Scriu

Lasa sa ploua ! Sa fiu in mijlocul unui camp cu flori salbatice, sa fiu dezbracat si fiecare picatura de ploaie care coboara din cer ul negru sa mi topeasca cate o bucata din trupul meu. Ca si cum ar ploua cu acid sulfuric. Sa se dezlipeasca fiecare parte a trupului meu, pana ramane doar scheletul. Pentru ca intr-un final doar el o sa ramana. Restul vin si trec. Ca si ploaia asta despre care incerc eu sa povestesc cate ceva.

Si invit pe oricine , aici langa mine, pe acest camp, sa umplem terenul pe care stau cu schelete. Monumente palpabile ale naturii. Putem fi o istorie vie. Putem fi ce vrem noi. Nu mi pasa de critici, de frustrati de ploi, de ape, de zile cu Soare. Imi pasa de tine , de ceea ce ne inconjoara de pamantul pe care pasesc in fiecare dimineata cand ies din apartamentul meu. Imi pasa de cei care citesc ceea ce scriu eu aici si de ceea ce scriu ei acolo.

Si mi place, imi place de mor, cand fiecare gand al meu este interpretat diferit din versiunea proprie a fiecarui cititor. Ei nu inteleg ce scriu eu, de multe ori nici scriitorul nu intelege ce scrie el. El scrie si atat, cu asta se hraneste. Uneori scrie mult, alteori nu scrie deloc , dar el crede ca scrie. Si s-au scris multe, chiar prea multe, ca sa cunosc macar un om care sa mi zica ca el a citit tot ce era de citit pe lumea asta. Dar stii cum e, suntem multi , foarte multi si ar trebui sa ne inmultim si mai mult. Pentru ca ceea ce scriem ramane scris.

Scriu si uneori nici macar eu nu stiu de ce fac asta.

Publicitate

 

Un ce vreti voi

In celasi loc, in acelasi club, asezat frumos pe canapeaua aia din piele, apare ea, o oarecare ea, singurul lucru care facea diferenta intre restul de ele era rujul ala de un rosu nesimtit, facut parca sa lase o semnatura in adancul inimii celui care reuseste sa o priveasca. Si se apropie de mine, incet, foarte incet, atat de incet incat nu mai vedeam o femeie, eram deja transformat intr-o antilopa, care respira ultimele guri de aer inainte de a fi prada unei leoaice flamande. Am amutit, tocmai eu, un cuceritor inascut. Si ea se tot apropia de mine. Se aseaza pe masuta din fata canapelei mele, vine incet spre urechea mea si mi sopteste:

– Te astept afara, am masina parcata chiar la intrare. Nu stau sa te astept. – si a plecat, a iesit afara din club.

Eu fara sa spun nimic, blocat mai mult de momentul care mi-a fost dat sa-l traiesc, ma ridic, arunc banii pe masa, pentru ceea ce consumasem pana atunci si fug repede spre iesire. Afara, tipa cu rujul ala nesimtit de rosu, ma astepta in fata clubului, cu motorul mercedesului pornit. Ma urc in masina, si fara sa spuna nimic goneste ca o nebuna pe strazile orasului. Din cand in cand imi arunca cate un zambet in coltul gurii ei. Ai puteam simti doar parfumul, cred ca era un Christian Dior – Hypnotic poison, nasul meu rareori ma inseala cand vine vorba de un parfum bun. Dar nu puteam sa i adresez nici macar un cuvant. Eram pur si simplu blocat in timp si spatiu. Eu , o ea si o masina care se indrepta spre nicaieri. Parcheaza la marginea orasului, intr-un cartier de casute rezidential. Opreste motorul, ma prinde de dupa cap si ma saruta apasat, animalic, muscandu-ma de buze, cu o pofta pe care pana atunci nu o mai intalnisem la o femeie. Si coboara din masina. Abia atunci reusesc sa i privesc trupul subtire, destul de bine proportionat, peste care era aruncata o rochie neagra, pana deasupra genunchilor. Incaltata cu o pereche de pantofi in culoarea acelui ruj rosu, cu un plic asortat perfect in aceleasi culori : rosul ala nesimtit. Un par lung si drept, negru stralucitor cel putin in bataia Lunii care straluceste atat de frumos pe cerul ala instelat.

– Coboara si hai sus la mine !

Cobor din masina, ma ia de mana si alergam intr-un fel spre casa femeii. Descuie usa incer sa intru dupa ea, dar sunt tras de sacoul care il am pe mine, destul de brutal, si ma trezesc izbit pe un soi de canapea din livingul in care eram. Lumina era stansa, dar Luna care era plina lumina destul de bine incaperea aia. Puteam sa-i citesc pofta animalica cu care ma saruta. Si o prind de par, o arunc sub mine, ma las cu toata greutatea mea pe trupul ei firav si o sarut, incet, ca sa pot schimba ritmul salbatic, pe ureche, cobor usor spre gat, si ea respira din ce in ce mai greu. Geme de placere, sub palmele mele cu care o maingai peste tot trupul, incercand parca sa-l invat pe de rost, pot simti o umezeala pe care corpul femeii o emana. Transpira toata si sunt de parere ca ar trebui sa i scot hainele de pe ea. Trag usor rochia peste capul ei, si las doar pantofii pe care inca nu ea dat jos, lasand o adevarata capodopera sa iasa la iveala. Un trup perfect in conditiile in care perfectiunea nu exista, dar tocmai acel moment a facut acest lucru posibil. O lenjerie intima, de culoare rosie cu marginea neagra, din dantela, statea in fata mea, obligandu-ma parca sa-mi las instinctele animalice sa iasa la suprafata. Sunt cu o mana in parul ei negru, imi place senzatia care mi o ofera la atingere si cu cealalta mana ai mangai intregul trup. Ma opresc la sanii ei si-l cuprind pe unul in palma mea cu degetele mele lungi de pianist si o musc foarte usor de sfarc, astfel incat izbucneste intr-un geamat de placere amestecat cu un gram de durere atat de placuta. Se impinge tot mai mult spre mine de parca ar vrea sa o strivesc cu trupul meu destul de greoi.

Ai sarut coapsele, ma ma saruta pe gat, a reusit sa ma muste, ma doare, dar vreau mai mult. Respiram amandoi din ce in ce mai greu , pentru ca schimbul acesta de sarutari atat de apasate nu mai lasa loc de respirat.

Va continua…