Mai trec pe aici uneori, mereu am stat in acelasi loc, in timp ce calatoream. Nu m am retras, ci doar uneori imi place sa privesc si din scaunul spectatorului. Gandurile? Sunt tot aici ,in lumea asta , nebuna , a mea. Doar ca acum, am avut timp sa le maturez, vazand cum se invechesc si devin tot mai profunde. Matur, dar totusi, inca si acum , ma joc, cu aceleasi jucarii pe care le aveam atunci cand eram copil. Privesc lumea, prin perspectiva Universului pe care l am creat. Din unghiul in care ma uit eu, lucrurile arata mult mai bine. Bun , dar totusi bunatatea , poate fi uneori , un lucru firesc. Pentru altii , poate chiar rar. Dar cu toate astea, lumea a creat o adictie pentru ea. Am devenit consumatori. De fapt , chiar asta era si ideea. Sa consumam din ce in ce , tot mai mult. Chiar si ce nu avem nevoie. Atat timp cat facem parte din sistemul care are mereu ceva de vandut. Alegem sa intoarcem privirea in alta parte, atunci cand incepem sa descoperim frumusetea adevarului. Reactionam pozivit, la iluzii impachetate in ambalaj de cadou. Si ne retragem, lasand in urma latura agresiva a animalului din noi, cand ne confruntam si cu realul atat de evident. Am incetat sa ma credem, im fond ,ce rost ar mai avea. Ne impachetam in comfortul pe care ni l am creat dupa bunul plac, in timp ce fiara, pe care unii o numesc Timp, isi asteapta urmatoarea prada. Si totusi, imi mai fac inca timp, sa deschid usile , numai de dragul de a fi deschise. Si poate ca cineva, chiar o sa treaca pe acolo. Parca i altfel cand cheia de mult nu mai este in usa. E simplu doar sa treci, fara obstacole, spre frumoasa calatorie, spre care te indrepti.
Eu zambesc, inca zambesc din spatele scenei, hranindu ma cu gandurile mele.
Endorfinul 