RSS

Arhivele lunare: octombrie 2017

Trezire

Uneori ma gandesc, la unde sa ajuns, din clipa in care am inceput sa evoluam. Si cu toate ca, mereu reusesc sa arunc cate un zambet , indiferent de situate, de data asta chiar nu mai pot zambi. E trist cand privesc in jur. Mai trist e atunci cand vad cum omul de azi nu mai are valori, de nici un fel. Se amageste cu prietenii virtuali, culegand rodul asa ziselor prietenii. Chiar nu simte nimeni lipsa umanitatii , in aceasta asa zisa era revolutionara? Sunt doar eu cel care observa, ca nu mai ramane nimic bun dupa noi ? Chiar nimeni nu intelege ca noi, cei care suntem acum, nu am evoluat din cauza gunoiului pe care societatea il ofera ? Omul este un animal sociabil. Noi nu avem nevoie de retele de socializare. Ne trebuie interactiuni reale, atingeri, momente in care ne regasim, in care ne simtim acasa.

Suntem nepasatori si tot odata actionam cu ochii inchisi cand vine vorba de siguranta noastra. Votam petitii online, crezand ca intradevar vom reusi sa schimbam lucrurile, sa fie din nou bine iar oamenii sa zambeasca dimineata la primele ore , cand ne indreptam spre stiu eu ce destinatie. Dar nu, noi am refuzat sa mai luptam. Evolutia noastra ca si specie, a luat de mult timp sfarsit. Stagnam, asta e tot ceea ce facem, pentru ca sistemul e facut atat de bine , incat nu ne lasa timpul necesar pentru a ne mai gandi si la noi. Traim hipnotizati, cu ochii in aceste ferestre destepte, pe care le am transformat cu usurinta in adictii benefice.

Avem atat de mare nevoie de intimitate, incat pentru multi, insasi semnificatia a disparut pur si simplu. Dar eu, eu inca va inteleg doleantele. La urma urmei , ce am putea schimba noi? Noi cei care suntem nimic altceva decat statisticile in stiu eu ce sistem. Numere si nimic mai mult.

Trist si totusi, nu stiu cum naiba, dar ceea ce ma face om este in ca in mine. Se zbate, ma trezeste noaptea si mi spune sa nu care cumva sa renunt la lupta. Pentru ca la sfarsitul zilei, noi suntem ceea ce alegem noi sa fim si nimic altceva.

Ca sfat, dar eu niciodata nu dau sfaturi, ar fi sa va indemn la un singur lucru: traiti-va povestile pe care numai voi le scrieti.

A da si sa nu uit, zambiti si iubiti absolut tot ceea ce va inconjoara .

Semneaza Endorfinul, el a ales sa lupte in continuare !

Publicitate
 
5 comentarii

Scris de pe octombrie 19, 2017 în Uncategorized