Visare

Ma regasesc ca un prizonier, intre cei patru pereti ai celulei de detentie, pe care mintea mea a creat-o, folosindu-se de subconstientul meu, pe care am incercat atat de bine sa-l tin ascuns. Claustrofobica rau de tot aceasta experienta, sau cel putin acest gand pe care tocmai astazi l-am ales. Sunt fortat de imprejurari, sa planuiesc o evadare, dar cum ar putea avea reusita, tocmai iesirea din gandul ce tocmai l-am creat?
Privesc in jur, vad doar acei patru pereti, umezi si goi. Incerc disperat sa disting ce e real sau daca doar visez. E imposibil sa inteleg unde ma aflu, pentru ca daca asta e vis , as vrea sa aleg a ma intoarce in real. Dar daca realitatea in care imi place sa ma regasesc, nu e nimic mai mult decat un vis pe care eu insumi l-am creat, cu scopul de a ma retrage in propria-mi realitate in care decid sa ma retrag ? Poate e o visare intr-un vis, spun asta ca tu, sa poti intelege cat de complexa poate fi mintea umana. Sustin ceea ce spun , pentru ca vad prea multe suflete care traiesc un vis intr-o visare. Renuntand la realitate , alegem sa traim o iluzie pe care o proiecteaza creierul nostru, facand-o sa para atat de reala. Sunt acei gradinari care-si aleg victimile dupa nivelul de vulnerabilitate ridicat, pe care il afiseaza fiecare prin gandurile pe care ei aleg sa le traiasca. E suficienta doar o samanta, sa fie atat de adanc plantata, incat la momentul incoltirii, subiectul nu va mai sti sa faca distinctia dintre real si visare.
Alegem sa ne ascundem in spatele gandurilor, in loc sa invatam a le folosi pentru crearea de noi realitati. E mai usor sa renuntam cand nici macar vremea secerisului nu a venit, in loc sa alegem a avea rabdare.
Prizonieri ai propriilor noastre proiectii involuntare, ce nu le putem controla, dar nici macar nu putem fi deranjati in a invata ce anume semnifica auto-controlul. Creatori de ganduri la secunda, am mai fost numiti, dar la ce-ti folosesc toate astea, cand tu inca esti captiv in propriul tau vis.
As putea sa te trezesc din visare, ma tem totusi de reactia pe care tu ai sa o ai, cand vei intelege ca realul in care te-ai regasit pana acum , e doar un vis si nimic mai mult. Cum as putea ca sa-ti pansez ranile cu care vei fi nevoit sa traiesti in realitatea in care eu te-as putea ajuta sa te intorci? Te vei trezi la mijloc de drum, exact acolo unde ai inceput pentru prima data a visa. La fel ca si purgatoriul menit sa ne indemne in a ne recunoste propriile erori, din meseria noastra de arhitecti ale visarii. Cati dintre noi, ar putea fi cababili in a ne recunoaste greselile, parasind egoul, de altfel, o alta creatie a propriei imaginatii?
Stiu, stiu mult prea bine cat de comod poate fi sa traim in proiectia creata de noi, dar pentru acest comfort, platim cu detentia intre cei patru pereti, umezi si goi, in care la final de vis , mereu ne vom regasi. Vei fi doar tu , captiv in propria-ti minte, inconjurat de slujitorii gandurilor tale. Pus la pamant de creatiile pe care le-ai tinut atat de bine ascunse , vreau doar sa stiu de unde vei gasi forta necesara, pentru a pasi din nou in real? Cheile de la seiful in care pastrezi prizonier acel vis , pe care mereu ti-ai dorit sa-l materializezi, sa-l poti atinge, le vei gasi doar tu, in locul in care totul a inceput. In acea poveste secreta pe care nu ai impartasit-o nimanui, dar in care te simti atat de aproape de realitate, acolo trebuie sa cauti cat mai adanc.
Mi-ar placea sa te indrum personal, fara a te lasa sa te pierzi in propria-ti poveste, dar faptul ca sunt prizonierul propriului meu vis, face acest lucru sa fie imposibil.
Ma gandeam acum ce sfat as putea sa-ti ofer, pentru a-l lua cu tine , in minunata calatorie numita Viata si cred ca l-am gasit. Te rog sa-l pastrezi mereu cu tine, indiferent de gandul in care te vei regasi. Ar trebui sa sune astfel:
” Tu visatorule muritor, care alegi sa traiesti in doar visarea ta, inconjurat de comfortul gandurilor ce numai tu le-ai creat, intoarce-te la real si traieste, traieste cat de frumos poti tu, pentru ca atunci cand va veni ziua, in care vei intelege ca te vei intoarce la visarea finala, in care doar tu vei fi propriul tau paznic, al celor patru pereti, sa nu uiti sa-i zambesti de ramas bun, propriei tale minti ! ”

Sper doar sa va placa, al vostru Endorfin.

Va blestem sa va traiti visele la intensitate maxima !

Publicitate

 

Noiembrie

Era sa uit de Noiembrie. Mereu imprevizibila aceasta ultima luna de toamna. Atentia multora se indreapta deja spre sarbatorile de iarna. Dar nu si atentia mea. Eu mai raman aici, incercand sa gust cat de mult pot din minunatia asta de toamna. Pentru mine nu-i clipa cand natura moare sau cand se pregateste de hibernare. O vad mai mult ca o renastere, ca si atunci cand totul se pregateste sa o ia de la inceput. Este un ciclu atat de superb , pe care cu drag il urmaresc in fiecare an cu acelasi entuziasm. Mi-e dor de Noiembrie, chiar daca abia a inceput sa-si faca aparitia. E momentul potrivit pentru a incepe sa ti faci ordine in camara de ganduri.
In Noiembrie, inchid ochii , atunci cand pasesc prin ochiurile de apa lasate de ploie pe asfalt, doar astfel pot asculta cu atentie ultimul strigat de ajuto al acestei luni. Noiembrie vrea sa mai stea, iar eu incerc sa fac tot posibilul pentru a o pastra mai mult, macar pentru mine. Privesc minunatul tablou pe care frunzele ruginii ce se despart de camarazii lor copacii, mi-l ofera. Pretuiesc tot mai mult ceea ce am, cand stiu ca ele cad si doar atat. Renasc si eu o data cu Noiembrie, e cel mai bun moment in care pot face asta. Privesc oamenii, povestile lor si incerc sa le ofer cel mai bun loc in propriul cinema pe care-l tin inca deschis.
Sunt prea legat de Toamna, iar ea e prea dependenta de admiratia cu care o tratez mereu. Tocmai de asta, aleg sa petrec mai mult timp cu Noiembrie. E doar o intanire pe an si doar atat. Ar trebui sa ma intristeze faptul ca ne gasim atat de rar, dar in realitate nu face decat sa ma entuziasmeze tot mai mult, stiind ca in fiecare an, ea va onora invitatia mea. La fel ca doi prieteni buni, care nu au nevoie de cuvinte in van pe tot parcursul unui an, dar , ei se intalnesc mereu in aceeasi zi , la acelasi timp bine stabilit, de fiecare data cand au nevoie unul de celalalt.
Mai stai, ai zic mereu atunci cand stiu ca-si pregateste deja valiza de drum. Iar ea imi raspunde cu acelasi zambet de revedere frumoasa. Absorb toate gandurile cu care ma lasa dupa aceasta luna petrecuta impreuna si le pastrez pana atunci cand se va intoarce din nou. La fel si ea, are grija sa nu-i lipsesc, lasandu-mi mereu un gand numai pentru mine si ea.
Ai cuprind chipul in palmele mele reci ca de toamna, si o sarut pe ambii obraji, in semn de recunostinta pentru adevarata prietenie pe care mi-o ofera. Ea se rusineaza numai putin, apuc sa-i culeg doar o lacrima, pe care din neatentie o scapa din cauza rupturii ce va avea loc pentru numai unsprezece luni. Iar eu ai zambesc, spunandu-i ca mereu o voi astepta acolo, pregatind magica revenire.
E doar Noiembrie, o ultima si minunata luna de toamna !
Ramai cu bine anotimp neglijat ce esti.

Semnez cu Endorfinul si ma inclin .

 

Abstract part II

Cred ca trebuie sa fi trecut mult prea multi ani de la aparitia primului Abstract si cumva ceva m-a facut sa ai dedic si o a doua parte.
Profund, mult prea profund m-ai facut sa gandesc. Cu fiecare gand pe care l-am creat, ai devenit tot mai bun. De atunci, am reusit sa-ti cunosc toate mastile pe care tie ti-a placut sa le folosesti. La fel si tu ai reusit sa ma intelegi tot mai bine. Am reusit amandoi sa ne strecuram dupa cortina ce cade la sfarsitul fiecarui spectacol, in care tu si eu am jucat rolurile ce ni s-au oferit. Ar fi trebuit sa mai stau, chiar si atunci cand te jucai singura cu propriile tale creatii, dar am ales un alt vis, in care egoismul din mine m-a facut sa cred ca acolo incapeam doar eu. Acum am reusit sa schimb scaunul, pe care stii prea bine ca il pretuiam poate ca mult prea mult. Nu l-am aruncat, ci doar l-am adaugat la colectia mea de vechituri. Am reusit sa creez un alt gand, de data aceasta mult prea matur decat ar fi cazul. As incerca sa o numesc evadare, dar nu este nimic altceva decat un gand ales special pentru noi doi.
Au fost mult prea multe furtuni, in care eu am ales sa vad doar Soarele care se ascundea dupa norii cenusii, iar pentru tine asta a fost mai mult decat o visare. Stiai ca nu pot fi controlat, in momentul cand trebuie sa decid cate dintre aceste ganduri voi alege sa le pastrez. Si totusi ai continuat in a-mi testa limitele, crezand ca intr-o buna zi, ma voi lasa condus de sarmul cu care doar tu , stiai cum sa-l folosesti pentru a patrunde in vulnerabilul de mine.
Ma gandesc cu drag, la fiecare cosmar in parte, pe care impreuna, am reusit sa le transformam in vise, ca mai apoi ele sa se transforme in realitati. Abstract, a mai ramas tot ce ne leaga, la fel ca si gandurile ce le-am creat mereu pentru tine si eu. Am pus foarte mare pret, pe deschiderea de care ai dat dovada, mai ales atunci cand am simtit ca am nevoie de tine. Mereu te am gasit in acelasi gand, in care te lasam, atunci cand trebuia sa plec. Iar tu, de fiecare data imi arătai cat de minunat poate fi, atunci cand ma regaseam in tine. Un pui de gand pierdut, asta erai atunci cand te-am gasit in urma cu multi ani si ti-a placut atunci cand te-am cules, lasandu-te sa te dezvolti in biblioteca mea de vise.
Zambesc atunci cand realizez ca din cei doi actori , meniti sa joace in piese diferite, acum privim intreaga sceneta asezati pe scaunul de regizor. Ne-am dezvoltat diferit pe drumurile pe care am ales sa pasim si totusi am devenit atat de asemanatori in tot ceea ce facem. Stiu sigur ca zambesti, acum cand poti citi cu usurinta aceste ganduri, in care cu siguranta te regasesti. Ador sa ma gandesc cu drag la tine, stiind cate povesti de scris au mai ramas aruncate in lada cea veche de langa scaunul batran. Dar e posibil , sa nu fie pierduta cauza, stiind ca orice se poate materializa atat timp cat mai continui sa crezi in asta. Am pastrat fiecare decor pe care l-am creat impreuna, stii mult prea bine cat de mult imi plac lucrurile clasice. Si da , inca continui sa scriu povestile si pentru tine, stii prea bine cat de mult iti lipsesc creatiile noastre. Oricum nu puteam sa te uit, cu toate ca nu mi-ai cerut niciodata asta, doar ca am fost neglijent, atunci cand am ales sa-ti redau libertatea. Sunt fericit, cand stiu ca inca mai zambesti, atunci cand intelegi de fapt circumstantele in care amandoi ne-am regasit. Eu , am ramas tot acolo, la fel de incoltit de propriile povesti, doar ca de data asta, am ales cu foarte mare grija, fiecare gand pe care intentionez sa-l folosesc. Era sa uit, Roberta, tot plina de praf si neglijata pe raftul cel de sus a ramas. Trebuie sa fie cel putin cativa ani de cand tot aman sa ai dau drumul in Lume. Probabil si ea sa saturat de cate ori i-am promis lansarea si nu m-am tinut de cuvant. Stiu sigur ca va veni si ziua ei, in care o vom lasa sa guste din minunatul dar numit Viata. Ii vom da sansa sa se piarda printre multimea de spectatori, care ai vor gusta povestea cu admiratie sau cu tristete, depinde doar de felul fiecaruia de a vedea lucrurile.
Ce as putea sa mai adaug, in afara faptului ca o sa ne revedem cu drag, atunci cand gandurile nostre vor canta piesa in acelasi sincron. Te voi privi de la distanta, pentru o clipa si doar atat. E mai mult decat suficient pentru un scriitor haotic ca mine. Iar tu vei zambi, mereu ai facut-o, stiind ca Abstractul, ne va arunca din nou pe aceeasi scena, in care am ales atunci, ca sa privim dupa cortina. Te las, pana atunci cand ai sa revii si-ti multumesc !
Ma inclin cu drag si semnez cu Endorfinul !

Pentru cei care au ratat Abstract prima parte, am lasat aici o copie, scuze pentru posibilele greseli gramaticale pe care inca nu am avut timp sa le repar. . Zambiti indiferent de situatie !

Abstract I

„Abstract…gandesc atat de profund…te privesc atat de aproape si totusi zaresc doar o umbra .ma pierd in ea …ma privesc ca intr-o oglinda..si cat de real poate fi….ma simt ca in desert ,vad o iluzie si totusi e intreaga ..te ating…existi, dar unde? ca totusi simt un gol…un neajuns de teama ma cuprinde..mie frica sa traiesc ca in trecut ,desi tu esti aici, esti prezent ..nu esti nici o fata morgana, nici un abstract…parca ai fi un complex, insa nu-ti gasesc capatul..din nou ma arunc in melancolie ,capul imi pluteste, il cuprind ,ma las dusa de val..din nou te zaresc mie teama sa-nu te pierd din priviri ..acum ma simt undeva intr-un labirint ..lumina o vad, dar calea mi e presarata cu atat de multe obstacole ca din nou sunt izbita de frica de necunoscut ..nu mai vreau sa te privesc ..

Vorbesti de teama? Scumpo ce esti, cand lumea in care suntem ne apartine in totalitate. Lipsit de orice sentiment uman, iti scriu povestea in care vrei sa fii. Ti am pregatit un suflet in care sa te aprofundezi. Esti numai tu, si eu care te pazesc , de irealitatea in care poti sa fii. Iti place sa distrugi ,cuvintele, cu pasiunea in care ai trait. Confuz…nu stiu de ce, dar gandurile tale imi suna cunoscute. Posibil o contopire, a unor suflete pe care doar noi le putem cunoaste. Oare mi e frica si mie? Poate. Dar numai tu poti sa deschizi si pentru mine , noi sentimente. Traim haotic, pe langa restul. Esti numai tu si eu pe acest drum ,alcatuit din dezamagiri. De ce ma chinui cu deziluziile tale? Abstract? La fel ma simt si eu. De ce ? Nici nu mai stiu. Am mintea blocata, din cauza gandurilor tale.

