RSS

Mangaiere ostila de harpie

27 apr.

Fiecare poveste incepe cu un inceput,si are un si un sfarsit,dar oare pentru toate lucrurile care ne inconjoara exista aceasta regula? Este o zi frumoasa de toamna,vremea inca nu s-a racit,iar soarele inca domneste .Parcul e plin de viata,pomii abia incep sa isi schimbe garderoba,iar hainele lor vechi si ponosite cad usor.O frunza ucisa prea devreme,cade alene pe o banca scorojita,cu care vremurile noaste au fost prea blande,pare imbatranita si plina de povesti,ca un bunic dornic sa iti povesteasca viata lui.Cand o zaresti ,iti trezeste un usor sentiment de mirare,toate celelalte banci sunt toate noi,si proaspat lacuite,deci ce i cu asta? Ce cauta banca asta aici ? A fost , cred eu, lasata nu tocmai la intamplare. Ea are prea multe de spus. Mult prea mult timp s a scurs peste ea si totusi cand o privesc, pare atat de vie. E ca si cum ma obliga sa i pun intrebari. Ciudat, ar spune unii, dar oare chiar asa sa fie ? Chiar suntem mereu obligati din cine stie ce cauze, sa ignoram tot ce este vechi si trecut? Asa se intampla cu cei mai multi dintre voi. Parintii se invechesc, eu spun ca devin mai intelepti, dar preferati sa i ademeniti in caminele de batrani cele mai luxoase, promitandu le o viata mult mai buna. O viata ? Chiar stie careva ce i aia o viata ? A ti gustat voi din ea atat de mult incat sa vomitati cand simtiti aroma de viu ? A ti trait fiecare traire menita sa fie traita ? Pun prea multe intrebari. Stiu, pentru ca mi sa mai spus asta. Dar ce as fi eu fara intrebarile mele ? Poate ca as fi acea banca din parc, veche inconjurata de bancile noi .

Da, total de acord, tot ce e nou pare mai bun,tot ce e nou e mai performat ,tot ceea ce este nou este facut sa para mai bun,mai frumos mai atragator,mai util.Dar,mare dar care apare mereu,tot ce este acum nou nu mai poate capata o istorie,toate lucurile cu care noi suntem inconjurati expira mult prea repede,pentru ca noi ne plictisim mai repede,si pentru ca mereu suntem asaltati de altul si altul si mereu apare un altul,mai bun,mai performant,mai nu stiu cum,si cel avut devine nefolositor,si imediat este inlocuit imediat.Ne lasam cumparati de tehnologie,ne lasam pierduti in iluzia vietii usore,in care totul se rezolva foarte usor,apasand cateva butoane.Iar greseala cea mai mare este ca am inceput sa ne schimbam si pe noi,ne transformam fizic,ne inbunatatim cica? De ce ? Pentru ca fiecare vrea sa devina ceva ce nu este,fiecare vrea sa fie altfel.Inlaturam tot ceea ce ne leaga de trecut,tot ceea ce ne face sa parem cum suntem defapt,ne inconjuram intr.o lume ce pare foarte perfecta,foarte performanta ,pentru ca in prostia noastra consideram ca si noi suntem asa.Smecherii de noi. Iar trecutul,sau tot ceea ce tine de el ,este irelevant,am fost acolo,deci ce mai conteaza,noi traim prezentul. Un prezent in care nu pot spune ca traim. Cred ca cei mai multi dintre noi doar isi imagineaza asta. Sunt foarte multi cei cre duc o viata care nu le apartine. De fapt, e o mare piesa de teatru, un decor foarte frumos si bine facut, o scena minunata, in mijlocul carei sta o banca veche luata din cine stie ce parc, in jurul careia se inghesuiesc o mare de oameni pentru a si ocupa locul bine meritat. E o lumea prea mica si noi suntem prea multi ca sa putem pasi peste ea. Consumam aerul, atat de rarefiat in aceste zile. Poluam mintile oamenilor cu ganduri fabricate industrial, si mereu ascundem acea banca, atat de bine lucrata de un tamplar adevarat nu de un conducator de butoane.

Si nu degeaba se spune ca degeaba joci teatru daca nu iti place scenariu,pentru ca desi suntem inconjurati de lucuri care ar trebuii sa ne face viata mai perfecta,fericirea noatru nu este de gasit,oare de ce?De ce nu suntem fericiti daca se presupune ca avem totul,o intrebare pe care probabil fiecare dintre noi si-a pus.o cel putin o data ,cand s-a simtit nefericit.Omule am doua maini,doua picioare,am acesti doi ochii care vad ,destul de bine tot ceea ce i se prelinge in jur,unde anume gresesc,ce nu fac bine si de ce nu ajung sa fiu multumit cu tot ceea ce sunt,cu tot ceea ce am.Hmm ,suna destul de curios nu ? Daca ne-am multumii cu tot ceea ce suntem cand ,putem avea mai mult,cand putem juca un rol,pe o scena ,pe o banca ce o camuflam ,o transformam putin,ii dam putin luciu,poate si o pata  de culoare,ca bineinteles viata nu poate fi frumoasa doar in alb si negru,noi avem nevoie de culori,de multe culori,de ambalaje cat mai viu colorate cu produse de cacat,dar daca ambalajul merita,merita domne ,altceva nu mai conteaza.Sufletul de altfel nici el nu mai conteaza ca doar avem niste ambalaje atat de frumoase,si perfecte si imbunatatite.

Perfectilor,acele riduri de pe fata bunicilor vostri,sunt o adevarat arta a perfectiunii,pentru ca au fost create cu truda,cu multa munca si cu multa pasiune,pasiunea de a traii viata simplu,corect si frumos,fara ambalaje colorate,fara scene,fara teatru,ci doar asa…simplu,sub lumina soarelui,cu replici pe moment si mangaierea vantului.

Publicitate
 
4 comentarii

Scris de pe aprilie 27, 2014 în Act.

 

4 răspunsuri la „Mangaiere ostila de harpie

  1. illusion

    aprilie 27, 2014 at 10:44 am

    Cred că orice comentariu este de prisos! Dacă ar ţine mai mulţi cont de mesajul pe care tu ]l transmiţi aici lumea ar fi mult mai bună şi mai frumoasă!

     
    • endorfinul

      aprilie 27, 2014 at 11:44 am

      Multumesc pentru ca ai inteles mesajul ! Si multumesc pentru vizita. Cu cat suntem mai multi care intelegem, cu atat Lumea, chiar va fi mai buna !

       
      • illusion

        aprilie 27, 2014 at 2:04 pm

        🙂 sper să fie din ce în ce mai mulţi care să înţeleagă că trebuie schimbat ceva…

         
      • endorfinul

        aprilie 28, 2014 at 3:35 am

        Si eu sper ! 😉

         

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: