RSS

Pasesc

06 Jan

Din colțul cel mai îndepărtat al lumii, încep a scrie ceea ce urmează. Până și licuricii au încetat în a mai produce lumina, când au aflat că mă întorc. Vântul a refuzat să mai bată, iar Soarele sa retras , lasandu mă sa mi încep povestea. Era ca și astăzi, o zi in care am reușit să opresc timpul in loc, pentru a putea simți mai bine, fiecare gând in care mă regăsesc. Trebuie sa fi fost destul de târziu, pentru că în afară de mine, nu mai puteam vedea pe nimeni, plimbandu se pe acea strada. Asfaltul era rece și umed, mi o spuneau picioarele goale cu care l mângâiam. Cu siguranță plouase, cu numai puțin timp în urmă, iar asta îmi strângea pielea pe trup tot mai mult, cu fiecare pas înainte pe care l făceam. Știam că nu cunosc drumul pe care eram acum, dar continuam sa așez cate un pas in fata celuilalt. Mă îndreptam înspre necunoscut, știi tu ceva mai frumos decât atât ? La fel mă gândeam și eu. As putea sa refuz, aceste călătorii spre nicăieri, dar cum aș mai fi eu, după o astfel de clipa ? Puteam sa jur că i blocat acest gând , in acea zi in care ultimul boboc de trandafir a ales să înflorească la picioarele tale , lasandu te să te vezi în toată splendoarea ta , de femeie frumoasă. Pas după pas, pe asfaltul rece, continuam sa așez, in ziua in care ți am arătat gradina din povestea mult visata. Zâmbesc și acum la acest gând , ce mi amintește cum împleteam vise cu diminețile lui August. Atunci credeai in ele, știai sa le trăiești atât de real, exact ca profunzimea unui răsărit de Ianuarie . Era atât de ușor să te lași purtat pe aripi de înger, când alegea i sa fii tu. Acum e la fel, poate că și mai bine, când începi a te cunoaște tot mai mult . Ofera ți timp, tu ție, ca sa te poți apropia tot mai mult , de idealul de vis, in care ai ales ca sa crezi. Vei zâmbi , atunci când vei înțelege, cat de simplu poate fi de parcurs, numai al tau drum , cu numai picioarele tale cele goale . Pășește încet , nu te grăbi niciodată , dar sa o faci doar înainte, indiferent cat de greu vei simți al tău cer. Voi fi acolo, la capăt de lume, căutând să adun firmiturile de gand, in cel mai frumos vis, la oricare inceput de Ianuarie, indiferent cat de multa zăpadă ar fi in jur. Topesc fulgi, asta fac acum, pe acest drum în care spuneam că mă aflu, și ai transform din nou în fluturi, ca tu sa te joci cu ce numesc eu viața. Iar seara, voi lumina spre al tău drum.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on January 6, 2019 in Uncategorized

 

2 responses to “Pasesc

  1. Poteci de dor

    January 7, 2019 at 11:46 am

    Da, avem nevoie de timp cu noi, pentru noi. Mulţumesc pentru “evadarea” asta!

     
    • Endorfinul

      January 7, 2019 at 11:47 am

      Cu mult drag ! Mulțumesc mult pentru timpul tau.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: