RSS

Lupii

05 Dec

Uneori pana si lupii refuza in a mai urla, atat de aproape de noi. Instinctul de supravietuire ai indeamna sa ne ocoleasca, stiind cat de nemilosi putem fi.
Dar eu am ales sa mai astept, inca mai sper ca voi auzi fiarele salbatice urland din nou. Pentru ca mie-mi place sa ascult, mai ales ca e mult mai intensa starea in care te poate induce povestea oricui atunci cand asculti. De asta aleg sa ascult. Echilibram lumea asta atat de dezechilibrata, numai daca alegem sa ascultam mai bine festivalul de sunete cu care avem onoarea de a ne intalni, in fiecare zi, in minunatul drum al vietii.
Am ales lupii astazi, sunt printre singurele animale salbatice , care nu capituleaza indiferent de situatia in care se regasesc. Ei aleg sa si dea viata , darul suprem, doar pentru nobilul scop de a-si proteja haita. Noi de ce nu putem fi protectori cu cei din jurul nostru , dar mai ales cu noi insine. Noi avem constiinta, ne-am dobandit titlul de animalul suprem, iar asta o spune istoria nu eu.
Omul, noi, suntem fiarele care-si reneaga aproape tot uneori, iar totodata ne mandrim atunci cand suntem frumos asezati pe felurite piedestaluri. Dar azi nu e chiar vorba despre lupi. Astazi vorbim despre noi, cu numai gandurile noastre. Azi putem fi orice vrem noi sa fim. Pot alege un gand minunat , din colectia personala, pe care il voi oferi tuturor, numai sa stiu ca fiecare isi va asculta simturile. Stiti, eu dimineata cand ma trezesc , o data cu rasaritul de Soare, vad o lume buna, plina de oameni frumosi si incerc sa inteleg de ce nu pastram aceste stari, in care vietile noastre nu depind de cifrele care ne deblocheaza cardurile cu care cheltuim mai mult decat producem. Sunt mai fericit decat e permis, atunci cand vad doi oameni care-si zambesc unul altuia. Raman in aceasta stare cand vad o mama cum dezvaluie copilului, tainele mersului. Zambesc ori de cate ori ma pierd pe stiu eu ce plaja din drumurile mele, in care pot asculta sunetul marilor care mi aminteste mereu cat de norocos sunt pentru simplu fapt ca pot asculta. Zambesc pana si celor care au refuzat sa mai faca asta , oamenilor care au ales sa vada doar realitatea pe care stiu eu ce televiziune incearca sa le-o prezinte. Intr-un final, sunt sigur ca pana si ei vor ceda si se vor intoarce pe drumul pe care, candva, paseau si ei.
Stiti, de multe ori , am asteptat si eu in ploaie, venirea acelei schimbari, acelui gand salvator, cum aleg eu sa il numesc. Am facut-o chiar si in picioarele goale, lipite de asfaltul rece si totusi musafirul asteptat nu si a facut aparitia. A ales sa nu stationeze in gara in care aleatoriu am ales sa astept. Dar eu, eu am plecat de prea mult timp din acel loc, rece si umed. Sunt calator prin propriile mele esecuri. Am inteles, ca daca tot schimbarea ma ocoleste atat de mult, ar fi cazul sa pornesc in cautarea ei. Pentru asta am nevoie de numai un gand, pentru ca am platit bilet deja pentru calatoria in care sunt plecat de mult prea mult timp.
Culeg amintiri, din fiecare gara in care aleg sa opresc trenul meu, stiind ca e tot ce am nevoie , pentru atunci cand voi opri si in ultima gara. Dar pana acolo, mai sunt multe vise de visat si ganduri de construit.
Numar din nou picaturile de ploaie ,ce tocmai astazi, au ales sa topeasca albul acestui Decembrie scanteietor, in care am auzit lupii urland pentru intaia oara , atat de aproape.

Fi-ti lupi, nu numai azi, lasati-va inimile deschise, indiferent de povestea in care sunteti acum pentru ca nu se stie niciodata , ce ganduri minunate pot umple acele goluri !
Fi-ti lupi !

Va imbratisez cu drag si va multumesc ,
Endorfinul !

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on December 5, 2018 in De ale vietii

 

2 responses to “Lupii

  1. doar verde

    December 5, 2018 at 5:54 pm

    I-am recunoscut după urletul din titlu! Este clar, prelung, înfiorător. Așa cum sunt unele amintiri din gările în care nu mai vine nimeni. În schimb, mulți pleacă.
    Clare : ore nesfârșite în care credeam că doar trenul ne poate aduce fericirea.
    Prelungi erau îmbrățișările de pe peron și suspinele .
    Înfiorată îmi este inima, când în decembrie nu se mai pomenesc macii. Nici curăția sufletului..

     
    • Endorfinul

      December 5, 2018 at 7:19 pm

      Mă înclin, in fata creației tale. Îți mulțumesc !

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: