RSS

Moment

21 mart.

Ma asez tacut langa tine si incerc sa recreez acelasi cadru de poveste in care imi place sa te astept. Uneori confuz, alteori ametit de aburii alcoolului pe care inca nu l am baut. Delimitez cu bucata mea de creta alba distanta dintre real si ireal si te astept sa treci peste linie. E felul meu de a te ademeni. Imi place sa ocolesc regulile, pentru ca nu au fost facute pentru cei ca mine. Si te ating usor de partea cealalta in care ma aflu, pentru ca mereu m am regasit in ireal. Ca un  haotic scotocesc prin buzunarele mintii mele sa pot gasi noi biletele cu care te as putea ademeni. Dar e inutil cand stiu ca esenta este deja in sticluta pe care tu o porti mereu cu tine. E ca si schimbul de zambete dintre dimineata si zi. Ma intorc cu privirea mea de nasatul animalic si privesc si restul de lume in care esti. Las dare de fericire in urma mea peste fiecare carare pe care pasesc. Culeg amintiri sau creea cateva cand imi permite timpul numai de dragul de a sti ca mai sunt si altii fericiti.

SI uneori fug, mereu am facut asta si nu i lasitatea, e doar fuga de imaginarul meu uneori mult prea bolnav pentru o minte sanatoasa. Si totusi sunt indragit, de orice aspect care coloreaza viata. Un suflator de ganduri bune procesate special pentru a se aseza in inima oricui. Mai putin in a mea. Aici e prea aglomerat, nici eu nu stiu pe unde o mai tin.

Astept gongul final, in care voi stii ca povestea a ajuns aproape de perfectiune. Mereu am scris povesti pe gustul tuturor. Si cat de multi s-au regasit printre ele.

Eu tot aici , acum, departe de mine insumi sunt la fel cum eram si la inceput. Inca folosesc acelasi scaun vechi si batran pe post de sfatuitor. Cu o dementa tot mai pronuntata, ca un schizofrenic fara schizofrenie , traiesc propriile lumi imaginare, scrise de mine.

Tu tot acolo, acelasi cititor fidel, stai mult prea tacut pe scaunele din fata scenei , privind piesa in care numai eu joc. Dar stii cum e, in viata , nu stii niciodata cum e.

Te ating , din partea cealalta de lume fictiva in care stau si privesc povestile tale !

Endorfinul.

 

Publicitate
 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 21, 2016 în De ale vietii, Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: