RSS

Monthly Archives: November 2018

Imbratiseaza-ma.

Strange-ma in brate, mai ales atunci cand ne regasim printre feluritele stari ale naturii. Tu incearca acest lucru, imbratiseaza-ma, dar nu folosi mainile, nu-mi place sa fiu atins. Gandeste-te cum ai putea iesi invingatoare din acest gand tampit si abstract. Am nevoie de tine , chiar si atunci cand ploua. Stiu prea bine ca mereu te-am refuzat, cand ai incercat sa ma aduci la tine sub umbrelă. Iubesc ploia, mereu am iubit-o, iar tu nici macar atat nu ai putut sa intelegi. Ador sa simt bataia fiecarui strop, care se izbeste de trupul meu, imi place prea mult, ce pot eu sa fac ?
Cheama-ma mai aproape de pieptul tau, chiar daca stii ca eu nu vreau sa fiu atins, tu fa-o, platesc eu si pentru restul. La fel sa faci si atunci cand te las sa vorbesti cu copilul din mine. E momentul in care , stii mult prea bine, ca nu mai detin controlul asupra ta. Profita de asta si incearca sa ma cunosti, poate ca e singurul mod in care vei trece de usa. Te privesc acum, prin intermediul acestor randuri, simtindu-ti fiecare bataie de inima infricata. Iti pot numara respiratia ce tocmai acum a inceput a scadea in intensitate. Respira, doar atat mai poti face , dupa ce copilul de mine a reusit sa adoarma. Ai cedeaza locul sau acelui maniac psihopat, pe care nici macar eu nu il mai pot opri. E mai aproape de tine, te simte mai mult, motiv pentru care eu am inteles ca e momentul in care ma retrag.
Imbratiseaza-ma, sunt muritor ca si tine, doar ca gandesc prea mult in lumea din care eu vin. E coplesitor , chiar si pentru mine, dar ce pot sa fac cand sunt dependent de astfel de lumi. Adictiile mele sunt prea cronice, ca sa mai fiu deranjat acum si sa incerc ca sa renunt. Aleg toleranta, e doar un mod putin mai legal de a te droga. E mai usor sa accepti , in loc sa te pierzi in propriul tau labirint. Accepta-te si intelege ca nimic nu e mai important decat sa fii tu, indiferent de jocul pe care alegi ca sa il joci. La final, toata lumea pierde, indiferent de miza cu care e dispus sa ia parte. Dar drumul, stii tu, drumul ala pe care demult il tot parcurgi, te va lasa sa ajungi la destinatie , fara sa-ti ceara nimic, oricum vei fi atat de gol, incat nu vei mai avea cu ce sa platesti.
Strange-ma in brate, exact la fel cum Primavara, florile aleg sa imbratiseze intregul Pamant. Fii adierea de vant caldut al Toamnei, chiar si atunci cand tocmai am terminat de construit si ultimul om de zapada. Aminteste-mi de noptile uitate de prea mult timp ale lui August, in care tu si eu imbratisam acelasi vis. Fii Iarna, in noptile de vara in care gandurile mele se topesc pana si la lumina Lunii. Ramai ultima frunza ce cade , a lui Noiembrie, chiar daca stii ca vei reveni inapoi, dar intr-o forma si mai buna.
Imbratiseaza-ma, cand iti spun ca e adevarat, chiar totul va fi bine. E vorba numai de timp. Tu cat esti dispus sa oferi ?

Va imbratisez cu drag ,
Endorfinul.

Advertisements
 
12 Comments

Posted by on November 29, 2018 in De ale vietii

 

