Si eram intr-o seara, o oarecare seara. Ma aflam intr-un cunoscut club de noapte, asezat frumos pe o canapea din piele maro, savurandu-mi scotch-ul meu preferat. Langa mine se aseaza o ea, care poarta pe cap o basca in patratele gri cu alb, aruncata parca strengareste. E in pantaloni in carouri, si poarta o camasa alba peste care a tras o bluza rosie destul de gosuta pentru atmosfera in care a intrat. In fata noastra, la o bara, se unduieste o domnisoara tunsa scurt, frantuzeste, imbracata doar in lenjerie intima albastra. SI muzica e din ce in ce mai in surdina, pentru ca toti clientii din local au ramas atintiti la fata care danseaza parca numai pentru mine si pentru femeia care sa asezat langa mine. Nu ne privim ma prefac ca nu nu mi pasa , de altfel asta e si un adevar: nu-mi pasa. Sunt aici pur si simplu pentru ca aici am vrut eu sa fiu. Ea comanda o sticla de Chivas, eu in pahar am Jack-ul meu. O frapiera cu gheta este de mult in mijlocul mesei. Eu sunt la al doilea pahar. Ea a vazut ca l beau cu gheata si intinde mana spre frapiera de unde scoate doua cuburi pe care mi le arunca in pahar fara sa se uite la mine. Pare concentrata pe dansul fetei de la bara. Dar totusi se comporta ca si cum mi ar cunoaste toate tabieturile. E ca si cum m-ar sti de o viata. Eu nu o cunosc si nici nu mi doresc asta. Sunt aici doar pentru a-mi savura scotch-ul meu imbibat cu un dans dansat de o femei. Clubul destul de indesat cu oameni de tot felul, din toate categoriile sociale, parca nu mai are loc pentru nimeni. Se aude numai muzica pe care se misca lasciv femeie cu bara ei cu tot. Vecina de canapea, desface sticla, isi toarna in pahar , il ridica in aer si mi zice:
– Ciocnim pentru aceasta seara minunata domnule !
– Sa fie, replic eu.
Si le dam peste cap. Le asezam pe masa si ne intoarcem privirile la femeia din fata noastra. Brusc se opreste, muzica inca canta, ea se apropie de noi , vine langa mine , fara sa se aseze pe canapea si-mi sopteste la ureche cu o voce calda:
-Sa aveti o seara de vis !
Raman tacut pentru o clipa, ai multumesc intr un final, si -i pun in palma un fasic de bacnote pe care-l ia si pleaca inapoi pe micuta scena. Tanara de langa mine cu niste ochi mari si negri, care luceau, se intoarce spre mine, se joaca cu degetul pe paharul meu si din greseala il varsa pe masa. Eu zambesc. Ea arunca doar un zambet in coltul buzelor. Ma prinde cu o mana de cravata si cu celalta de haina, in timp ce ma trage animalic spre ea. Se apropie ca si cum ar vrea sa ma sarute si se opreste la o distanta foarte mica de buzele mele. Atat de mica incat ai pot simti fierbinteala produsa de buzele ei. Si ramanem asa pentru o clipa.
Iar aici Endorfinul ea o pauza pana mai tarziu, unde va veni cu o continuare pe gustul tuturor.
Poteci de dor
octombrie 2, 2013 at 8:04 am
Până ne spui tu continuarea, avem voie să ne imaginăm noi?
endorfinul
octombrie 2, 2013 at 9:24 am
Desigur !!! 😀 Chiar va rog ! 🙂
La Petite Fille de la Mer
octombrie 2, 2013 at 1:00 pm
Pffai, te-ai oprit exact cand vroiam sa-mi aprind tigarea ! Vreau continuarea .. 😀
endorfinul
octombrie 2, 2013 at 1:19 pm
Rabdare, rabdare te rog. Aprinde-o si imagineaza ti continuare din perspectiva ta ! 🙂