Umbre

Calc apasat peste nisipul pe care nu demult am pasit. Cu tine umbra mea. Si cu un Soare. Ca o pereche fictiva de ganduri ce suntem merg mai departe tinandu-te de mana.

Ma intorc la timpul meu pentru ca mi e un dor nebun sa fiu acolo, in locul caruia ai apartin. Si cat de aproape te simt. Zambesc cand mai am timp de asta si totusi fac curat pe cerul innorat si plin de ploi. E gri prea mult in jurul meu, iar eu sunt mult prea cald sa ma regasesc in acest tinut. Nu-i locul meu si cine stie poate ca umbre sunt si de unde vin eu. De pe alte meleaguri de vis ce sunt numai ale mele.

Eu tot aici si tot acum pe moment, pentru ca imediat urmeaza si ultima calatorie spre inapoi. Dar te gasesc, mereu te am gasit in locul in care te-am lasat, in spatele meu, ca doar esti umbra si fara Soare tu nu poti sa existi.

Si cand te prind de mana ta inexistenta o sa te pastrez pentru mai mult.

 

Publicitate