RSS

Decembrie

03 Dec

E Decembrie, si oamenii aleg sa fie totul despre Craciun cu ale lui sarbatori de iarna. Mi-ar fi fi placut sa fiu de acord cu toti entuziasmatii ce se hranesc cu acest sentiment minunat, dar nu sunt. Craciunul nu e despre cat ai investit tu in minunatul brad umplut cu esarfe si globuri de la Mall.
Decembrie nu-i despre cadourile ce o legenda le va aseza frumos langa semineul tau. Luna asta e despre noi, noi oamenii. E momentul perfect in care ne putem analiza lucrurile bune , cu care am contribut la acest an. E perioada in care ar trebui sa intelegi ca nu numai acum trebuie sa fii alaturi de familie si de cei dragi. Tu trebuie sa fii mereu prezent in vietile lor, tot anul, indiferent de luna si fara un motiv anume. In Decembrie, ar fi ideal sa faceti cunostinta cu voi insiva, sa va deschide-ti numai pentru voi.
Dar nu despre asta vorbim astazi.
Decembrie , e atunci cand imi amintesc sa ma gandesc la tine. Numar fiecare fulg ce se aseaza pe pamantul pregatit de iarna, in speranta ca atunci cand voi ajunge la ultimul fulg numarat, te voi putea privi din nou, in numai mintea mea. E momentul in care , reaprind focul in sufletele celor inghetati, pentru ca sunt insetat de lumina menita sa ti calauzeasca pasii. Miroase a rece , dar nu-i totul mort, e doar un repaos, pentru ca eu sa pot a-mi odihni picioarele ce strabat zilnic atat de multe ganduri. E momentul cand incep selectia de vise, aleg mereu pe cel mai proaspat, fara insa a le neglija pe cele mai vechi. Le preschimb in real, chiar inainte de a incepe noul an. Pentru ca eu ce cautam, de mult am reusit sa gasesc. Iar tu inca cauti, un gand ce nici macar nu e al tau. Te pierzi printre prea multele vise, stiu sigur ca asta iti va suci minile intr-o buna zi, dar cine sunt eu sa te indrum inspre ce sa visezi, cand egoismul din tine , te a impins sa renunti la a mai asculta.
Privesc in jur , unde sunteti voi toti, cateva din sufletele de pe aici am reusit sa le si cunosc, de asta mi permit sa fim atat de intimi atunci cand vine vorba sa las si pentru voi o picatura de suflet. Si da sunt tot captiv in propriul meu joc, in care aleg sa nu inteleg realitatea si continui sa-mi condamn, taramul din care vin eu, la nemurire. Visez, la fiecare vis al vostru, numai sa-l vad materializandu-se cat mai repede. Dar ce mai e timpul atunci cand visa? Mai conteaza ca ploua sau ninge peste inimile noastre atunci cand jucam totul pentru un vis, ce-l tinem atat de bine ascuns in adancurile sufletelor noastre?
Nu va mai amagiti cu sarbatorile, fi-ti oameni, e mai important in zilele noastre decat orice altceva. Mi-e dor sa ma scufund in oceanul de umanitate, ce se gasea pretutindeni candva. Imi lipsesc bucuriile simple, din zilele in care nu conta daca ai reusit sau nu sa-ti schimbi telefonul destept cu altul si mai inteligent. In care noi eram noi iar ei nici macar nu existau.
Decembrie, cum m-ai lasat sa te astept un an, dar totusi am facut-o, mereu sunt aici pentru tine. Te las sa-mi acoperi si de data asta, golurile ce raman de la gandurile pe care le ofer oricui, cu numai a ta zapada. Eu nu voi ingheta, multumesc ca-ti faci griji, dar arde un foc de nestins in inima mea, de fiecare data cand ne intalnim, iar asta o sa-mi fie de ajuns, sa ma incalzesc din nou.

Era sa uit , cica a fost si ziua tarii mele. Am omis sa-i urez cate ceva. Motive am destule. Eu mi-am iertat tara, i-am iertat si pe cei care ne-au condamnat la vietile nesigure cu care avem de a face acum. Dar ea, de fiecare data cand i-am acordat o noua sansa, a ales sa ma injunghie in fata, cu propriile ideologii pe care eu ar trebui sa le inteleg.
Romanie , ai fost cel mai frumos vis, pe care cu totii l-am visat, pana cand ai ales sa ne vinzi !

Decembrie, cand tu apari , eu ma retrag in Lumea mea, in care ploile ingheata la auzul tau, Soarele ramane doar cu mine, iar viata , ea e mereu acceeasi, depinde doar de ceea ce alegem noi sa traim.
Acum eu plec, ma intorc la ale mele ganduri, mereu devotat drumului pe care aleg sa pasesc, iar Tu, Tu mergi de-ti traieste Decembrie numai al tau .

Va imbratisez cu drag , din Lumea mea inghetata,
Endorfinul.

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on December 3, 2018 in De ale vietii

 

One response to “Decembrie

  1. Mihai

    December 4, 2018 at 7:58 am

    Din păcate, consumerismul ultimilor ani a scos sufletul din sărbătoarea sacră a Crăciunului, așa cum România îl scoate din cei neputincioși care au blestemul de a putea vedea ce se întâmplă-n jur și o privesc cum se dărâmă, de pe o bărcuță (creată din resturi de suflet). Zile liniștite să avem!

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: