RSS

Monthly Archives: February 2016

Imaginar

Ma asez tacut langa tine , imaginarul meu. Te privesc si totusi nu am nevoie de cuvinte. Ca un nebun incerc sa descifrez limbajul tau, pentru ca nu il cunosc, nu inca. Si totusi ma simt de parca te cunosc de o viata. Pierdut printre gandurile mele, te ating si totusi nu simt nici o reactie. Dar esti atat de langa mine. Departe de mine insumi, si totusi atat de sigur pe gendurile mele. Te sarut o scumpul meu imaginar, pentru ca s narcisist si e exact ca si cum as face dragoste cu mine. Ciudat, mereu a sunat astfel, dar parca ma simt din ce in ce mai bine. Fierbinte in lumea mea mult prea rece pentru tine. Starnesc curiozitati oriunde merg si inca cred ca esti langa sufletul meu. Un rucsac , mereu am avut cate unul , pregatit pentru calatoriile mele. Si tu , o scumpul meu imaginar , inca reusesti sa ma lasi fara cuvinte. E ca si cum te as iubi dar parca i mai mult decat iubire. Te ridic pe un piedestal , unde numai eu te pot privi, ca si cum as lasa farama de egoism sa iasa la iveala. Nesatul , ca niciodata nu m-am saturat atunci cand a venit vorba de tine. Miros, trupul tau fictiv cu ajutorul gandurilor mele. Si cat de neindemanatic pot fi. Vulnerabil, pentru ca uit sa mi iau armele cum mine atunci cand ne intalnim. Fictiv, mereu am fost asa, dand nastere unor sentimente care nu exist. Creator, pentru tine, creand o noua lumea de la o zi la alta in care numai noi putem crede. Emotii, curg ca o cascada in sufletul meu cand inteleg ca esti doar o iluzie. Si totusi flamand de dorinta de a te cunoaste, ca doar faci parte din mine. Maleabil, pentru ca ma pot adapta oricarui mediu din mintea mea cand stiu ca tu ma ajuti sa scriu povesti. Si totusi departe mult prea departe de realul pe care de multe ori il ignor. Fac abstractie de legile scrise si merg mai departe folosind ajutorul pe care tu mi-l ofer. Si mi-e dor , mai mult ca oricand sa ma intalnesc cu tine, o scumpa minte care esti. Un creier mic intr-un univers prea mare esti tu, si apoi, sunt eu.

Ca doi straini, cu toate ca esti fizic prezent in mine inca de cand m-am nascut. Fericit cand stiu ca existi pentru mine, mai mult decat un spijin ce esti. Palpitant , cand ma gandesc cat de nebun ma faci sa fiu cand fac abstractie de tine. O minte intortocheata care esti, mereu formam un cuplu care nu a mai fost. Te mai pierd uneori dar si cand te gasesc, ma faci sa uit ca te am pierdut. Repet, pe acelasi scaun rece stau si incerc sa te inteleg, dar e prea dulce sa nu stiu cum esti tu, pentru ca mi plac strainii. Scriem povesti de netrait impreuna , cu fiori si frici si multe pasiuni neintalnite si ce pacat ca nimeni nu le va citi.

Dar cat de fericit pot fi cand stiu ca esti acolo pentru mine. E ca si cum suntem aceeasi fiinta, si totusi suntem, numai ca tu , imaginarul meu si eu doar tanarul scriitor pierdut in lumea sa de vis . Palpabil, mai mult decat atat eu nu pot fi, dar totusi vom scrie si mai mult cu timpul. Te las , dulce imaginar numai al meu stiind ca uneori ne folosim unul de altul.

O minte, numai una poate fi, si cat de umeda e noaptea asta .

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on February 10, 2016 in De ale vietii, Uncategorized

 

Gusta

Stiu tot ce trebuie sa stiu , fara sa am nevoie de cuvinte. Ma leg de fiecare clipa pe care o traiesc atunci cand te vad ca tremuri de dorinta. Vrei tot mai mult si eu tot mai departe sunt de ceea ce ar trebui sa fiu. Ca si cum as fi aici dar totusi nu sunt. Ador sa te privesc caum te infierbanti din ce in ce mai mult atunci cand ma gandesc la tine. SI totusi simti , mai mult decat ar trebui. Eu , doar un acrobat care exerseaza mersul pe sarma in fiecare zi, facand abstractie de caderile fara sfarsit pe care trebuie sa le traiesc. Si totusi , fericit, mai fericit ca niciodata, cand imi imaginez silueta ta. Tu tot mai mult , eu tot mai dur, de parca doresc sa cladesc bariere imaginare. Dar totusi parca as lasa o cheie sa poti trece cand doresti tu. De parca ar fi casa ta. Si ce ciudat poate fi. Ca doar nebuni au mai fost dar dulce ca imaginarul tau de mult nu am mai intalnit. Si cat de dement pot fi sa cred in propriul meu imaginar. Ca doar de tine vorbesc, dulcea mea minte, te neglijez cam mult. Dar nu am timp. As vrea mai mult decat pot eu duce in biblioteca de ganduri in care inca mai adaug trairi. E totul deschis, ca soarele care incalzeste dimineata plaja inspre care eu privesc, fiecare rasarit gandindu-ma la tine. E ca si cum te am creat cu propriile mele dorinte si totusi tu existi poate ca dinaintea mea. E ca si cum as fi copilul tau. Dar nu vrei asta. Esti prea satul sa cresti copii.

Sunt tot aici , mereu am fost , asteptand sa fac parte din povestile tale. Emotii, trairi, pasiuni netraite, raman doar rodul mintii mele. Si ce ciudat, cand nu dedic nimanui scrierile mele si totusi atat de multi se pot regasi printre aceste randuri. Terapeut ? Poate. E ca si cum as deschide o usa. Treci pragul, ca e posibil sa fie schimbarea de care ai nevoie. Condimentam cotidianul si banalitatea in care ne regasim de cele mai multe ori prizonieri, cu diverse trairi . Si totusi Soarele si marea e ca si cum deja am spus o poveste . Posibil a ta posibil a noastra, dar parca-i prea scurt timpul sa nu gustam din delicatesele oferite de povesti. Hai incearca, stiu ca vrei asta, trebuie doar sa gusti ca sa devii dependent de inofensivele placeri ale vietii. Si totusi cat de departe am deviat de la imaginarul meu bolnav. Dar ce pot sa fac cand eu sunt normal intr-o lume atat de anormala. Ma asez la loc, pe scaunul meu imprumutat de data aceasta si privesc prin geamul meu fermecat, la cum ar putea fi cand mintile noastre vor forma un intreg. Ma refer la toti si la toate, ca la o armata avand ca scop detasarea de tot ce i mai rau. Ofer suport oricarui suflet pierdut, ca mi sa mai spus ca pot fi calauza pentru astfel de inimi. Si totusi insist, trebuie doar sa gusti , ca ci cine stie cat timp mai poti avea. Uneori mai dispar , printre firul de praf ce sunt si daca nu ma mai intorc, cine mai are grija de voi, daca nu eu.?

Si totusi zambesc , mereu am facut asta, pentru ca i masca pe care o port cand vorbesc cu voi. Sau poate ca e doar dependenta de endorfina care vorbeste acum pentru mine. Ca nu stiu cum se face dar mi am uitat sticluta pe acea plaja pierduta intr un colt de lume. Dar nu i nimic produc alta. Gasesc oriunde un izvor, mai ales cand sunt insetat, cum e cazul acum. SI totusi gusta din picatura de suflet pe care o poti gasi !

 

 
1 Comment

Posted by on February 8, 2016 in De ale vietii, Uncategorized

 

Tacut

Tacut, ma asez langa tine ca un fulg de zapada. Traiesc doar ata cat imi ia sa ma topesc. De ce nu vorbesc ? Pentru ca nu am nevoie de cuvinte aunci cand e vorba de tine. SI tremur din ce in ce mai mult , atunci cand te simt in gandurile mele. E telepatic ceea ce simt si nu poti gasi cuvinte sa poti descrie astfel de trairi. E tot mai bine si vrei toto mai mult stiind ca sunt acel obiectiv de neatins. Si totusi tanjesti ca si mine dupe acel strop de erotism pe care il gasesti numai in vise. Iar eu tot mai departe ma regasesc de ceea ce nu pot intelege. Te vreau ! Si totusi suna atat de contradictoriu acest sentiment de nedescris. Sunt unic ca si tine, ciudat si totusi atat de uman cum numai noi putem fi. Tresar de fiecare data cand te aud ai te simt tot mai aproape de sufletul meu. As vrea sa te ating dar inca mi e frica sa gust din acel moment de negustat. Te las pe mai tarziu, numai eu as putea face asta, si numai de dragul de a te tine tot mai mult in preajma mea. Stiu ca ma simti si doar atat. Dar totusi vreau sa prind acel rasarit de soare, cum numai noi il putem prinde. Si ma opresc aici, ca vorbele nu si au rostul si inca incerc sa te indepartez. Dar asta ma face sa ti simt gustul din ce in ce mai real. Te vreau si totusi e atat de ireal aces gest. Mi e dor sa te aud cum respiri atunci cand esti langa mine.Mi e dor sa mi fie dor de tine. Si totusi as vrea sa nu stiu ce e asta. Tot mai departe esti, cand eu ma apropii de tine. SI totusi traiesc la fel ca si tine aceeasi poveste de nepovestit. Cum ar fi sa nu ti mai fie dor de loc si sa iei pur si simplu ceea ce ti apartine ? Sa l tii pentru tine, sa nu l imparti deloc si traiesti in fiecare zi povestea scrisa de tine . Ciudat si totusi atat de cruda poate fi realitatea . Dar totusi cine stie …

 
3 Comments

Posted by on February 2, 2016 in Uncategorized