Imbratiseaza-ma.

Strânge-ma în brate, mai ales atunci când ne regăsim printre feluritele stări ale naturii. Tu încearcă acest lucru, îmbrățișează-ma, dar nu folosi mâinile, nu-mi place sa fiu atins. Gândește-te cum ai putea ieși învingătoare din acest gând tâmpit și abstract. Am nevoie de tine , chiar și atunci când ploua. Știu prea bine ca mereu te-am refuzat, când ai încercat sa ma aduci la tine sub umbrelă. Iubesc ploaia, mereu am iubit-o, iar tu nici măcar atât nu ai putut sa înțelegi. Ador sa simt bătaia fiecărui strop, care se izbește de trupul meu, îmi place prea mult, ce pot eu sa fac ?
Cheamă-ma mai aproape de pieptul tău, chiar dacă știi ca eu nu vreau sa fiu atins, tu fa-o, plătesc eu și pentru restul. La fel sa faci și atunci când te las sa vorbești cu copilul din mine. E momentul în care , știi mult prea bine, ca nu mai dețin controlul asupra ta. Profita de asta și încearcă sa ma cunoști, poate ca e singurul mod în care vei trece de ușă. Te privesc acum, prin intermediul acestor rânduri, simțindu-ți fiecare bătaie de inima înfricată. Iti pot număra respirația ce tocmai acum a început a scădea în intensitate. Respira, doar atât mai poți face , după ce copilul de mine a reușit sa adoarmă. Ai cedează locul sau acelui maniac psihopat, pe care nici măcar eu nu îl mai pot opri. E mai aproape de tine, te simte mai mult, motiv pentru care eu am înțeles ca e momentul în care ma retrag.
Îmbrățișează-ma, sunt muritor ca și tine, doar ca gândesc prea mult în lumea din care eu vin. E copleșitor , chiar și pentru mine, dar ce pot sa fac când sunt dependent de astfel de lumi. Adictiile mele sunt prea cronice, ca sa mai fiu deranjat acum și sa încerc ca sa renunț. Aleg toleranta, e doar un mod putin mai legal de a te droga. E mai ușor sa accepți , în loc sa te pierzi în propriul tău labirint. Accepta-te și înțelege ca nimic nu e mai important decât sa fii tu, indiferent de jocul pe care alegi ca sa îl joci. La final, toată lumea pierde, indiferent de miza cu care e dispus sa ia parte. Dar drumul, știi tu, drumul ala pe care demult îl tot parcurgi, te va lasa sa ajungi la destinație , fără sa-ți ceara nimic, oricum vei fi atât de gol, încât nu vei mai avea cu ce sa plătești.
Strânge-ma în brate, exact la fel cum Primăvara, florile aleg sa îmbrățișeze întregul Pământ. Fii adierea de vânt călduț al Toamnei, chiar și atunci când tocmai am terminat de construit și ultimul om de zăpada. Amintește-mi de nopțile uitate de prea mult timp ale lui August, în care tu și eu îmbrățișăm același vis. Fii Iarna, în nopțile de vara în care gândurile mele se topesc pana și la lumina Lunii. Ramai ultima frunza ce cade , a lui Noiembrie, chiar dacă știi ca vei reveni înapoi, dar într-o forma și mai buna.
Îmbrățișează-ma, când iți spun ca e adevarat, chiar totul va fi bine. E vorba numai de timp. Tu cât ești dispus sa oferi ?

Va îmbrățișez cu drag ,
Endorfinul.