Fereastra

In locul in care ma aflu acum, sunt in scenariul urmator:
Privesc prin fereastra ce tocmai ieri am curatat-o, cum orasul meu a terminat de nins. Strang tare de rama din lemn putrezit al geamului meu, e semn ca in seara aceasta, e posibil sa ma revars peste al tau gand. Stai jos, cat de repede iti poate permite conditia fizica, pentru ca inima ta, este blocata, in numai al meu gand. Inteleg ca au inceput sa te urmareasca mult prea diferitele stari, pe care fara vointa , am reusit sa ti le transmit. Te desenez in fiecare secunda, folosindu-ma dezinvolt de numai cuvintele pe care le stiu doar eu. Te invaluie frica, cand stii ca va trebui sa dezvolti din nou o idee pe care nici macar nu o poti intelege. Si totusi, te pot privi atat de bine , prin geamul meu . Pasesc in lumea ta, prinzandu-ma de numai gandul tau, ca un liant al celor doua lumi atat de paralele.
Se scurg picaturi de suflet, din degetele cu care am strans acest geam, dar tocmai asta imi aminteste cat de reala poti tu sa fii. Privesc in jur si in afara intunericului care ti strabate intreaga poveste, nu pot vedea nimic. Iti las un zambet, pentru acum, dar cred ca tocmai asta e pansamentul ce il cauti.
Si acum tac, aleg sa fac asta, pentru ca tu sa intelegi , ca numai la fereastra mea, vin oamenii din locurile inghetate. Injectez dozele mele de endorfina pura, oricarui suflet ce cauta sa-si incalzeasca inima, impietrita de frigul ce tocmai sa asezat.
Din scaunul in care stai acum, ma poti privi mult mai usor, stiind cat de aproape sunt de scena pe care ti-ar fi placut sa joc. Dar am ales o piesa scrisa de mine, iar tu stiai asta, cand ai ales sa fii actorul principal. Trebuia sa astepti ca sa vezi si finalul. Era un gand , creat de un suflet, pe care cu siguranta ti-ai fi dorit sa-l gusti. Dar la fel ca si mine, ca firul de praf, te-ai lasat purtata in directia in care numai vantul a ales sa bata. Dar tu la fereastra, oricand poti veni, nu e ca si cum ai avea nevoie de stiu eu ce card de membru. Mereu voi fi acolo,pentru fiecare om din lumea ce numai eu am creat-o, pentru ca am ales intr-o zi oarecare, sa ma apuc de scris pentru ei si de atunci tot zic ca ar trebui sa ma si opresc.Dar niciodata nu o sa fac asta, nici vorba sa nu las ceva si pe aici.Numai ca in povestea mea, cam fiecare are adictie de endorfina ce numai eu o furnizez.
Ne mai vedem.

Va imbratisez cu drag ,
Endorfinul.

Publicitate