RSS

O altfel de cafea

25 apr.

Era o zi de vara precoce am putea spune, pentru ca primăvară nu își luase încă rămas bun. Câteva raze de lumina intra prin fereastra camerei micuțe în care dormea ea, soarele ii mângâie ușor fata, iar ochii ei se intredeschid, privind ușor pe geam, se freacă ușor la ochii și apoi privește în jur, camera ei relativ mica, era goala, se uita instinctiv în dreapta ei, de parca cineva ar fi trebuit sa fie acolo, dar patul e gol, însă capul lui și a lăsat urma în perna, zâmbește, se ridica în coate și mirosul de cafea abia făcută ii invadează simțurile, deci încă e aici își spune în gând. Fereastra camerei era deschisa, lasand aerul proapspat de dimineata sa i inunde trupul. Zambeste, e fericita pentru ca mult decat atat nu si poate dori. El o striga de jos din bucatarioara in care avea loc ritualul responsabil cu prepararea unei cafele. Coboara, scumpo, stiu sigur ca te ai trezit. Te astept aici, am si turnat deja licoarea magica a diminetii in cesti.

La naiba, de unde știe ca deja m-am trezit, cât de bine ma cunoaște.Deși și-ar mai fi dorit sa lenevească ceva, încercând sa își amintească visele ce au chinuit-o, mirosul cafelei i-a trezit deja simțurile, și decide sa coboare, se ridică în șezut, iar picioarele ei goale ating podeaua de lemn, se întinde ușor și cască zgomotos, ce zi frumoasa! Apoi se ridică și pășește spre scara, rămâne în capătul ei și îl privește zâmbind cum se agita prin bucătărie, apoi coboară încet fără ca el să o observe și îl cuprinde din spate, cufundandu.si nasul în parul lui. El o cuprinde de mijloc o întoarce ușor și o sărută șoptind bună dimineața, puturoaso! Chicoteste ușor și îi zâmbește, ce facem astăzi?

Astazi eu plec in delegatie iubito. Tu faci ce vrei , ti am lasat pe masuta bani, poate iesi si tu prin oras. Acum trebuie sa trec pe la birou sa iau hartiile si sa vorbesc cu directorul sa vedem ce mai avem de pus la punct. Ai cafeaua aici, te iubesc minunatie ce esti. Si eu scumpule !

Si pleaca. El pleaca. Ca de fiecare data cand toate sunt bune si frumoase el trebuie sa plece , asa e facut. Ea ramane in fata acelei cafele. apuca ceasca o da pe gat, si pleca in fuga spre baie. E deja goala, de cum s a trezit, face un dus, se curata complet de noaptea ce a trecut si ajunge cu o viteza nemaivazuta in dormitor. Izbeste usa dulapului, scoate o geanta de voiaj, in care arunca la repezeala o mana de lenjerie intima, cate rochii, ceva pantofi si inchide genata. Alege o rochie aproape cu ochii inchisi, destul de scurta, mai mult spre sarafan, incalta botinele din piele intoarsa maro, picteaza buzele cu rujul ei rosu, acel ruj care i ofera stima de sine de care are acum nevoie si pleaca din casa. Se urca in masina .Ea stie ca el nu este in nici o delegatie. El doar e dependent de aventuri cu femei usoare.

Si răsucește cheia, fără sa privească înapoi, calcă accelerația prea apăsat iar mașina o ia la fugă, încercând parcă să îi prindă din urma sufletul ce ii alerga în fata, dar acesta se oprește brusc, în fata unei pajiști imense. Ochii ei se deschid larg, privind-o, deschide portiera și coboară ușor ca un copil mic ce are în fata un necunoscut imens, își da seama ca respirația ii rămăsese pe loc, și își recapata suflul, clipind rapid. Minunăția din fata ei este imposibil de descris în cuvinte, își da ușor botinele jos, și lasă iarba sa ii atingă pielea, o gâdilă ușor și chicoteste. Apoi își da rochia jos dintr-o mișcare peste cap, și o ia la fuga, și fuge și tot fuge, în timp ce lacrimile i se rostogolesc pe fata, și se rotește și tot aleargă, pana pica lată în iarba uda. Lacrimile i s-au terminat, cu ochii închiși sta și lasă soarele sa ii mângâie trupul.. Se simte atat de împlinită.

De azi o sa mi traiesc viata. Se ridica, se imbraca la loc, urca in masina lasata la marginea drumului si pleaca. La numai cateva sute de metri in fata ei, ca de nicaieri, apare o fetita, la fel ca si ea doar ca mult mai mica, pe care nu reuseste sa o evite. O loveste frontal, ridicand o in inaltul cerului. Franeaza dar degeaba, e trecut deja prin biata copila care zace acum pe asfaltul tare si murdar. Sa oprit, masina si femeia s au oprit. Stau pe loc nemiscate. Se da jos , cand o ploaie de lacrimi o lasa fara aer , fara viata , fara nimic. Copila , scufundata intr o balta de sange, a ramas fara suflet. A murit, odata cu ultima rasuflare a femeii care a uciso. O greseala, nu se mai poate repara, la fel ca si timpul pe care nu l putem da inapoi. Fetita, nu era nimic altceva decat ea insasi. A ucis copilul din ea. Singurul liant dintre ea si viata reala, cea in care poate fi vie. In care se regaseste. singura crima pe care a comis o a fost de fapt sinuciderea copilariei ei.

Nici nu știe cum ar trebuii sa reacționeze, sa plângă? A plâns deja prea mult, îngropandu.si copilăria în fiecare zi, sau ascunzând.o mai bine spus. Ce ar trebuii sa facă acum? Sunt intrebarile la care mereu nu a gasit un raspuns. Sunt framantarile fiecarei femei care traieste dar isi doreste si o viata pe langa asta.

 

 

 

Publicitate
 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 25, 2014 în Act.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: