Ma uit la o Luna, e doar una si o privesc atat de apasat . E partenera mea cu care mi impart serile in care aleg sa ma las purtat de visele mele. Uneori aduc si doua pahare in care torn vin, unul pentru mine si celalalt pentru ea. O inteleg de cele mai multe ori o inteleg, pentru ca uneori , chiar daca pare ciudat , mai si vorbim.Ea ma intelege sau imi place sa cred ca se preface ca ma intelege numai ca sa mi faca pe plac . Ca poate se teme ca nu ma face sa ma simt comfortabil si as putea sa dispar , lasand o pe Ea fara partenerul tacut . E mereu cu mine, o simt pretutindeni, chiar daca ea sta ascunsa acolo in lumea ei asteptand sa i vina randul cand il va inlocui pe Soare. Apare timida, de dupa paharul pe care tocmai l am umplut cu vin , asteptand o cu nerabdare pe partenera mea cu care imi impart sufletul. Pot fi mai profund decat e nevoie , dar imi place sa mi joc rolul pana la capat . Pentru ca asa sunt eu , nici eu nu stiu cum sunt si de aia aleg sa mi impart noptile cu ea . Si uite asa incep toate serile in care eu as vrea sa i vorbesc dar parca ea nu ma lasa de teama ca nu cumva sa destrame misterul . Pentru ca e un mister , atunci cand apar , mereu , pregatit special pentru tumulstosul eveniment . Venim din lumi diferite si ne cunoastem atat de bine , de parca nici nu ar trebui sa mai folosim cuvinte. Ea stie ca voi zambi , mereu fac asta , si se emotioneaza aproape la fel ca o fiinta vie . Iar eu , ma topesc dupa reactiile pe care le afiseaza , atunci cand e vorba de mine .
Si as mai spune , ca multe mai sint de zis, dar uite ca tocmai de asta aleg sa ma opresc aici , pentru a lasa un mister si pentru o alta continuare ce va urma .
Va imbratisez cu drag , acelasi Endorfinul !
Endorfinul 