Cosmar

Sunt trezit in miezul noptii de un cosmar, in care tu inca erai aici langa mine, ascultandu-mi aberatiile pe care eu le numesc ganduri. Inca ametit de aburii somnului, incerc sa regasesc motivul pentru care nu dorm. Te privesc, mi-ar face placere sa-ti pot deslusi chipul, dar nu vad nimic altceva decat o umbra. Mi-ar placea sa cred ca ai fost aici candva, dar mereu imi amintesc ca tu de fapt nici nu existi. Te strig , pentru ca mi-as dori sa ma strangi in brate, sa imparti cu mine iubirea pe care o detii, cu toate ca stii prea bine ca mie nu-mi plac imbratisarile. Ar fi ideal, daca tu ai fi cea care ma trezeste din propriile cosmaruri, dar cum sa fie cand tu nu existi.
Ai fost o iluzie, nimic mai mult, pentru ca oamenii ca mine asta creeaza. Ne dasfatam cu propria imaginatie, care nu poate sta locului oricat de mult am incerca. Ma indrept spre geamul deschis, de acolo venea si frigul care mi-a amintit ca sunt viu. Oprit in fata oglinzii ma privesc si tresar, cand nici macar chipul meu nu-l pot zari. Incerc sa inteleg situatia in care sunt in acest miez de noapte si nu pot. Ma uit in jurul meu, camera este goala, singurul sunet pe care-l pot auzi nu e nimic altceva decat vocea gandurilor mele. Prizonier in cosmarul meu, creat de mine si trimis in Lume, tocmai ca sa nu-l mai intalnesc nicicând. Bantuit de spiritele trecutului meu, cu care inca nu am avut ocazia de a ma impaca, incerc sa ma intorc la origini. Incerc a cauta locul in care stiu sigur ca totul a luat nastere. Ti-am lasat mult prea multe semne printre randurile mele si tu nici macar nu ai bunul simt sa existi. Te-am asteptat mereu, chiar daca inca nu am avut onoarea sa te cunosc, iar tu niciodata nu ai venit. Esti doar un gand , negru sau alb, nici macar nu conteaza, atat timp cat eu ma regasesc cel mai usor in intuneric. Am lasat usa crapata, in fiecare seara in care stau de vorba cu tine, sperand ca intr-o zi o vei deschide, iar eu voi zambi. E mult prea tarziu acum ca sa mai pot lua parte la jocurile tale nemiloase, atunci cand iti faci aparitia pe aleea gandurilor mele. Am lasat si o banca in drum, in cazul in care calatoria ta pana la mine ar fi prea lunga, sa poti a te opri macar pentru o clipa. Te vad mereu cum te pregatesti sa fugi inspre mine, dar de fiecare data probabil ca ai gresit drumul. Poate ca-ti plac povestile scrise de altii, poate ca acum esti mult prea matura pentru a mai asculta basme, sau poate ca azi, ai ales sa ucizi copilul din tine.
Eu am schimbat scaunul, conceptiile pe care le aveam sunt diferite acum,cat despre jocurile pe care le joc Te-am inchis intr-un gand, cand am inteles ca nu vei gasi niciodata drumul spre mine, in care vei ramane pana la final.
Sunt trezit de asistenta care era de garda, imi intinde cutiuta cu pastilele pe care le iau , imi zambeste si-mi zice ca de fiecare data, ca tu vei veni intr-o zi si gandul asta nu va ramane doar un gand si apoi pleaca.
Am inteles cosmarul, ma intorc in el pentru ca mi plac starile ciudate pe care mi le ofera si te astept. De asta data o fac in propriul meu gand si ca deobicei o sa jucam dupa regulile pe care le voi scrie in aceste clipe.
Fugi, spre gandul meu si ramai acolo. O sa-ti cer sa ma imbratisezi cu toate ca mie nu-mi plac imbratisarile.
Ramai cu bine fantoma al trecutului meu !

Ma inclin si semnez cu Endorfinul.
Va ordon sa fiti fericiti !

Publicitate