RSS

Transpunere simpatetica

24 apr.

E timpul asta pe care l iubesc eu cel mai tare, poate singurul lucru pentru care am o adevarata slabiciune. E prioada renasterii , cand natura, dupa acea moarte teatrala, se revarsa asupra noastra cu toate puterile si farmecele ei. Acum e timpul perfect in care, numai daca esti foarte atent, dar foarte atent la detalii, poti vedea adevaratii oameni. Cei fara masti, fara fond de ten, fara inhibitii. Poti cunoaste oamenii adevarati. Sunt cei care devin atat de vulnerabil, datorita asteniei pe care o simt cu toata fiinta lor, ne mai putand sa si puna mastile.

Dar aceasta vulnerabitate nu are destulă putere sa ii facă slabi, ci parca sunt mai puternici și mai frumoși,pentru ca asa sunt ei în spatele măștilor, puternici și frumoși, nu orice poate putea purta atâtea măști, nu oricine poate juca atâtea roluri fără sa se piardă pe sine. Iar momentul când ea coboară după scena și ajunge in fata celui care vede în spatele măștii ei, atunci e momentul în care ea trebuie sa o plece în fata lui, pentru ca masca celeilalte persoane frumoase din fata ei, încă i se învârte la picioare. Nu mulți știu, nu mulți pot înțelege, cât de profunda poate fi întâlnirea dintre doua persoane ce își pleacă măștile unul în fata celuilalt.

Tu de ce porti masca ? Voi de ce va ascundeti? Va ascundeti de voi. Va mintiti singuri. Va pierdeti tocmai instinctele primare. Practic , voi nu existati. Tu tu ce mai faci? Tu cine mai esti ? Te mai cunosti? Te poti regasi ? Poti fi femeie, poti fi animal, mi e tot una. Tot in picioarele mele de biped te calc, in fiecare secunda in care simt ca respiri prea aproape de mine. Esti mult prea aproape pentru spatiul meu mult prea mic. Lasa mi aerul meu si tu incearca sa l consumi doar pe al tau. Si asa avem atat de putin.

Eu,eu sunt prea buna pentru lumea asta în care trăim, ei nu merita sa ma cunoasca, sa ma vadă pe mine asa cum sunt, rolurile mele sunt jucate atat de bine în cât e greu sa nu te pierzi, dar niciodată nu am facut-o, pt ca mai exista și persoane în fata cărora masca mea mica, la fel cum mi-a picat în fata ta, și atunci pot fi eu, ma pot relaxa, cortinele au fost trase momentan, sufletul meu se așează alene pe un fotoliu cu un pahar de vin în mana, iar pe mine uite.ma aici în fata ta,sorbindu.ti aerul, dc o fac? Nu o sa iti spun niciodată, trebuie sa afli tu! De călcat nu ma vei putea calcă niciodată, știi de ce pentru ca ochii nu trădează, iar ei îmi spun altceva.

Stii ceva? Ia un loc. Unde vrei tu . Si hai sa incepem sa ne exploram unul pe altul. Eu te cunosc mult prea bine, ca sa mi mai pierd timpul cu femei ca tine. Iti pot desena harta trupului tau, iti pot deschide sufletul, iti arunc o picatura de otrava , doar o picatura, astfel incat otrava care se amesteca intr o fuziune perfecta cu sangele tau sa nu te ucida. Doar sa ti arate cum e sa te chinui putin intr un delir atat de placut tie cat si mie. Si inca ceva. Umple si tu paharele astea doua !

Rade isteric lăsându-si capul pe spate, ascultându-i cuvintele reci. Tu chiar crezi ca ma cunoști pe mine? Vai cât ești de naiv scumpul meu. Eu nu sunt ele sau ele nu sunt eu, nici nu știu cum sa iti explic, ele au fost doar pregătirea pentru ce va urma, ele te-au antrenat doar, tu chiar nu realizezi asta? Cum cutezi sa ma privești în ochii și sa îmi spui ca ma cunoști?? Cum? Raspunde-mi nenorocitule ! De m-ai cunoaște pe mine, de mi-ai cunoaște mie povestea, ai fi la picioarele mele, plângând în hohote, mângâindu-mi gleznele. Poftim, bea! Bea din licoarea asta dulce, căci povestea mea doar de ea mai poate fi indulcita.

Cum de te cunosc ? Pai povestile astea pe care tu le traiesti sunt scrise de mine . Cum as putea sa nu mi cunosc propriile creatii. Tu fara mine, nu ai putea sa existi. Esti nimic, pentru cei din jur si totul pentru mine. O opera de arata neslefuita. Nu mi plac perfectiunile care in fapt nici nu exista. Oricat de mult ai incerca sa mi demonstrezi contrariul, te chinui degeaba. Eu te am creat , sa nu uiti niciodata asta ! Bun vinul asta !

