RSS

Cicatrici

07 Dec

Invart inca lingurita in cana de cafea aburinda, in timp ce privesc prin fereastra plouata, cum lumea mea se trezeste la viata. Las sufletul de copil sa guste fiecare minune a diminetii, fara sa-i ofer nici macar o indicatie.
Aud pasind pe cararea ce duce spre locul meu, spiritul trecutului ce l-am inchis de prea mult timp in temnita din adancul inimii mele. Incerc sa inteleg daca -i doar una din inchipuirile mele sau daca esti chiar tu. Acum simt, cum discomfortul provocat de cicatricile care mi-au invaluit intreg trupul, e in perfect echilibru cu metamorfoza in care ma regasesc acum. Cicatrici, ocolesc mereu acest gand, pentru ca uneori, chiar si unul ca mine poate simti durerea. Imi aminteste cate lectii am strans din lumile prin care pasii mei m-au purtat. Inca ascult de la fereastra, cum zgomotul produs de gandul pe care l-ai trimis inspre mine se intensifica. Prin usa mea cea veche,din lemn, lasata mostenire de acel tamplar cu suflet bun, trec numai visele pe care aleg eu sa le primesc. Iar astazi, programul de vizite sa incheiat. Tu poti sa mi lasi scrisorile pe jos, chiar daca ploua, oricum le voi citit , chiar si fara sa desfac plicurile. Stiu, probabil ca ai inteles, poate chiar ai deschis ochii si ai ales deja drumul pe care iti este atat de usor sa-l parcurgi acum. Dar eu, eu nu pot trai printre randurile tale. Ci doar incerc sa ti scriu povestea ce numai tu ai putea sa o traiesti. Chiar daca ploua, chiar si aunci cand ninge, de fiecare data cand ti-ai pierdut speranta in a iti mai visa visele, eu voi fi mereu acolo, in taramul numai de mine stiut. Te voi ghida, iti voi lumina calea si te voi sustine , atunci cand toate iti vor intoarce spatele.
Am ales sa nu-mi ascund cicatricile, ele sunt cele ce m-au ambitionat sa ascult cu o profunda atentie zgomotul pe care pasii tai il fac. Le arat oricui, de asta inca expozitia pe care tocmai am lasat-o deschisa, e in vazul oricui. Trebuie doar sa intri, nu se percep taxe cum ai fost tu obisnuita si odata intrata, poti atinge orice rana alegi ca sa simti. La fel ca albul orbitor al zapezii , dupa care tanjim, cand primavara alege sa-i ia locul. Asemeni ultimului trandafir, care in incercarea mea de al conserva pentru tine, nu mi-a lasat decat palme sangerande, dar eu am ales sa-l pastrez, pana in ziua in care ai sa incepi sa existi. Atinge-ma, azi e permis sa-mi poti simti fiecare imperfectiune a trupului meu, lasata de aceste cicatrici. Este momentul in care am putea incepe a ne cunoaste. In care eu sunt eu, acel gand de nimeni stiut, iar tu esti doar un ideal sau numai un vis la care uneori imi place sa ma intorc.
E ziua, in care trenurile tocmai le-am intors din destinatia finala spre gara mea. Aleg locul de spectator, al vietii , in care intregul vagon imi apartine. Tocmai ca sa pot arata oricui, cat de adanci sunt cicatricile mele. Le privesc cu admiratie pana si eu, sunt mult prea de pret aceste lectii ce am fost nevoit sa le invat. Apelez mereu la Endorfina ce o pastrez in taina, sub cheie, in numai al meu laborator de ganduri, atunci cand realizez ca uneori nici macar eu nu pot imparti razele de Soare mult prea promise.
Decid sa ma apropii de usa, ating cu frica manerul rece si fara de suflet, o cicatrice imi aminteste ca ar fi bine sa ma intorc la locul meu si ca trecutul e mai bine sa ramana ceea ce este deja. Dar incapatanarea si sadomasochismul din acest gand, ma impinge sa deschid. Privesc inspre paduri, nici macar o fiara salbatica nu pot zari, o liniste atat de profunda imi cuprinde sufletul exact ca intr-un sarut. O dragoste absoluta imi inconjoara inima, atunci cand privesc inspre tine. Stiu ca nu ai cum sa existi, dar ce pot sa ceri mai mult de la acest vanzator de iluzii, cand incearca sa-ti arate chipul cel bland al unui suflet de om ce si-a cladit propriul vis cu numai ajutorul cicatricilor?
Sunt gol, in fata gerului atat de specific acestei perioade, dar totusi nu pot simti frigul. Vad ultima petala de floare de mac, tot rosie, la fel de inghetata, in contrast absolut cu peisajul. Ma apropii de ea, o cicatrice a inceput a sangera. Un ultim strop de sange picura peste petala ce acum devine una cu pamantul. E iarna iar, iar tu inca nu poti gasi drumul spre lumea mea !

Uneori, in incercarea de a salva o petala de mac la inceput de Decembrie, ramanem cu numai o cicatrice !
Traiti-va visurile frumos, iar cicatricile, sa fie calauza de nadejde pe drumul pe care acum pasiti !
Va imbratisez cu drag,
Endorfinul .

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on December 7, 2018 in De ale vietii

 

4 responses to “Cicatrici

  1. inaloveworld

    December 7, 2018 at 1:37 pm

    Fiecare cicatrice ne învață ceva (dacă vrem să îi vedem partea bună) și ne ajută să ne trăim visurile frumos! Superbă postare și îți mulțumesc pentru ea!

     
    • Endorfinul

      December 7, 2018 at 1:42 pm

      Mulțumesc ! Cu mare drag.

       
  2. Poteci de dor

    December 7, 2018 at 1:54 pm

    Drumul ăsta nu poate fi înzăpezit, e prea multă căldură acolo ca să fie acoperit de nea. Va fi găsit, cu siguranţă!
    Foarte frumos scris!

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: