RSS

Monthly Archives: December 2013

Noul an

Este ultima zi din an ! Orele se scurg incet dar sigur, lasand loc noului care va urma.

Va doresc tuturor, ca aceste ultime clipe, din acest sfarsit de an, sa fie ultimele in care va impacati cu voi insiva. In care ve ti fi mai buni, mai fericiti si mai minunati decat a ti fost pana acum.

Urmeaza un an curat, proaspat si pur ca un bebelus nou nascut. Va fi un an excelent din toate punctele de vedere si va doresc sa va bucurati din plin de el. Sa respirati fiecare gura de aer curat ca si cum ar fi ultima. Va indemn sa renasteti .

Va doresc numai zambete, pentru ca cei care au puterea sa zambeasca sunt adevaratii invingatori !

Semnez cu ,

Narcis.

Advertisements
 
8 Comments

Posted by on December 31, 2013 in De ale vietii

 

Blestem de sarbatori

Ce sa va doresc eu, de sarbatori ? Mai bine va blestem, ca sa fiu sigur ca are efect ceea ce va doresc.

Pai ar suna cam asa:

Va blestem sa fiti fericiti ! Nu va doresc noroc in noul an, pentru ca norocul si l face omul cu mana lui. De fapt, nici macar nu exista noroc. Ne amagim cu fraze de genul asta: Am avut noroc ! . Nu am avut noroc, am influentat actiunea respectiva prin simplul fapt ca ne am dorit sa se intample.

Va doresc sa zambiti, cat mai des, chiar daca unii se vor incrunta si mai mult la vederea zambetului vostru, voi continuati sa o face ti. Va doresc sa visati mai mult, fara vise nu face ti nimic decat sa stationati intr-o gara in care nu mai vine niciodata nici macar un singur tren.

Cei care formati un cuplu, sau sunteti casatoriti: iertati l/o pe cei/a care va suparat in acest an cu nu stiu ce problemuta. Oricum vor repeta greseala , probabil ca va iubiti destul de mult, motiv pentru care sunteti inca impreuna. Si imbratisati-va, cat mai des, consolideaza viata de cuplu si creste increderea. Zambiti-va si mai des decat a ti facut o pana acum si nu va mai certati de la toate tampeniile cotidiene. El mereu va intoarce capul dupa o alta, ea la fel va continua sa- si cumpere o sumedenie de posete si sau pantofi pe care cu siguranta nu le va purta decat o singura data. Toate astea luate impreuna nu sunt motive de suparare. Sta in firea noastra si trebuie sa ne impacam cu ideea. A si nu a omorat pe nimeni din cate stiu eu.

Pentru cei singuri:

Nu -i o tragedie ca nu a ti gasit persoana potrivita si sfatul meu ar fi ca nici macar sa nu va obositi sa o cautati. Ea este undeva in aceasta lume si va ve ti intalni la momentul potrivit. Tot timpul exista un moment potrivit. Singuratatea este intelepciune sau mai bine spus , este momentul in care omul evolueaza pe toate planurile. Si terminati cu suicidurile specifice sarbatorilor. Nu ajuta la nimic si chiar ve ti avea o multime de trairi de pierdut. Nu are rost.

Pentru cititorii mei si pentru cei care consuma timpul scriind pe acest blog:

Va doresc inspiratie maxima. Va veni si vremea noastra cand cineva va aprecia adevarata valoare a ceea ce scriem noi pe aici.

Pentru cei care ma cunosc si pentru cei care inca nu m au cunoscut, va doresc un nou an magic. Magia exista in fiecare dintre noi si la un moment dat cand veti incepe sa credeti in ea, viata asta care acum pare atat de banala si de scufundata in banal si in era asta digitala, s-ar putea sa nu mai arate deloc astfel.

Va doresc tuturor, materializarea a fiecarui vis pe care il aveti.

Aici ma retrag , semnand cu ,

Endorfinul.

 
11 Comments

Posted by on December 21, 2013 in De ale vietii

 

O scrisoare

E ca si cum m-ai pune sa ti scriu o scrisoare si nici macar nu stiu cum sa incep. Cred ca va suna astfel:

“Draga mea,

Tu cea care esti nimic altceva decat rodul imaginatiei mele atat de profunde, m-ai asteptat mereu sa vin , acolo unde multi nu se incumeta ssa ajunga. Esti prea departe de lumea asta atat de palpabila. Reprezinti doar o viziune, un nimic altceva in afara unui imaginar, atat de bine construit de nu stiu ce minte atat de avansata. Sunt bine, mereu am fost asa, pentru ca nu stiu daca a descoperit omul vreun fenomen sau vreo stare care ar putea sa ma faca sa fiu altfel. Sunt foarte bine, si la fel ma plimb pe aleea presarata cu gandurile mele. Exact ca niste flori, oricare dintre ele, care se deschid primavara, iar spre iarna incep sa dispar. Dar atentie, ele nu mor, nu o fac niciodata. Doar hiberneaza linistite pana la urmatorul strop de Soare. Cand o iau de la capat. Asa este si in parcul asta al meu. Creat de mine, special pentru cea ca tine. Poate veni oricine aici. E atat de multa liniste, si numai cei care nu suporta lucrurile frumoase nu s-ar simti in largul lor aici. E culoare, am multe ganduri colorate, atat de multe incat au reusit sa le copleseasca pe cele gri sau negre care se mai puteau zari foarte vag , chiar langa gardul acesta de la intrarea in parcul meu.

