E ca atunci cand iti stabilesti un ideal sau cand incerci sa traiesti un vis, oricare ar fi el, iar tot cei din jurul tau te descurajeaza, te determina sa renunti la el. Dar tu, continui sa fii acel inconstient, caruia nu i pasa de parerile celorlalti si continui sa sa iei pumni in fata, usi peste nas si piedici care te arunca mereu in cap, lasandu ti rani destul de vizibile. Dar tu, tu te ridici mereu de jos, cu acelasi zambet si cu aceeasi pofta nebuna de viata. Iti continui visul, il visezi in fiecare secunda din viata ta. Si culmea e ca nu ai nici un scop anume. E doar un vis numai al tau, si odata indeplinit, iti va aduce o minima satisfactie in inima ta. O inima pe care o lasi aici pe Pamant atunci cand vei inchide ochii definitiv. Dar este vorba de un moment, acel in care esti pe deplin satisfacut ca ti ai dus treaba la bun sfarsit. E atat de suficient sa ti alimenteze intreaga viata. Asa sunt si eu, ca si tine, omule drag. Inghit tot praful de pe drumul pe care mi l am ale, dar atunci cand voi ajunge la capatul sau, toti cei care puneau piedici, nu vor mai exista. Voi fi doar eu, traindu mi visul. Demonstrandu mi, ca visele devin realitate.
A da, si mai este ceva : Sunt oameni care mor in timp ce traiesc, si morti care traiesc… chiar si dupa moarte !
Deci, traiti va visele, luati pumnii in fata cu demnitate si cu zambetul pe buze, vi se va intoarce inzecit in sensul cel mai bun al cuvantului. Scrieti povesti frumoase alaturi de cei dragi, pentru ca cei care vor veni dupa noi sa aiba ce citi. Viata e scurta rau de tot si cand vom ajunge la capatul ei, vom avea de recitit fiecare cate o poveste.
Fi ti versiunea vostra de neuitat !
Endorfinul 