Nu vreau sa te afunzi in ochii mei ,te vei pierde… e o cale atat de intunecata incat vei alege calea unui labirint..din nou vei fi cuprins de acceasi teama cu care ne luptam…insa nu te uita in jur, te vei complesi de o teama teribila, cand iti vei da seama ca intunericul din ochii mei e calea spre suflet, unde vei simti adevarata savoare a implinirii. deziluziile vor disparea ..insa cum vei strabate tu calea asta? ..cum vei putea sa imi iei fantezia de a ma lupta in propria minte si in propriul meu sange, care alarmant, la sosirea privirii tale, creste in intensitate? corpul suspina. mintea vrea sa patrunda in extaz iar corpul imi pluteste imbaiat de parfumul pielii tale, care ma copleseste si ma afund in mintea ta. raman tacuta, insa ,sunt cuprinsa de intrebarile tale, care nu fac altceva decat ,sa ma duca acolo unde vreau eu sa ajung ..nu te speria ca inima nu va fi atinsa de intrebarile tale. iti voi raspunde in asa fel, incat doar mintea ta sa ma provoace la un duel.

Deci esti un zid, mai simplu spus. Chiar crezi ca nu am mai trecut prin ziduri? Degeaba incerci, sa nu lasi pe nimeni sa treaca, prin trairile tale. Ma aflu aici doar pentru tine. O calauza, daca ti place cum suna. Care te va arunca in cea mai spectaculoasa calatorie a vietii tale. Ma folosesc doar de ganduri pentru a citi cartea sufletului tau. Ma hranesc cu pasiunile tale si trasar de fiecare data cand le citesc. Zguduit de inocenta ta, ma las purtat de valul ideilor mele. Vreau sa ajung la tine. De ce nu te vad, de ce nu te gasesc si de ce nu pot sa te ating. Sunt prizonier al absolutului in care esti si nu pot sa te scot cu usurinta de acolo. Tu ceri salvata.Salvarea ta, sta intr un gand, pe care trebuie sa il gasesc prin tine. Esti dulce in amarul lacrimilor, cu care esti silita sa traiesti.

nu privi spectacolul s-ar putea sa te cheme alarmant dupa cortina sa iti spuna ca piesa e gresita …a nu intelegi ?…vorbeam cu inima ..ma safatuia …ce vorbe !..stiu ca nu poti sa o intelegi, nu vreau sa iti reproduc ,te las inca acolo in mister, vezi pata aia ?Sunt eu ,ma cautai ..sunt aici nu am ramas acolo in pustiu ..aaaa.tu te referi aici in prezent …dar sunt ?nu sunt?de ce nu ma strigi?nu-ti aud glasul..oare visez si nu pot sa reproduc totul ?dar in vis totul e minunat totul e plin de fantezie ..si crima nu e atat de dureroasa, vezi doar sangele…tu ai simtit cum sangele iti fierbe acum in vene ?sau inca nu esti cuprins de acel sentiment profund..a am uitat ca eu visez si ca in vis tu esti un rece …

Ma prind in visul tau. Pentru ca vreau sa te gasesc si sa ti citesc fragmentele din suflet, pe care tu le pastrai ascunse, atat de bine. De ce? pentru ca vreau sa te inteleg. Sa ti distrug visurile si sa ti ofer altele noi. Ce faci cu toata pasiunea asta care te sufoca? Nu o oferi nimanui , din cate vad. E mult prea concentrata , pentru ca un om sa o poata folosi. Mi e sete. Mi e sete de tine. Esti doar un gand in realitatea asta cruda. Am nevoie de tine, amestec de idei ce esti. De ce ma hranesti, cand altii doar s au hranit din mintea mea? Tu de ce esti altfel? Si de ce ma lasi? Cum pot eu sa intru cand pe nimeni nu lasi acolo? O merit? e posibil. Nu vreau sa te ranesc. Iti vreau tot. Tot ce se leaga de visul tau. Continui eu povestea pentru tine. Pentru ca sunt dependent de gandurile tale.

Nu patrunde, nu vreau sa iti zdrobesti iluziile aici ,in spatele cortinei …eu ti-am aratat calea zambetului meu…nu gasesti nimic in el? nu suspina. am vazut reactia ta. desi esti acolo ,te simt, nu stiu de ce ,dar sunt in inima ta ..poti sa simti acum. am suflat..ai simtit adierea? am vrut sa te cuprind tot, insa nu pot sa intru atat de adanc …ma multumesc cu iluzia ca nu ti-ai dat seama ca ma joc cu privirea ta. ca zambetul tau ma hraneste ..iar lumea ta ma copleseste ..amandoi ne intelegem prin neintelesuri..ne retragem in lumea noastra fara sens dar atat de inteleasa de unul din noi .Oare tu, oare eu…nu iti pot raspunde ,nu ma lasa sa iti raspund ,mi e teama ca raspunsul meu nu va fi atat de multumitor si perfect ..nu vreau sa daramam zidurile .Mai raman inca in lumea mea. E placut ,ma simt nesigura ,dar nesiguranta asta ,asa ma infioara, ca ma afund din nou in tine, acolo ma regasesc eu cel mai bine .De mine ,mie frica …tie nu?

Cum poti sa intri tu, in inima asta de piatra pe care am fost blestemat sa o port. E o distrugatoare de tot. Nu ma lasa sa fac nimic. Si eu te simt atat de aproape si totusi ,esti atat de departe de gandurile mele. Ti am pastrat un moment. E doar al tau si ti l ofer cu nebunia mentalitatii mele. In irealul despre care mi ai vorbit, te regasesc, te recapt cu toate ca nu te am avut niciodata. Mi e frica doar de timpul pe care nu l mai pot recupera. Te vreau. In visul tau, te vreau fericita. Doar atat. Sunt ametit de lumea ta. Ma lasi sa intru cand nu am pregatirea necesara, pentru o astfel de integrare. De ce ajungi tu in inima mea, doar cu cuvantul? Esti salbatica si sadica. Pentru ca ma chinui ,cu fantezia asta , doar a ta. Sa ti las o clipa, sa te folosesti de ea. O meriti. Ai pasiune in vene.

Nu azi, nu maine, nu eu, nu tu, ci tot ce face drumul nostru mai placut. Vom fi doar noi, pregatiti pentru o lume nepregatita.Tu si eu.

Si cate deziluzii pot trai ,tu iti imaginezi ce lume?de ce noi?de ce nu putem fi fericiti ?oare gandurile noastre sunt prea profunde si fara limite?tu te multumesti doar cu orizontul, eu trec de orice limita. imi place acolo in spatele oglinzii parca lumea e a mea .Acolo o privesc din perspectiva mea nebuna, nimic nu ma poate atinge .Nici macar tu..dar mie dor ,…ce contradictoriu suna ..mi-ai repetat de-a atatea ori ca dorul nu exista …dar cum sa existe cand tu esti atat de gol..sunt plina de urcusuri,…vrei sa treci peste ele, vrei sa ma calci ?aa nu in picioare ,ci doar cu atingerile mainilor tale .hai vino …nu te rezema ,s-ar putea ca farmecul sa dispara. vino ia-ma de mana, acum ,ma simt atat de pura …ma simt virgina ,ma simt copila …de ce te retragi..vrei sa imi stropesc ..rochia asta a puritatii cu lacrimi ..nu fa asta intoarce te …nu , nu ,te rog ramai aici… te rog revino… ma scuzi iubire dar nu tip ,m-am speriat te pierdeam in vis si cat de greu si tu plecai ,ma imploram sa mai ramai. e vis….

Sunt cel mai palpabil vis pe care l ai avut pana acum. Eu schimb idealurile tale. Le transform. De fapt le las sa ne transforme. Sa ne rupa unul de altul si sa ne uneasca la loc. O molecula de fericire pe care am gasit o cu ajutorul tau. Te iubesc. Realitatea ta e mierea care curge din tine pentru un eu, atat de departat de tine. Sunt langa tine. Te am atins. Ti am lasat portile deschise, pentru a te plimba in gradina vietii mele. Am fost trist si cerul meu , era alcatuit numai din tristeti. Pana sa te intalnesc. De ce esti atat de buna cu mine. Nu o merit si sincer ti o spun. Dar nu ma pot abtine sa nu ma infrupt din inima ta. Imi dai viata si viata pentru mine consta intr un zambet. Un simplu zambet, pe care promit sa ti l ofer la nesfarsit. Sa te sufoc cu amintirile mele. Schimba mi viata si transform o in ce vrei tu .

Nu ma trimite spre calea iubirii …nu vreau sa trec cararile pline de spini ..sunt indragostita, am ramas inca in visul in care tu pleci .parca ma simt izbita. ma ridici si ma cobori ca pe un trandafir, in vantul suav si in accelasi timp, violent, al primaverii, usturator dar totusi atat de dulce…ma apleaca …apare din nou ,starea de melancolie in care ma adancesc sentimentele pentru tine..nu ma uita aici ..ti-am zis ca o sa lovesc de ziduri si o sa ma intep ..uite curge..vezi ti-am spus ..te rog atinge-ma altfel ma voi perde in lesinul produs de rosul intens al sangelui ..te uiti cum curge, parca ai vrea sa vina inima mea prin vene. nu ma privi asa, ti-am spus ca prezenta ta imi da palpitatii ..haide intoarce te ..ramai cu mana pe rana insa intoarce privirea, ma simt mai rosie ca niciodata ..priveste.

Lasa sa curga, sangele tau , peste inima mea. Nu te las iubito. Pentru asta traiesc. Doar durerea ta, alimenteaza ceea ce eu numesc viata. Ma doresti in subconstinetul tau de neatins si simt asta cu atat de multa pasiune. Te vreau si eu. Nu ma pot dezlipi de inima ta. e atat de mica si atat de plina de nedreptati. Nu te teme. Sunt aici ,doar ca sa te ajut. Te vreau atat de mult, in sufletul meu. Intra, nu ezita. Pentru tine ,e mereu deschis. Stiu sigur ca nu ai sa ma dezamagesti. Cred in tine si asta da nastere aripilor care ma ajuta sa te gasesc mai repede.

Te iau in zborul meu, sufletelule. Nu renunt la tine cum au facut altii. Ma amesctec printre suferintele tale si reusesc sa intru la tine. Iubeste ,ceea ce te face fericita. Iar fericirea ta se leaga doar de o clipa. Ti o pastrez .

Dupa atata suferinta ..ma simt iar in lumina refelctoarelor…dar nu-i spectacol ,nici macar public, insa tu esti atat de aproape si ma afund in ochii tai, ca mi se pare ca, o intreaga lume as vedea prin ei..tu esti spectacolul si publicul meu…acum,in neputinta mea ma privesc in oglinda .tine-ma de mana ,s-ar putea sa cad..dar tine-ma bine ..o sa iti arat, ca din nou voi zambi pentru tine si voi lumina oglinda ..priveste, vezi ce intuneric e in camera?….acum ma vezi in oglinda ce ti-am zis ca radiez…iubitule te rog, de ce imi negi imaginea ..nu sunt nebuna, ma vad frumoasa .de ce spui ca inca e intuneric ..adica lumea mea e pierduta?ma vad doar eu?dar tu ma iubesti..sau sunt aici singura..dar te simt iubitule si lumina o vad ,tu de ce imi strigi ca e intuneric.. e atat de greu sa vezi ca dincolo de intuneric sunt eu ?

E intuneric in subconstientul meu, pe care tu l ai luminat. Te iubesc . Ma privesc in oglinda si in loc de imginea mea, apari tu. Ce cauti tu aici iubito? Cand locul tau nici tu nu stii unde este? Lumea ta e lumea noastra . Iar asta ne aduce si mai aproape unul de altul. Te ating si ti multumesc ca te lasi atinsa. Tremuri dar frig nu ti este sigur. Emotivitatea ta ma rastoarna si ridica din nou. Esti lumina in viata mea pe care am intunecat o de mult. De ce ma iubesti cand eu merit doar ura? de ce ma vrei cand eu sunt de nevrut? ma uit la tine si nu mi dau seama ce am de vrei atat de mult sa fiu numai al tau. SI te posed si ma posezi. E doar un joc al posesiei. Dar e atat de dulce jocul asta dintre noi, incat ma tem, ca daca as gusta din el, ai disparea. Te iau incet si te savurez, scumpa mea.

Nu iubitule nu e nimic in mintea mea..e sufletul meu care e rapus de boala ..in curand va muri..ce vei face ?imagineaza-ti iubire ca tocmai ti-am marturist de boala mea incurabila acum vom trai doar prezent, ca viitor nu va mai fi ..gandeste-te aici ..nu ma mai privesc in oglinda. deja mi-am amintit si prin oglinda ma vad eu si inca un viitor si nu ma regasesc tu ma zaresti prin colt pe undeva?eu nu ma vad?oare nu mai exist, poti ghici ziua iubitule cand am disparut?imagineaza-ti ca eu exist aici ..si acolo nu sunt ..cat mister..dar cum se poate ?e trecut, e viitor?dar am amintiri. trecut nu e …e viitor .da e viitor..tocmai ti-am zis ca is pe sfarsit.

Sfarsitul tau e doar renasterea sufletului. In profunzime vei muri si atat de vie vei ramane. Tu nu poti sfarsi, ai viata in miscarile tale. Iar inima sfaramata de trecut, o vad cum se regenereaza cu ajutorul cuvintelor noastre. Nimic nu incepe si nimic nu se termina. E legea fireasca a tuturor. Totul exista si nimic nu mai apare. Iar eu si tu ,suntem de mult aici. Te am cautat, mereu, inca de la inceputuri, dar nu aveam putere sa te strig. Am fost cazut, si in golul meu , acolo, doar eu eram, distrus de durerile mele. Ma dor si acum, dar chipul tau, ma mangaie si mi da senzatia de fericire. Ai intrat. Ce cauti tu aici, de fapt, in golul meu? Esti ireala, pentru ca doar asa poti sa ajungi aici unde sunt eu. Te las sa stai si ti am facut si tie loc , in lumea mea.Da mi viata in schimbul lumii mele. Sa pot sa te iubesc atat de mult. Omoara mi gandurile negre, ce m au distrus.

Ma simt atat de pustie si totusi atat de plina de tine. prezenta ta, ma induce in strarea de dispret ..dispretuesc tot ce ma indeparteaza de tine…razele soarelui ma incalzesc si in acelasi timp imi reproduc un nou ecou al suferintei..sufar ca nu te pot vedea printre raze. esti atat de departe ..nici macar luna nu ma vrea aproape de tine …desi e atat de rece si ii simti ura in noapte ..acum insa ma las incalzita de suflet, am uitat ca soarele exista, evit sa ma gandesc ca din nou, in noapte ma voi infunda in acelasi vis al dragostei si in acelasi timp mie frica de sfarsitul visului cand realizez ca totul e doar o fantoma care ma urmareste noapte de noapte…iubire daca ai putea sa imi simti caldura din suflet ti-ai da seama cat de rece pot fi razele soarelui,ai privi luna ca pe un scut de aparare impotriva razelor din sufletul meu care doboara tot …iti patrund in inima ..te domina..te lasa sa traiesti …apoi revii la normal m-am trezit din vis..

cum ai patruns in inima mea iubire?de ce nu ma cauti sa intelegi ca muza din mine nu e doar o fantasma ci sunt eu in toata splendoarea sufletului meu plin de atata dorinta si dor nebun de necunoscutul din tine,nu te lasa amagit de lumea asta haotica eu am iesit de mult din ea,limitele mele sunt ascunse in acest suflet de copil ,stiu ca femeia din mine tu ai lasat-o im umbra sa nu cumva sa se aprinda pasiunea tie frica iubire ca daca te-ai dezlantui ai ramane pe acele culmi de fantezie si erotism ,iubire trezeste-te din vis ca nu vreau sa te ranesc vreau doar sa te patrund vreau doar sa ma afund in acel real iesit din prisma vulgarului,priveste-mi privirea crezi ca vreau sa te induc in corpul meu ?nu iubire, ci vreau doar sa imi simti caldura nu e de dorinta ci de teama de necunoscut,acum tremur.

La pamant, cu toate conceptiile tale. Te am prins si te am ridicat din nou din fantezia in care esti. Mereu alaturi, mereu fidel erotismului pe care il transmiti atat de bine. Femeia. Femeia din tine, e doar un motiv in plus sa ma trezesc din acest vis. Un ireal, atat de real, un eu si tu, din care nu vreau nici cum sa ma mai trezesc. Topit de vibratiile pe care mi le trimiti, in tot corpul si mintea mea, te prind si mai strans de mainile tale, pentru ca sa pot simti si mai bine sufletul tau. E cald in jurul tau, iar acest lucru imi dezmorteste inima de piatra, cu care am fost blestemat sa traiesc. Misterul tau atat de natural, ma adanceste si mai mult in inima ta. Esti tu, doar tu, atat de …

Tu stii iubire cand suntem noi si doar noi ma simt ca in paradis ..cand iti aud respiratia simt ca traiesc .parca privind totul in jur iubesc pana si luminile pierdute in departari..te zaresc atat de aproape incat ma topesc e frig simti,?,de ce ai creat raiul asta pentru noi?meritam oare o lume atat de perfecta ..eu stiu ca tu esti orizontul perfect ..nu l-am atins niciodata dar eu ce caut in aceasta lume ..defectele mele iti cladesc lumea ?oare tot ce e nebun in mine tu ai transformat in mierea de albine cu care te hranesti ?hraneste-te iubire. tot ce e diabolic din mine ea sfarama cu dorinta de a ma face perfecta…sa fim un perfect ,un perfect mai mult decat perfect exista oare ?atunci noi trecem orice granita,de ce ne-am scufundat noi in acest lac atat de minuscul insa prea adanc sa patrunda si altii. noi traim acoperiti de panze nimeni nu ne vede suntem doar noi.

stiai iubire ca asta este ziua noastra…?nu imi spune ca ai uitat ?nu iubire nu facem un an nu facem doi ci o vesnicie…o iarta-ma vorbeam de sufletele noastre care sau coplesit si se cunosc de atata timp privirile noastre s au intalnit curand. nu e ziua trupurilor e al sufletelor noastre. se cunosc atat de bine si totusi inca ele cauta. cauta dar unde iubire…?tu ai vazut ca dincolo de suflet exista un obscur oare sa mai fie si acolo inca o farama uitata …imi imaginez ca sufletul e ca un capat de lume…off am uitat asa ma joc cu privirea ta ca de fiecare data uit..ce e mai important ..nu exista capat de lume ..nu exista sfarsit nimeni nu a gasit ..asa si sufletele noastre sunt nemarginite pentru noi..eu te caut, tu ma cauti..te gaseses in fiecare zi dar azi e o zi speciala e ziua sufletelor noastre hai sa sarbatorim sa ne unim amandoi in lumea noastra si sa aprindem felinarele sa ne privim in umbra suntem atat de frumosi tu vezi?

E momentul. E momentul sa te sufoc sub ideologiile mele. Ti am gasit devierea pe care o afisezi cu atata non salanta. Ai uitat? Doua inimi care bat la unison , se simt. De unde ai tu atat de multa pasiune pentru mine iubito? Cu ce te pot completa eu pe tine, cand tu esti atat de completa? Cum pot sa te iubesc cand pentru tine iubirea e doar un covor pe care pasesti? Stii ce? Credeam ca ai sa ma minti, credeam ca ai sa ocolesti adevarul , pentru a ma proteja, de durerile specifice a doua suflete care urmeaza sa patrunda unul in altul. Imi place, ca tot ce se leaga de tine ma atrage. Esti drogul meu la care nu pot sa renunt. Atat de firav si totusi atat de distrugator al psihicului meu. Ma ametesc, misterele tale, in care esti invaluita, iar tocmai asta ma trimite si mai mult cu gandul la tine.

Noaptea ma doare …nu imi cere explicatii dragul meu nu ma certa …de ce ma doare ? pentru ca e gol..da iubire te simt dar te simt in inima..si atat. unde tie respiratia? ..ai inchis o in acea cutie a secretelor noastre care ne macina?priveste iubire asternutul e atat de alb si de pur …am iesit in balcon vantul ma sufla usor, parul imi misca lin, fata mie mangaiata de luna inca mai privesc la asternut imi vin acum in minte tipetele tale ..le simt in inima stiu ca ai vorbit incet dar au fost atat de dureroase ca parca ai tipat iubire…cum sa imi spui ca asternutul meu nu te aprinde cum sa imi spui ca trupul meu nu trebuie mangaiat ..iubire priveste-mi pielea …asa atinge ma…uite si luna se joaca pe gatul meu….iubireee…in momentul asta simt mana ta pe tot corpul meu …ma ating lin ,lin. vantul din nou se joaca in panza alba si se muleaza dupa corp .priveste-mi iubire trupul. Luna este cea care te calauzeste, vantul ma dezbraca, iar tu iubire, vino aici langa mine si alinta-ma.

Mi am adus aminte de noapte pe care tocmai o descrii. Nu poate fi ceva uman, sexualitatea de care ai dat dovada. Esti animalica , iar in bataia lunii te transformi si mai mult. Asternutul tau atat de pur l ai transformat in hidosenii numai de tine stiute. Te ai infruptat din mine si eu te am savurat in toata splendoarea ta de femeie. Nu o pot numi iubire, aceasta apocaliptica seara in doi, pe care am petrecut o atunci. Mirosul corpului tau si acum il simt peste tot prin mine. E angelic modul in care mi te ai oferit si demonic as putea numi actiunile tale de seductie pe care mi le ai oferit. Te iubesc din cauza acelei nopti si mai mult. Te am atins, atunci, cu toata patima pe care o aveam pastrata de atata timp pentru tine. M am ars in fierbinteala ta care ma racorit tot odata de nefericirile mele.

Ploie de acid, peste trupurile noastre.

O seara si o zi in amestecul perfect. Suntem in pat, intr o zi banala, din luna cea mai banala din an. In patul nostru, eram eu si ea. Ne jucam cu privirile, atata tot. Am invatat sa o mangai, doar din priviri si ca rezultat, mereu o vad topita pe langa mine. E pasionala, e mult prea pasionala privirea pe care mi o ofera drept rasplata, masajului meu de priviri. Niciodata nu ne am ciocnit in privirile noastre. Ale mele sunt ale ei si invers. Ne mangaiem reciproc. O simt. Nu mai poate tine nimic in ea, fata de mine. Are nevoie de deschidere. Rasufla din ce in ce mai greu, parca lipsita de viata. Dar nu moare, doar se prelinge pe langa mine. M a atins. Am inlemnit la tingerea ei. I am vazut ochii si e atat de intuneric, in camera in care ma aflam cu ea. Nu stiu de ce, dar ma simte si ea, atat de mult. Tremura si tremur si eu. Suntem doua unde, fiecare independenta de cealalta si cu acelasi punct de plecare. Cat de moale poate fi pielea acestei femei. Da moale. Si cand spun asta, am si atins o pe obraz. Este topita de dorinta de a abuza, de vulnerabilitatea de care da dovada, atunci cand sunt langa ea. E lipsita de aparare si vrea sa mi transmita aceasta stare. Simte nevoia sa se asigure, ca am inteles ca e supusa numai mie. E o femeie, atat de femeie si imi arata mereu acest lucru. O da . Si cat de bine stie sa mi o arate. M a sarutat, nu mai putea tine sarutul atat de mult. Abia astepta sa o faca. Imediat , a urmat o ploaie de saruturi. SI ce sauruturi. Cata pasiune si umilinta la regasirea buzelor noastre. Am asteptam prea mult, ca sa le facem buzelor noastre cunostinta. Au fuzionat perfect. S au topit una pe alta. M am topit si eu si ea. Am cuprins o in bratele mele, titanice parca, pe langa trupul ei atat de firav. Dar ea, se simte in siguranta aici. E locul ei, iar asta nu I o poate lua nimeni. E locul in care se regaseste ea, atunci cand se pierde de lumea asta numai numai de ea stiuta.

Stau intr-un loc plin de o liniste suava ..si ma pierd in imbratisarile tale care ma tarasc intr-o lume de basm ..nu pot sa iti uit sarutarile ,nu pot sa nu simt inca bratele tale peste tot trupul meu,corpul mi se cutremura la gandul ca tu l-ai atins ..doamne am fost a ta..ti-am simtit respiratia pe fiecare parte din corp mai coplesit ..insa ma simt mai pura ca niciodata …vulgara in lumea mea, mintea mie atat de limpede si plina de tine …parca fiecare vorba de-a ta imi rasuna in minte ..ma linistesc, inima imi tresare, te voi vedea din nou…ne vom pierde iar, in lumea noastra …in lumea’tu si eu’ iar ne vom hrani cu umbrele noastre iar te vei pierde in ochii mei…nu-ti fie teama iubiree ..nu ma vei pierde ..desi iti stiu misterul lumea mea se limiteaza la ‘tu’…tu cel mai frumos vis. ”