Cand sunt eu

Cand sunt eu, eliberez acel romantic incurabil, care te asteapta cu flori in dimineata in care alegi sa impartim aceeasi cafea. Atunci abia inteleg cine sunt eu cu adevarat. Alerg printre lanurile de flori, ce inconjoara casuta din poveste, pentru a ma pierde de gandul tau. Respir, atunci cand sunt eu si uneori aproape ca aud si bataile inimii mele, care mi indica ca ar fi timpul sa ma trezesc, Eu nu exist, sunt la fel ca si tine, alungat din normalul pe care numai societatea in dicteaza. Platesc scump cand aleg sa fiu eu, dar ce poate fi mai profund decat sa fii tu insuti. Cand nu visez, sunt treaz in doar al tau gand si nici macar nu te cunosc. E doar un paradox, aproape tot ce auzi despre mine, pentru ca fiecare gand se distorsioneaza inca de la nasterea lui. Traieste cu asta daca poti, si incearca sa o faci bine, la fel ca si mine atunci cand nu mai dorm.
Cand sunt eu, e momentul in care pot opri timpul, chiar si numai pentru o secunda, in care te pot imagina. In care eu sunt in povestea mea, unde pregatesc cafeaua pentru tine, culeg florile de pe campul din jur, numai cat sa incapa in acea vaza de pe masa mea. Aleg muzica care iti place, culeg culorile in care tu te regasesti,ma asez pe scaun si te astept. Mi-ar placea sa existi, esti unul din visele mele cele mai vechi, pastrat cu mare grija , in cufarul pe care tot evit sa-l mai deschid. Un visator exagerat, incat nici macar gandurile celor din jur nu-mi pot inluenta alegerea de a fi eu. Iar eu, as putea opri oricare tren alegi tu sa ti placa. Te pot purta prin cele mai intense calatorii, fara sa apelez la nici un mijloc de transport. Te-as putea iubi, chiar daca-i o stare ce nu am mai incercat-o pana acum, dar cum sa te iubesc cand inca nu ai aparut.
Imi place sa ma amagesc in propriul vis, ca tu , chiar imi citesti scrisorile, le-ai si pastrat in cutiuta cu dama de camelii. Oamenii mi-au spus ca uneori scrisul meu poate fi prea intunecat pentru o parte din sufletele ce-mi gusta fiecare guvant lasat de mine pe unde apuc. Eu le spun ca sunt doar eu, iar atunci cand alegi sa fii tu, cuintele se pot simti mult mai grele decat sunt si uneori asta sperie.
Cand renunt la a mai juca roluri, e momentul in care tu stii cat de vulnerabil pot fi, dar totusi te intorci la mine. In lumea mea, sunt numai eu si tu, chiar daca inca nu esti nimic altceva decat un gand, chiar daca ar trebui sa scriu despre iubire, ca sa ti luminez tie calea, stii bine ca as face-o.
Cand sunt doar eu, e atat de puternica starea ce ma inconjoara, ca un prizonier ce isi asteapta sentinta, incat strig spre tine, stiind ca niciodata nu ma vei auzi.
Sunt doar un adult, care a ales sa nu ucida copilul din el, chiar daca maturizarea m-a fortat de prea multe ori sa fac asta. Am ales sa nu renunt niciodata, mai ales cand i-am promis acelui copil ca povestea lui nu va avea sfarsit, indiferent de vreme. Cu doar cateva decenii in urma, i-am fagaduit copilul, ca vom face tot ce putem sa-i vedem pe oameni zambind si de atunci nu ne-am oprit.
Accept criticile cu foarte mare usurinta, sunt semintele pentru cele mai bogate viitoare plantatii de ganduri. Pot intelege orice, pentru ca a trebuit sa fiu inteles de oricine. Dar cel mai important lucru, pe care insasi acel copil m-a invatat este sa gasesc mereu numai ce este bun in inima oamenilor cu care ma voi intalni.
Cand sunt eu, e liniste, iar tot ce nu ai inteles pana azi, va deveni limpede ca apa de izvor din gandul meu.
Lasa-ti copilul din voi sa traiasca !

Va imbratisez cu drag, din lumea mea,
Endorfinul.
P.S. Multumesc pentru fiecare secunda in care va pierde-ti printre randurile mele !

Publicitate