RSS

Arhivele lunare: ianuarie 2015

E primavara, sau nu inca ?

Stii, uneori chiar pot fi eu, acel om ca toti ceilalti unic in felul sau , dar atat de normal, ca si restul. Bland, calm, cu ochii ca doua lacuri in care poti privi, fara sa te coste mai nimic. Cu vicii, ca fiecare, cu destule defecte pentru a nu putea primi distinctia de masculul Alpha. Am scapari, ca toti cei care au si uneori iesiri nu tocmai menite sa lase semnatura unui gentelman adevarat. Dar totusi, asta sunt eu ! Nu e deloc complicat sa poti intelege ca eu sunt eu, acest prezent fara trecut. Nu ma gandesc niciodata la viitor , pentru ca ar fi mult prea usor sa fac asta in timp ce as deveni ucigasul prezentului meu. Traiesc doar clipa reala a uni Lumi atat de ireala. Si da, stiu si recunosc acest lucru , de multe ori , tocmai simplitatea mea poate sa afiseze o complexitate aparent reala. Pentru ca mereu lucrurile simple au parut atat de complicate atunci cand am citit manualul de instructiuni gresit. Un visator al momentului prezent, mereu pierdut in lupta pentru perfectionarea a tot ceea ce ating. Caut sa perfectionez aproape orice, cu toate ca sunt printre pionerii care au daramat acest concept – perfectiunea nu exista. Daca cred in existenta lui Dumnezeu ? Am mai fost intrebat si voi raspunde de fiecare data la fel. Cred in orice chiar daca nu-l vad si nici macar nu-l pot simti. Cred in tot felul de ordini, de linisti si de fuziuni .

La fel cum nu renunt niciodata sa ma joc cu gandurile mele, pe care le astern pe tot felul de hartii, cine stie pe unde aruncate. Ganduri simple, la fel ca si mine, pe care le ofer intregii lumi care doreste sa si piarda clipe din viata citindu-ma. Nu mi-a pasat niciodata de parerile altora, atunci cand fac referire la ceea ce gandesc . Critic mereu au existat si da, stiu ca si critica intareste. Mai mult ca posibil, dar mie imi place sa ma inmoi. La fel cum inmoaie primavara, zapada iernii. Primavara ! A simtit vreunul dintre voi acea mangaiere interioara la auzirea acestui cuvant atat de simplu ? Primavara !

Renastere sau nu, e primavara . Chiar daca nu e , nu inca, eu pot deja sa ma regasesc in acest anotimp. E primavara, cand deja cei din jur au inceput sa zmbeasca mai mult.

Publicitate
 
3 comentarii

Scris de pe ianuarie 24, 2015 în De ale vietii

 

Tu, nu existi !

Niciodata nu ai existat ! De la inceputurile lumii, ai fost doar un brand bine vandut, consumatorilor de iluzii. Tu nu ai cum sa existi , cand in Lume noua de azi, exista atat de multa dezordine. Nu poti reprezenta un sentiment omenesc. Din si prin iubire – serios ? Unde erai in momentele in care iubirea arunca in aer orase si chiar tari ? Dar in ziua cand tanara din parc astepta mult visata iubire, ramanand cu asteptarea si cu singuratatea pe acea banca din parc.

Tu nu poti sa existi. Iar daca prin absurd ai face-o, mie nu mi pasa de puterile supranaturale cu care omenirea te a investit inca de la inceputuri. Tu esti egalul meu, al nostru , nici decum vreun stapan. Tu nu posezi nimic, chiar daca ai exista, cu toate ca ne ar place sa credem ca totul iti apartine. In fapt, tu nu ai nimic.  Iar daca chiar ai avea acele imparatii imaginate de vizionarii nostri, in cazul asta suntem si noi trecuti in titlurile tale de proprietate.

Am rasfoit destule carti care descriu iubirea si o desfac in nenumarate bucati, in infinite comparatii si intr un sir lung de evenimente, uneori chiar istorice. Da, tu, daca chiar ai fi Iubirea, in lumea mea, cea reala, in care traiesc inconjurat de oamenii mei, ar exista numai frumuseti si lucruri bune. Am fi cu totii bine ! Doar ca, stii care e problema noastra , a tuturor ? Noi nu suntem bine si aici jos, nu i tocmai un taram de basm. Eu vad doar fiare cu farama de constiinta, care continua sa se ascunda in spatele unor iluzii, sau in spatele Tau .

Uneori, o iluzie bine prezentata, atent pregatita de adevarati profesionisti, ne poate distrage de la Realul in care trebuie sa traim, lasandu-ne scufundati intr-o mare de mistere.

Tu nu ai cum sa existi, oricat de mult mi-ar fi placut sa cred in asta ! Iar iluziile sunt mult prea departe de mine ca sa mai pot crede in ele .

La naiba, tu chiar nu existi …

Va continua …

Endorfinul .

 
Un comentariu

Scris de pe ianuarie 20, 2015 în Dumnezeu