Trezirea

E mai mult ca posibil, uneori, gandurile mele asternute aici, sa va ofere o stare mai speciala, oricare ar fi ea. As vrea ca sa intelegi, scopul meu nu este de a va induce in felurite stari, ci e menit sa va deschida ochii, pentru a intelege cat de speciali sunteti voi, cei care ma cititi. Sunteti atat de diferiti, prin simplul fapt ca existati si poate ca ati ales sa nu plecati capul, chiar si atunci cand situatia ar cere-o.
Dar azi, azi este vorba de trezire ! Chiar ma gandeam, ca daca tot e atat de usor sa visam, de ce nu am putea sa preschimbam realitatea, intr-o continua visare. Imagineaza-ti ca-ti poti alege numai un gand , pe care doar tu sa il cunosti, dar care poate fi transformat in realitate. Si din acea clipa, asta sa fie doar povestea ta. In care numai tu, ai fost creatorul noului tau Univers. Te-ai putea adapta cu usurita , la noul scenariu ce tocmai a fost scris. Preferi gustul unui singur gand , in loc sa ramai si sa-ti visezi fiecare poveste in parte.
Acum am inteles si eu, cat de amestecate pot fi uneori si gandurile mele. Dar ma trezesc mult prea usor din aceasta realitate de vis ce tocmai am incercat ca sa-l creez. Acum a trecut prin fata mea si ultima frunza cazuta a lui Noiembrie, e semn ca a inceput sezonul de visare. V-am pastrat tuturor cate un loc, chiar aici langa mine, de unde privelistea , se vizioneaza doar la clasa intai. Incapem destui aici, fiecare cu visele sale, nu e loc de neintelegeri, ne cunoastem destul. Trebuie doar sa fim pregatiti si sa ne ascultam povestile, in liniste absoluta, pe acest taram minunat.
Eu ma trezesc, doar pentru o clipa, uitasem de tine, stiam ca nu vii. Dar parca-ti vad umbra, venind din trecut, sa-mi opreasca visarea. E imposibil, ca umbrele sa-ti distraga atentia de la visele tale. Esti ceea ce alegi sa fii, indiferent de gandurile cu care ai ales sa traiesti. Iar fiecare este special, in toate zilele in care nu renunta a zambi. Alegi cararea cu florile ce numai tu le-ai plantat. Ca atunci cand iti vei intalni buchetul preferat, sa stii cu siguranta , ca e facut sub numai semnatura ta.
Scriu despre trezire astazi, pentru ca vreau sa ma asigur, ca fiecare este treaz, cand va incepe sa-si traiasca visele. Pentru ca ce poate fi mai frumos, decat sa asisti la ceremonia de premiere, in care tu esti in postura celui ce ofera medaliile. Tu , esti deja invingator, inca de atunci de cand ai decis, sa fii tu si doar atat.
E felul meu de a va spune voua cat de speciali sunteti cu totii , asta a fost tot .
Va imbratisez cu drag,
Endorfinul .

 
10 Comments

Posted by on November 28, 2018 in De ale vietii

 

Azi.

Azi ma adresez direct tie, chiar tu acel suflet care tocmai ai decis sa mi daruiesti in dar, o clipa din viata ta , in care citesti aceste randuri.
Iti multumesc, ca mi intelegi mesajele subtile, ce le strecor printre scrierile mele. Sustin doar tot ce poate fi mai pozitiv in viata oamenilor. Un Robin Hood , pierdut intr-o societate condamnata la pieire, care am refuzat sa plec capul in fata celor ce cred ei ca conduc Lumea. Sunt liber, mereu am fost, si tocmai asta ma facut sa jung mai aproape de inimile voastre. Scriu pentru oricine, indiferent de unde vii sau pe unde ai mai fost, esti oricand binevenit sa poposesti in taramul de unde eu vin. Aici nu te va judeca nimeni, daca ai ales sa fii tu. Te voi sustine, mereu, indiferent de drumul pe care-l vei alege sa-l strabati. Corabia vietii tale, va fi incercata si de nemiloasele furtuni, dar eu voi fi la capatul drumul tau, ca sa-ti arat unde ai putea ancora, fara sa risti nimic. Te invit sa ma cunosti, nici macar eu nu am reusit sa fac acest lucru, motiv pentru care am ales acest tip de viata.
Azi rup raze, din numai al meu Soare, pe care le pastrez in sticlutele alea mici, pentru momentul in care cerul tau va fi acoperit de nori. Iti vei putea deschide atunci darul primit, ca sa te bucuri si tu de lumina ca ma indeamna sa merg mai departe. Eu nu scriu pentru nimeni altcineva in afara de tine, cititorul meu drag. Am gustat si din povestile voastre, m-am simtit minunat la fiecare cuvant pe care l-am citit si inca o mai fac. Sunt destui aici care ma si cunosc personal, care au avut dedicat cate un volum din minunata mea calatorie ce o numesc viata si tin sa va multumesc si voua.
Azi, las cateva ganduri, de mult uitate, sa prinda viata. Rescriu un nou capitol alaturi de oameni ce nu au renuntat la ei insisi. Iti pot raspunde la toate intrebarile tale, dar numai azi, pentru ca gandurile mele au inceput sa danseze din nou.
Azi ma caiesc, de gandurile negre ce uneori le-am permis sa se materializeze, chiar daca stiam ca ele vor deveni doar minunate lectii de viata.
Sunt cu gandul la tine, doar azi, tocmai de aici din taramul inghetat in care am ales sa raman. Doar timpul vostru petrecut peste cuvintele mele, e suficient pentru a-mi incalzi aceasta inima, de scriitor pierdut de lume. Impreuna, putem creea acel taram de mult pierdut, in care oamenii sunt oameni, in care chiar ne putem asculta inimile, atunci cand trebuie sa alegem acel drum.
Azi sunt aici, pentru fiecare din voi, la fereastra mea, pregatit sa va ofer tuturor, o farama din caldura ce o am de oferit.
Azi, este ziua in care am ales sa traiesc pentru tine !

Va doresc la fiecare in parte, sa va deschide-ti ochii, azi si sa va priviti viata ce a ti trait-o pana acum. Este aceasta povestea pe care a-ti inceput sa o visati in urma cu multi ani ?
Sa va traiti povestile care va vor aminti , cat de minunat este sa fii tu .

Va imbratisez cu drag,
Endorfinul.

 
8 Comments

Posted by on November 28, 2018 in De ale vietii

 

Cand sunt eu

Cand sunt eu, eliberez acel romantic incurabil, care te asteapta cu flori in dimineata in care alegi sa impartim aceeasi cafea. Atunci abia inteleg cine sunt eu cu adevarat. Alerg printre lanurile de flori, ce inconjoara casuta din poveste, pentru a ma pierde de gandul tau. Respir, atunci cand sunt eu si uneori aproape ca aud si bataile inimii mele, care mi indica ca ar fi timpul sa ma trezesc, Eu nu exist, sunt la fel ca si tine, alungat din normalul pe care numai societatea in dicteaza. Platesc scump cand aleg sa fiu eu, dar ce poate fi mai profund decat sa fii tu insuti. Cand nu visez, sunt treaz in doar al tau gand si nici macar nu te cunosc. E doar un paradox, aproape tot ce auzi despre mine, pentru ca fiecare gand se distorsioneaza inca de la nasterea lui. Traieste cu asta daca poti, si incearca sa o faci bine, la fel ca si mine atunci cand nu mai dorm.
Cand sunt eu, e momentul in care pot opri timpul, chiar si numai pentru o secunda, in care te pot imagina. In care eu sunt in povestea mea, unde pregatesc cafeaua pentru tine, culeg florile de pe campul din jur, numai cat sa incapa in acea vaza de pe masa mea. Aleg muzica care iti place, culeg culorile in care tu te regasesti,ma asez pe scaun si te astept. Mi-ar placea sa existi, esti unul din visele mele cele mai vechi, pastrat cu mare grija , in cufarul pe care tot evit sa-l mai deschid. Un visator exagerat, incat nici macar gandurile celor din jur nu-mi pot inluenta alegerea de a fi eu. Iar eu, as putea opri oricare tren alegi tu sa ti placa. Te pot purta prin cele mai intense calatorii, fara sa apelez la nici un mijloc de transport. Te-as putea iubi, chiar daca-i o stare ce nu am mai incercat-o pana acum, dar cum sa te iubesc cand inca nu ai aparut.
Imi place sa ma amagesc in propriul vis, ca tu , chiar imi citesti scrisorile, le-ai si pastrat in cutiuta cu dama de camelii. Oamenii mi-au spus ca uneori scrisul meu poate fi prea intunecat pentru o parte din sufletele ce-mi gusta fiecare guvant lasat de mine pe unde apuc. Eu le spun ca sunt doar eu, iar atunci cand alegi sa fii tu, cuintele se pot simti mult mai grele decat sunt si uneori asta sperie.
Cand renunt la a mai juca roluri, e momentul in care tu stii cat de vulnerabil pot fi, dar totusi te intorci la mine. In lumea mea, sunt numai eu si tu, chiar daca inca nu esti nimic altceva decat un gand, chiar daca ar trebui sa scriu despre iubire, ca sa ti luminez tie calea, stii bine ca as face-o.
Cand sunt doar eu, e atat de puternica starea ce ma inconjoara, ca un prizonier ce isi asteapta sentinta, incat strig spre tine, stiind ca niciodata nu ma vei auzi.
Sunt doar un adult, care a ales sa nu ucida copilul din el, chiar daca maturizarea m-a fortat de prea multe ori sa fac asta. Am ales sa nu renunt niciodata, mai ales cand i-am promis acelui copil ca povestea lui nu va avea sfarsit, indiferent de vreme. Cu doar cateva decenii in urma, i-am fagaduit copilul, ca vom face tot ce putem sa-i vedem pe oameni zambind si de atunci nu ne-am oprit.
Accept criticile cu foarte mare usurinta, sunt semintele pentru cele mai bogate viitoare plantatii de ganduri. Pot intelege orice, pentru ca a trebuit sa fiu inteles de oricine. Dar cel mai important lucru, pe care insasi acel copil m-a invatat este sa gasesc mereu numai ce este bun in inima oamenilor cu care ma voi intalni.
Cand sunt eu, e liniste, iar tot ce nu ai inteles pana azi, va deveni limpede ca apa de izvor din gandul meu.
Lasa-ti copilul din voi sa traiasca !

Va imbratisez cu drag, din lumea mea,
Endorfinul.
P.S. Multumesc pentru fiecare secunda in care va pierde-ti printre randurile mele !

 
4 Comments

Posted by on November 27, 2018 in De ale vietii

 

Cand tac

Cand tac, ascult doar pasii tai , ce se astern peste intreg taramul inghetat. O fac cu numai gandul de a te putea asculta atat de profund, incat uneori incep sa te inteleg. Tac, doar ca sa te poti invarti intr-o pirueta , unde eu nu fac nimic altceva decat sa te privesc. Renunt la cuvintele mele, atunci cand topesti zapada din jurul sufletului meu, cu numai faptul ca existi. O fac si atunci cand aleg sa-mi privesc numai al meu Soare, care e singurul de altfel, ce imi mai poate incalzi frigul ce-l pot simti acum cand incerc sa ma gandesc spre tine. Nu-mi trebuie cuvinte, nici macar atunci cand prefer sa-ti redau dreptul la a mai exista din nou. Taceam si atunci, cand am ales sa ma plimb o numai singura data, pe malul marii pe care numai noi doi o detineam. Iar tu ai ales sa vorbesti tocmai atunci cand rostul cuvintelor insemna atat de mult. Ti-am multumit si stii prea bine asta, atunci cand am decis sa tac.
Cand nu vorbesc, toti fluturii incep degraba sa danseze, pe partituri angelice, pe care numai tu puteai ca sa le scrii. Iar mie-mi place atat de mult ca sa privesc, acest gand, care dupa cum vezi si tu, incepe sa se contureze tot mai mult. In momentele in care aleg din nou sa nu folosesc cuvinte, lumea ta intra in fuziune cu lumea mea, legand cele doua taramuri , tocmai ca noi sa ne putem bucura de acest gand. E atat de abstract, scumpul drum al tacerii, incat uneori , pana si gandurile mele, se pot pierde in tinutul pe care doar tu il cunosti. Intelege ca uneori , te poti pierde, chiar si atunci cand ai harta la tine, in gandul acesta, ce numai tu l-ai creat. E usor sa te intorci pe al tau drum , chiar daca pana si lumina dispare, vesi simti care-i calea, pe care ar fi bine sa mergi.
Daca tac, lumea in care-mi place mie sa ma regasesc, nu dispare, ea devine un vis , pe care as putea sa il traiesc. E creat din cuvinte, pe care nu le mai rostesc, ele oricum s-au asezat pe fiecare suflet, pe care stiam ca trebuie sa il salvez.
Aleg sa tac, cand stiu ca visul ce-l traiesc, e mai profund decat realitatea, unde oricum prefer sa fiu eu, cu fluturii mei si cu tine. Visez prea mult cand stiu ca trebuie sa ma pregatesc pentru intalnirea pe care o am cu acest gand. Dar e atat de palpabil, cand ma folosesc de asta, numai ca sa pot ajunge la tine. O adiere de vant, destul de caldut, pentru o vreme ca asta, ma mangaie doar pentru o clipa, lasandu-mi o urma de tu. Trec ani, pe care-i percep ca secunde, pana ajung sa aleg gandul, pe care doar tie as putea sa ti-l ofer.
Acum pluteste , pe langa fluturii pe care tocmai i-ai vazut, si zambeste, iti aminteste ca traiesti.

Va imbratisez cu drag,
Endorfinul.

 
7 Comments

Posted by on November 25, 2018 in De ale vietii, Uncategorized

 

Duminica

Azi am ales doar o Duminica, in care clopotele bat deja, ciripitul pasarilor mi-a amintit ca ar fi bine sa ma trezesc si sa-mi iau ramas bun, de la saptamana ce va avea sa treaca.
Azi puteai fi aici, in casa din lemn in care am ales sa traiesc. Unde stii prea bine ca daca ai reusi sa treci, eu te-as astepta cu cafeaua deja aburinda. Stiu, probabil ca pana si tu te-ai saturat de gandurile mele, in care te asez mereu pe un piedestal inalt, de unde te pot privi mult mai bine. Iti provoaca fiori acest gand, cand stii prea bine ca tu parte din povestea mea nu ai fost niciodata si nici nu vei fi. Dar eu continui sa te mentin in acest vis, in care tot ce ti-ai imaginat vreodata , intradevar acum sa materilizat. Pasesc mai mult ca o umbra, prin casa asta, pentru ca nu vreau sa te trezesc, cel putin nu inca. Chiar daca stiu ca tu nu esti aici. Am incercat mereu sa te privesc in ochii tari mari, dar tu mereu ti-ai ascuns privirea, de teama ca voi putea patrunde in lumea ta, acolo unde cortina ramane mereu trasa. Unde actorii sunt nimic altceva decat fictiunile pe care tu le-ai creat pentru a te proteja de cei asemeni mie. Mi- as fi dorit sa ma lasi ca sa-ti fur doar o privire, m-ar fi ajutat enorm in momentele in care incerc sa te creez din numai ganduri. As fi putut sa te fac sa existi, nu in calitate de Dumnezeu, ci in postura de creator ale gandurilor. Dar frica de necunoscut te-a facut sa alegi a pleca, in lumi numai de tine stiute. Aolo unde nici macar povestile mele nu pot ajunge, oricat de mult m-as stradui. Ti-am scris mereu si scrisori, pe care tu niciodata nu le citeai, nici macar nu deschideai plicurile, cand simteai mirosul de om fara suflet. Am incercat sa te indemn in a alege drumul spre casa mea din lemn, acolo unde cafeaua mea e mereu aburinda si pregatita pentru a incalzi oricare inima ce si face timp in a ma vizita. Dar tu mereu ai ales, sa refuzi indicatiile mele.
E tot Duminica, la fel de dimineata ca acum cateva minute, iar eu tot in lipsa de timp ma regasesc. Pentru ca nu e destul timp, niciodata nu a fost si tocmai de asta ma grabesc in a raspandi cat mai multe povesti frumoase, in care tind eu sa cred, ca te voi regasi. M-am asezat pe scaunul cel nou, la geamul ce tocmai l-am curatat in urma cu cateva zile, de unde aleg eu sa privesc taramul inghetat. Acolo astept mereu, ziua in care tu vei alege sa existi, in care vei izbi usa casei mele de perete, iar eu te voi astepta cu cafeaua fierbinte . Iar tu ma vei lasa de data asta sa te privesc in ochi, sa te pot tine minte, in cazul in care vei alege sa fugi din nou spre propria-ti poveste. Te voi crea inca o data, numai pentru mine de aceasta data, ca sa te pot mai apoi privi, de fiecare data cand o secunda va incetat sa mai existe. Ai ales sa traiesti doar pentru tine, hranindu-te din propriul egoism, pe cand eu am ales sa o fac pentru toti, fara sa cer nimic in schimb.
Fereastra astazi, am lasat-o intredeschisa, ca sa pot simti curentul pe care tu ai sa-l lasi atunci cand vei veni si pe la mine. Un fulg ce tocmai sa desprins din cerul intunecat de Noiembrie, a reusit sa intre in incaparea mea, ma ocolit si se indreapta spre tine, cand tu nici macar nu esti aici. Trece pe langa buzele tale, lasandu-ti un sarut inghetat, apoi se aseaza in palma ta, de unde incearca, la fel ca si mine, sa ti fure o singura privire. Dar tu alegi sa strangi palma intr-un pumn, cu toate ca stii ca-l vei ucide pe fulg. Asa esti tu, creata dupa schitele psihopatului de la fereastra inghetata.
Alegem sa traim, povestile altora, in care in loc sa fim personajul principal, jucand rolul pe care singuri l-am ales, ne asezam mai comfortabil in scaunele spectatorilor. E mult mai usor sa-i privim pe altii cum isi traiesc vietile, in loc sa ne scriem propriile povesti.

Va imbratisez cu drag, Duminca asta.
Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on November 25, 2018 in De ale vietii, Uncategorized

 

Fereastra

In locul in care ma aflu acum, sunt in scenariul urmator:
Privesc prin fereastra ce tocmai ieri am curatat-o, cum orasul meu a terminat de nins. Strang tare de rama din lemn putrezit al geamului meu, e semn ca in seara aceasta, e posibil sa ma revars peste al tau gand. Stai jos, cat de repede iti poate permite conditia fizica, pentru ca inima ta, este blocata, in numai al meu gand. Inteleg ca au inceput sa te urmareasca mult prea diferitele stari, pe care fara vointa , am reusit sa ti le transmit. Te desenez in fiecare secunda, folosindu-ma dezinvolt de numai cuvintele pe care le stiu doar eu. Te invaluie frica, cand stii ca va trebui sa dezvolti din nou o idee pe care nici macar nu o poti intelege. Si totusi, te pot privi atat de bine , prin geamul meu . Pasesc in lumea ta, prinzandu-ma de numai gandul tau, ca un liant al celor doua lumi atat de paralele.
Se scurg picaturi de suflet, din degetele cu care am strans acest geam, dar tocmai asta imi aminteste cat de reala poti tu sa fii. Privesc in jur si in afara intunericului care ti strabate intreaga poveste, nu pot vedea nimic. Iti las un zambet, pentru acum, dar cred ca tocmai asta e pansamentul ce il cauti.
Si acum tac, aleg sa fac asta, pentru ca tu sa intelegi , ca numai la fereastra mea, vin oamenii din locurile inghetate. Injectez dozele mele de endorfina pura, oricarui suflet ce cauta sa-si incalzeasca inima, impietrita de frigul ce tocmai sa asezat.
Din scaunul in care stai acum, ma poti privi mult mai usor, stiind cat de aproape sunt de scena pe care ti-ar fi placut sa joc. Dar am ales o piesa scrisa de mine, iar tu stiai asta, cand ai ales sa fii actorul principal. Trebuia sa astepti ca sa vezi si finalul. Era un gand , creat de un suflet, pe care cu siguranta ti-ai fi dorit sa-l gusti. Dar la fel ca si mine, ca firul de praf, te-ai lasat purtata in directia in care numai vantul a ales sa bata. Dar tu la fereastra, oricand poti veni, nu e ca si cum ai avea nevoie de stiu eu ce card de membru. Mereu voi fi acolo,pentru fiecare om din lumea ce numai eu am creat-o, pentru ca am ales intr-o zi oarecare, sa ma apuc de scris pentru ei si de atunci tot zic ca ar trebui sa ma si opresc.Dar niciodata nu o sa fac asta, nici vorba sa nu las ceva si pe aici.Numai ca in povestea mea, cam fiecare are adictie de endorfina ce numai eu o furnizez.
Ne mai vedem.

Va imbratisez cu drag ,
Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on November 24, 2018 in De ale vietii, Uncategorized