Tu? Tu, creatorul meu? Nici nu ai habar cât de mult îmi iubesc și urăsc creatorul în același timp. Și îl plesnește tare peste fata. Nici măcar nu ai dreptul sa ii pronunți numele, iar tu îți permiți sa te dai drept el. Ma uimești, cât de puternic te consideri ! .Și presupunând prin absurd ca eu sunt creația ta, care este scopul ?

Scopul ? Hai sa te intreb ceva ? Care i scopul tau, care e scopul lor si care e scopul nostru ? Natura are un scop anume? Totul e bine definit in jur. Cerul e albastru , natura e verde, aerul e crud iar noi suntem aici doar niste marionete care se invart in acel glob de cristal numit viata ! Te am creat pentru un singur scop daca vrei sa i spun asa.  Tu , esti numai ceea ce oamenii urasc cel mai mult. Esti gandurile pe care toti le au dar fac orice le sta in putinta sa nu vorbeasca despre ele. Esti aerul mizerabil si inecacios din camera de motel jegos in care sotii isi inseala sotiile iar sotiile isi inseala sotii. Esti un rau care curge cu o apa atat de pura incat nimeni nu are curajul sa se spele cu ea, de teama sa nu ramana fara pacate.

Te înșeli, eu sunt ceva mult mai mult de atat. Nu inteleg totuși, de ce creatorul meu, m-a făcut atat de complexa și puternica, dar imposibil de împlinit. A fost un gen crud din partea lui, dar probabil ca a vrut ca doar el sa ma poată împlinii. Sa trăiești fără sa poți simți acei fiori pe sirea spinarii, sa asculți doar gălăgia oamenilor din jurul tău, străduindu-te sa poți auzi iar șoaptă lui pe fundal, este prea dur. Nimic și nimeni nu ma mai poate incanta, și atunci ce îmi rămâne? Sa ii chinui pe ceilalți, sa le dau ce cred ei ca au nevoie, sa ma hrănesc cu zâmbetele și cuvintelor lingușitoare, libidinoșii naibi, imi e atat de scârbă de ei, ce dorința lor haina, de felul cum ma devorează.De ce te consideri superior lor ? Cu ce ești tu mai presus ca ei?

Pai nu sunt ei. Si tu nu esti tu. Tu esti doar una dintre iluziile mele. Acea fata morgana care nu exista. E ca si cum ai fi mort dar inca nu esti pregatit pentru asta. Nu vrei sa accepti putreziciunea trupului tau care zace intr o oarecare groapa acoperita cu pamantul rece. Esti inerta. Tot ce spui sunt cuvintele mele. E o lupta care se da numai in mintea mea si atat . O exteriorizez pentru simplul fapt ca vreau si altii sa guste din aceasta imagine. Tu vrei sa traiesti. Eu te am ucis de mult.

Si de ce ai făcut asta? De ce m-ai ucis când eu te adoram, de ce ai omorât ceea ce iubeai cel mai mult, creația ta, care de data asta ți-a ieșit atat de perfecta ? Te-am speriat, sau am fost prea mult pentru tine? Întrebări care oricum nu mai merita un răspuns, dacă m-ai omorât, bestie ce ești, acum de ce mai vorbești cu mine, de ce mai cauți vocea mea în amintirile tale? De ce nu ma lași sa ma odihnesc în pace?

Pentru ca eu inca sunt viu. Mintea mea continua sa creeze pe cei ca tine. Sunt povesti pe care nimeni inca nu a stiut sa le spuna. Eu am ales sa fac asta. Din acest motiv inca traiesti in aceasta fictiune pe care tu o numesti viata. Cadavrul de tine o numeste astfel. Imi place sa te privesc acolo jos unde esti, in toata frumusetea ta. Esti gandul meu cel mai ascuns. Esti saruturile mele cele mai infocate pe care le am pastrat mereu. Sii tu , tu nu faci nimic.. Tu doar ai fost, sau poate ca nici macar nu ai existat. Dar mie imi place sa ma torturez cu astefel de ganduri. pentru ele traiesc.

Si dacă într-o zi o sa dispar? Dacă într-o zi o încerci sa ma găsești și nu vei mai da de mine? Ce vei face atunci, esti slab acum, nu mai ai puterea sa mai creezi o alta, te-am slăbit de puteri eu prea mult, nici nu ai realizat cat de obositor a fost sa lucrezi la „mine”. Ai fost prea orb, prea naiv, și -ai uitat ca uneori ” elevul își întrece maestrul „. Și da, exact, asta înseamnă că viața ta e în mâinile mele, pt ca daca eu mor, te voi lua și pe mine cu mine. Mulțumesc ca mi te-ai arătat scumpul meu, te-am cautat atat de mult, pentru ca mi-am dorit atat de mult sa ma răzbun pe tine, dar acum nu pot face asta, este prea slăbit și eu nu sunt la fel de cruda ca tine. Asa ca vom merge amândoi într-un loc unde e mai bine, nu te teme, vei fi cu mine.

Publicitate
 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 24, 2014 în Act.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: