
    Si totusi,exista cineva acolo care te intelege,stie exact ce iti doresti si nu te preseaza!
    P.S. Frumoas spus!O sa revin:)

     
    • endorfinul

      august 5, 2013 at 2:36 pm

      Multumesc frumos pentru vizita. Apeciez comentariul tau. Te mai astept pe aici ! O zi minunata !

       
  7. alecsssandraaa

    august 5, 2013 at 9:25 pm

    Oamenilor le e frică să iasă din rutina zilnică,pentru că asta li s-a arătat că este normal.Au învățat doar să viseze,fără să lupte să își atingă visul.Seara se întorc acasă făcând aceleași lucruri,nimic schimbat,pentru că dacă ar face-o s-ar simți oarecum ciudat,și se pun în pat visând la lucrurile pe care au sperat să le atingă.Se mulțumesc să viseze si să își imagineze de fiecare dată milioane de lucruri,iar când adorm,se visează făcând ceea ce și-au dorit atât de mult.Pentru că visul este singurul lucru care îi mai scot din rutina mizeră in care trăiesc.Cred că uneori și noi cei care stăm și scriem tot ce ne trece prin cap facem asta.Am văzut că ai vorbit de toți ceilalți..cum îi privești în fiecare zi,de pe același scaun..dar oare..nu tot o rutină este și ceea ce faci tu?:P

     
    • endorfinul

      august 9, 2013 at 7:18 am

      Multumesc pentru comentariu. Pentru mine ? Nu e deloc o rutina. Este un studiu al speciei umane. Ma uit la ei, toti cei care trec pe strada mea si de la o zi la alta inteleg tot mai bine ca nu trebuie sa ajung ca ei. Si asta ma ajuta sa evoluez tot mai mult.
      O zi minunata !

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: