RSS

Pășesc

06 Jan

Din colțul cel mai îndepărtat al lumii, încep a scrie ceea ce urmează. Până și licuricii au încetat în a mai produce lumină, când au aflat că mă întorc. Vântul a refuzat să mai bată, iar Soarele sa retras , lăsându-mă sa-mi încep povestea. Era ca și astăzi, o zi în care am reușit să opresc timpul în loc, pentru a putea simți mai bine, fiecare gând în care mă regăsesc. Trebuie sa fi fost destul de târziu, pentru că în afară de mine, nu mai puteam vedea pe nimeni, plimbându-se pe acea strada. Asfaltul era rece și umed, mi-o spuneau picioarele goale cu care-l mângâiam. Cu siguranță plouase, cu numai puțin timp în urmă, iar asta îmi strângea pielea pe trup tot mai mult, cu fiecare pas înainte pe care-l făceam. Știam că nu cunosc drumul pe care eram acum, dar continuam sa așez câte un pas în fata celuilalt. Mă îndreptam înspre necunoscut, știi tu ceva mai frumos decât atât ? La fel mă gândeam și eu. As putea sa refuz, aceste călătorii spre nicăieri, dar cum aș mai fi eu, după o astfel de clipa ? Puteam să jur că-i blocat acest gând , în acea zi în care ultimul boboc de trandafir a ales să înflorească la picioarele tale , lăsându-te să te vezi în toată splendoarea ta , de femeie frumoasă. Pas după pas, pe asfaltul rece, continuam să așez, în ziua în care ți-am arătat gradina din povestea mult visata. Zâmbesc și acum la acest gând , ce-mi amintește cum împleteam visele cu diminețile lui August. Atunci credeai în ele, știai să le trăiești atât de real, exact ca profunzimea unui răsărit de Ianuarie . Era atât de ușor să te lași purtat pe aripi de înger, când alegi sa fii tu. Acum e la fel, poate că și mai bine, când începi a te cunoaște tot mai mult . Oferă-ți timp, tu ție, ca să te poți apropia tot mai mult , de idealul de vis, în care ai ales ca să crezi. Vei zâmbi , atunci când vei înțelege, cât de simplu poate fi de parcurs, numai al tău drum , cu numai picioarele tale cele goale . Pășește încet , nu te grăbi niciodată , dar să o faci doar înainte, indiferent cât de greu vei simți al tău cer. Voi fi acolo, la capăt de lume, căutând să adun firmiturile de gând, în cel mai frumos vis, la oricare început de Ianuarie, indiferent cât de multa zăpadă ar fi în jur. Topesc fulgi, asta fac acum, pe acest drum în care spuneam că mă aflu, și îi transform din nou în fluturi, ca tu să te joci cu ce numesc eu viața. Iar seara, voi lumina spre al tău drum.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on January 6, 2019 in Uncategorized

 

4 responses to “Pășesc

  1. Poteci de dor

    January 7, 2019 at 11:46 am

    Da, avem nevoie de timp cu noi, pentru noi. Mulţumesc pentru “evadarea” asta!

     
    • Endorfinul

      January 7, 2019 at 11:47 am

      Cu mult drag ! Mulțumesc mult pentru timpul tau.

       
  2. loredanamanciu

    January 28, 2019 at 7:38 pm

    Ce frumos! 🙂

     
    • Endorfinul

      January 28, 2019 at 8:14 pm

      Mulțumesc mult ! Mă bucur că ți-a plăcut .

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: