Fuziune intre artisti si nu numai

Dupa cum am mai spus cu ceva timp in urma , vreau sa scriu cate ceva impreuna cu toti cei de pe blog si nu numai. Deci ca sa nu lungesc prea mult vorba, va provoc pe fiecare dintre voi sa posteze pe pagina mea la comentarii cate o continuare la ceea ce voi scrie eu aici. E un proiect colectiv inofensiv si fara reactii adverse. Si ar fi frumos sa-si aduca toata lumea de aici contributia. EU scriu o fraza si voi o continuati si tot asa pana cand reusim sa scoatem ceva minunat din acest proiect .

Pana acum avem asta :

Ma regaseam pe o alee intunecata, in prima mea zi de primavara, cu o sticla de vin rosu sec desfacuta, cautam o banca pe care sa ma pot aseza. Imi plac bancile, cu cat sunt mai vechi cu atat le iubesc mai mult. Le vad ca pe un atelier al creatiei. Ma asez si-mi torn pe gat o dusca din licoarea magica. SImt inspiratie in toata fiinta mea.

Un amalgam de pasteluri îmi inundă văzul, șoapte dulci îmi susură-n ureche. Clar, o să scriu despre asta, e mult prea sublim! Trebuie imortalizat… Oh, de-aș avea o foaie… Ce-i asta? Parfumul EI… parfumul EI plutește-n aer…

Minunat ! Ador sa vad cum legi gandurile in povestile mele. Te las mereu in creativitatea ta sa te descoperi ca om ca femeie ca suflet pentru care eu traiesc.

Pe masura ce vinul mi se strecoara in vine stiu de ce imi vine sa beau…Si nu oricum. Vreau s-o fac in singuratate pe o banca uitata intr-un parc. Vreau sa uit, si n-o pot face dacat daca sunt singur cu sticla de curaj la indemana, este o evadare in mine…dupa ce am tot fugit de mine pretutindeni…

Si in sfarsit ma regasec, de data asta sunt mai bun si totusi atat de sadic uneori cand mai ucid o parte din aglomeratia de ganduri.

Dar oricate as ucide, tot vin altele si tot vin chiar fara voia mea…chiar daca mai beau o gura de vin…Prea le-am dat sperante, le-am lasat de capul lor si acum ele cred ca pot face ce vor cu mintea mea.

Dar mintea ta e tot mai confuza din momentul in care sta scufundata in licorile mele atent alese. Te las sa gusti din fiecare, ca o Albacazapada pofticioasa.

Mintea nu poate fi confuza, ea este cerul pe care trec norii gandurilor…Acestia pot fi confuzi, dubitativi, purtatori ai trecutului memorie, al amintirilor, al experientelor. Mintea insa este aceiasi, neschimbata, serena, eterna…Albacazapada nu poate decat exalta procesarea trecutului…

Mintea nu poate fi confuza ? Zambesc ! Eu zic sa te mai gandesti . Mintea in esenta este un organ incert, hranindu-ne necontenit cu iluzii. Viata pe care o traiesti chiar acum, este o fata morgana atat de reala, incat daca te lasi dus de nas, e posibil sa o poti atinge.

Gandurile nu sunt mintea. Mintea nu este nici creierul, ea este personala…pana isi descopera Universalitatea. Are mai curand legatura cu constiinta, cu spiritualitatea. pe cand ganduile sunt materiale.Din pacate mintea, asa cum este ea astazi, reprezinta trecutul, care distorsioneaza realitatea. In minte memoria aduce trecut mort, alterand-o. De fapt adevarata minte este non-mintea, adica fara ganduri. Atunci in starea de non-minte, in tacere ai aces la mintea Universala…la adevarata inteligenta.

 

Si de aici va las pe voi dragii mei sa continuati !

Multumesc celor care si au adus contributia si ai asteptam si pe restul. Sunt cateva sute ! Curaj, nu musca nimeni aici .

Publicitate