Era o dimineata, la fel ca toate diminetile de care sunt atat de indragostit. E acel moment in care ne trezim dupa o noapte de visare, sau dupa o zi minunata, chiar si dupa o zi nu tocmai placuta. Acum, e dimineata si ne-am trezit. Renastem, ne redescoperim pe noi, daca am fi putin mai atenti la ce e in jurul nostru. Dimineata in care ma regasesc printre atat de multe beneficii, printre care si aerul curat.
Eu sunt aici jos, stau singur si -mi injectez doza de endorfina de care sunt atat de dependent , inca de la inceputul vietii mele. Nu ca as fi singurul. Intradevar, un rebut social as putea sa fiu etichetat de minunata societate in care traiesc. Pentru ca aici, a avea orice fel de adictie , inseamna ca nu esti ca ei. Nu intri in tipare si automat esti de evitat. Un exemplu negativ pentru puii de om ar spune altii. Si acum ? Acum este randul meu :
Atat timp cat durerea acului de la seringa, atent aleasa pentru marele eveniment, o simt numai eu, atunci pericolul social il reprezinta insusi sistemul care nu functioneaza si nici nu a functionat vreodata.
Dar , sa mai vorbit pe aceasta tema.
Imi injectez in continuare scumpa mea endorfina, privind pe geam cu toamna , aceasta minunatie in culori ruginii, isi varsa o prima ploaie pe geamul prin care privesc numai eu. Dar ploaia, ploaia asta in general vorbind despre ea, nu a avut niciodata menirea de a schimba starile sufletesti , cum mai toti locuitorii acestei planete o spun. Din contra, ploaia, ploaia asta la care ma uit eu , tot mai profund, imi lasa mangaieri pe intregul trup, chiar daca nu ma poate atinge, imi este de ajuns sa o privesc, si ma linistesc. Ma trimite pe taramuri in care pot fi chiar eu , eroul principal. Ma lasa sa iau parte la povesti spuse de fiecare data intr-o maniera tot mai profunda si mai unica. Era sa spun perfecta, dar dupa cum bine stii , eu nu sunt adeptul unui lucru care nu exista. Cum este perfectiunea de altfel.
Afara e caldut , uneori pana si Soarele mai arunca cate un ochi printre norii cenusii ai acestei minunatii de toamna. Astenie? Sunt mai mult decat sigur ca multi folosesc cuvantul in cauza , numai de dragul cxa suna bine si de asi transmite singuri diferite stari, nu tocmai placvute.
Ploaia, cand am putut fi mai fericit decat atunci cand o vad . Chiar daca i uda, si rece si grea uneori, e ploaie. Ea spala, sau sterge, tot ce vreti voi sa nu mai stiti.Pana si datoriile materiale sau morale , pot fi sterse de o ploaie. Dar numai daca stim cum sa privim in adancul sufletului ei. Suflet ? Atribuit unui fenomen al naturii ? Exact cum ai citit ! Suflet ! Totul are suflet !
Si eu imi chinui trupul , il obosesc, scot tot cei mai rau din el tocmai pentru a deveni mai bun. Un om mai buni. Mereu apar oameni mai buni. Se spune ca astia sunt cei care se duc primii. Pana si eu zambesc acum , nu numai voi . Posibil sa ne placa si durerea , tuturor, pentru ca e opusul placerii care mereu ai ia locul. SI tocmai asta asteptam de la durere. Un schimb de roluri intre doua senzatii , placute sau nu, dar au si ele suflet .
Si totusi ploua, si multi casca si se afunda tot mai mult in imaginarul lor, cautand diferite povesti in care nu ploua, in care este iarba verde si flori si zambete. Le pot citi povestile fara sa mi le spuna, tocmai pentru ca asta este menirea mea. Si ploia, iubiti ploaia asta odata !!!
Pana si endorfina mea are un suflet, e cel pe care chiar acum il port ! Si culmea , nu fac nimic altceva decat sa privesc o ploaie !
Zambiti , faceti tot mai des acest lucru !
Endorfinul – sunbstanta care diminueaza perceptia durerii.
Endorfinul 