Sunt pe aceeasi banca din lemn putred asteptand ca tu sa existi. Dar degeaba dau viata prin scris gandurilor mele, ca tot nu reusesc sa te ating. Si te vad, esti atat de aproape de mine, te simt de parca te-as putea atinge, dar nu pot sa fac asta. Inca nu te ai materializat. Nici macar nu stiu ce mai astepti, zambesti esti atat de frumoasa incat, florile mele , pleaca capul in jos cand apari aici langa mine. Deci si ele te pot simti, ar fi un motiv in plus sa cred si mai mult ca te pot face sa existi. Dar totu imi pare atat de imposibil acest lucru. traind in doua lumi diferite, imaginarul si realul nu pot duce decat la o catastrofa. Acea in care ai putea crede si tu la fel ca si ine, ca nici eu nu exist. Dar tu ma vezi, sunt aici, acum, atat de cald si de fericit la simpla ta vedere. Si totusi nu ne putem vorbi. Iar eu care am atat de multe de spus, nu mi pot gasi cuvintele. La fel ca si cand ne regasim in visele acelea in care ai vrea sa strigi si nu poti. Nu inteleg de ce?

Fiecare adiere de vant pe care o las sa patrunda in parcul meu, imi aduce si mai adanc in interiorul meu , mirosul trupului tau de femeie imaginara. Te simt atat de aproape si totusi lumea ta nu mi permite sa te pot saruta. Dar inca lucrez la asta si cu siguranta voi gasi o cale sa pot uni cele doua lumi. In care un cultivator de flori si o renumkita inchipuire vor forma acea fuziune absoluta, despre care tot scriu eu aici de vreo cativa ani.

Mi e dor sa smt atingeri de nesimtit, sa iubesc o dragoste nemaiubita, sa traiesc o viata care nu a mai fost traita . Mi e dor de tine, imaginarul meu. Si las si aici , o alee cu flori, sunt gandurile mele pe care doar le poti privi , fara sa le culegi. Ele se vor aseza in calea ta , lasandu-te sa ma gasesti. Sunt aici, mai la vedere decat as putea fi vreodata.”

Semnez,

Endorfinul.

 

 
10 Comments

Posted by on December 12, 2013 in De ale vietii

 

O iubire

Mereu ma intorc plecand de la tine, lasand in urma mea acea camera de hotel jegoasa, cu aceleasi asternuturi mizerabile de caractere infecte. Plec tot mai murdar si mai patat, dar care ar mai fi rostul vietii mele, daca nu m as intoarce mereu la tine. Bem aceleasi vinuri demult bauta si culmea parca gustul lor devine tot mai bun. E ca si cum le am scoate dintr-o pivnita in care timpul trece inzecit mai repede. Si da , stiu ca au venit sarbatorile si altele au trecut si tu ai vrea acum sa curgi pe trupul meu, la fel cum curge picatura aia care se formeaza de la condens – paharul rece si incaperea calda, rezulta condensul mentionat de mine.

Tu ? Tot la fel de frumoasa ai ramas , ca si acum o suta de ani de cand ne tot vorbim. Eu tot la fel de batran, la fel cum m-ai cunoscut. Pai de asta ma tot cauti, tu intineresti in timp ce eu tot adaug cate un an in sacul vietii. Acum sunt bine , port aceleasi regrete ca a trebuit sa plec de langa tine. Lasandu-te in asternuturile alea reci si mizerabile. Acolo ma astepti mere, si eu de fiecare data revin. Tot mai flamand dupa trupul tau suav si pielea aia moale si sarata de la apa care curge peste tine la fiecare moment in care ai dreptul sa ma privesti. Te am dezgolit de toate secretele la care te puteai gandi ca le ai. Am citit prea multe femei ca tine, ca sa nu ti pot intocmi un profil. Dar, dar mi e dor , mi e atat de dor de dorul de tine. Stii , te vad prea des , in fiecare care secunda si timpul asta de la o clipa la alta pare tot mai lung. De parca am trait o secunda intr-un an. Esti vinovata de toate astea si ar fi bine sa te simti astfel. Imi place tristeatea din ochii tai , care apare ca o lumina jucausa, care coboara incet spre buzele tale rosii si moi de la atata sarutat. Si plangi mereu cand ma ridic de langa tine si eu niciodata nu privesc inapoi. Eu tot revin la tine, acea straina , venita parca dintr-o alta lume, pentru asi imparti iubirea cu un nebun. Un evadat al sanatoriului imaginar.

Eu ? Tot la fel de opus tie. La fel de rau si fara suflet, de parca trupul meu e doar un trup si atat. La fel ca si viata asta , e doar una si noi nu facem nimic altceva decat sa o traim. Cu un el si o ea, cu un eu si un tu, cam asta este reteta unei scene in care in camera de hotel imputit, ramane doar o Ea care si asteapta un El, in speranta ca El-ul o va lasa fara suflare , aratandu-i Ei cat de infecta si curata poate fi o iubire netraita.

Multumesc !

Endorfinul.

 
6 Comments

Posted by on December 6, 2013 in De ale vietii