Esti pus la zid. Mereu dai cu capul de societatea asta atat de bine organizate de cei care vor sa starpeasca rasa umana. Sunt acei oameni, care sterg trairile celor vii. Care i fac pe indragostiti sa nu mai iubeasca, care schimba fericirea cu ura, care face ca lumea sa traiasca instictual si doar atat. Si atunci ce iti mai ramane? Poti alege sa lupti contra lor,contra tuturor,contra intregii lumi,dar poate fi o lupta cu morile de vant.Sau poti fi las si te poti incuia intr-o bula doar a ta,unde totul pare roz, dulce,si pufos,ca o vata de zahar,exact,dar naivule,in spatele pleoapelor tale inchise totul e la fel,asa ca deschide ochii aia si nu mai visa la o viata ce are gust de vata pe bat .Ce poti alege atunci cand poti avea tot,ce ar trebuii sa alegi cand le ai insirate pe toate in fata ta?Oare linistea si confortul este ceea ce iti poate oferii ceea ce ai nevoie ?Pai si cum ramane cu pasiunea si focul mistuitor ?Dar cu provocarea ce nici nu stii cand vine si de unde te loveste atat de placut si intens.Jucariile sunt aliniate frumos in fata ta,dar nu stii pe care sa o alegi,pe care sa o faci a ta pentru totdeauna,de jucat iti place sa te joci cu toate, dar in viata trebuie sa alegi ,iar in fata unei astfel de intersectii,te rogi ca semafoarele sa functioneze cat mai precis,pentru ca altfel, te vei simtii apoi mai rau decat te-ar fi calcat un tir,si nu glumesc,te-ar durea cam toate cele,iar corpul tau ar fi tatuajul ala de pe asfalt intins, ce inca are urme de roti pe el.
Este exact ca si atunci cand te trezesti in acel castel de clestar, in fata unei usi din lemn vechi si putrezit , iar tu ai doar trei chei si o singura incercare. O singura viata, nu poti avea mai multe. Daca ai bagat cheia gresita, sansa te sa dus spre nicaieri. Usa ramane inchisa, tu ramai la podea calcat in picioare de cei care vor reusi sa patrunda in castel, iar lumea ta, va fi la fel ca la inceput. Fara nici o schimbare, fara nimic. Un gol, in care esti numai tu, pentru ca nu ai dat nimanui voie sa ti puna in mana cheia de care tu aveai nevoie pentru a putea deschide acea usa.
Si mintea ta tot creeaza fantasme incontinuu,si gandurile tale o iau razna, si te trezesti mai obosit decat te-ai culcat ,si nici chef de nimic nu mai ai ,si fiecare vine pe rand si isi ia bucatica lui, si seara cand ajungi in pat ,cazi lat, doar tu si gandurile tale istovitoare care mai omoara si ele tot ceea ce ramasese din tine.Si tu, ce dracu faci, te complaci in situatia asta ,de ce? Doar pentru ca esti un suflet slab ,ce nu stie exact ce vrea,sau pentru ca frica din tine este prea mare, iti e frica sa incerci una dintre acele chei doar pentru ca iti e frica defapt sa deschizi acea nenorocita de usa,si stai si te zbati asa, impartind bucatele din tine colo si colo, multumindu-te cu putin din fiecare, cand poti avea TOTUL,sau tu nu asa vrei ? Nu vrei ceva total? Ceva mistuitor,ceva ce sa fie al tau ,sa simti ca iti apartine doar tie ,si ca sentimentul e reciproc? Ai uitat frumusetea aceea? Chiar atat de puternica e frica ta ?Scuza-ma ca iti spun dar asta cam spune multe despre tine, si nu de bine ,intelegi tu ce vreau sa zic.E usor sa simti cu corpul, e greu sa accepti cu mintea,si sa iti descatusezi inima ,iar fiecare vrea cate o bucatica, ala mai mult de colo ,ala de dincolo,si tu, vai saracul de tine ,nu stii cum sa ii mai impaci pe fiecare. Sterge-ti ranile alea patetice, pe care trecutul le-a scrijelit acolo,si fa ceea ce doreste inima coordonata de creierul tau ,ceea ce corpul tau pofteste e doar un sentiment trupesc, pe care si animalele il simt, dar tu, tu poti mai mult, meriti mai mult, si esti constient de asta nu?
Daca nu, ar trebui sa fii. La fel cum esti constient ca nu poti trai fara aer sau fara mancare. Fi constient ca totul e real atat de real uneori incat ai vaga impresie ca sunt doar senzatii sau stari pe care creierul tau le imprastie in tot trupul tau. Ca si cum ai trai o farama de fictiune reala. Exact ca si sentimentul pe care l ai atunci cand te transpui in cartea pe care o citesti. Cand scoti cu ghearele tale personajul principal pentru ca ti place atat de mult incat vrei sa l extermini cu iubirea ta pentru el. Uite asa e si in viata, il sufoci atat de mult pe cel sau cea cu care vrei sa formezi o pereche incat la final nu faci nimic altceva decat sa l indepartezi total de tine. Da i aer, pune i aripi si invata l sa zboare. reda i libertatea dupa care tanjeste atat de mult oferindu i tot odata si sufletul tau.
Endorfinul 