RSS

Pădurea

23 Jan

Când vei simți cum înghețul iernii dezgheață inimi, iar Soarele îți va deschide pieptul, ca un chirurg iscusit, în încercarea de a găsi restul de suflet pe care l-ai neglijat atât de mult timp, atunci vei realiza că ai ajuns, în pădurea fermecată. Poți începe a asculta culorile care te învăluie , la fel ca atunci când te regăsești în îmbrățișările mele . Sau încearcă a privi fiecare sunet în parte, care acum se așterne atât de frumos la picioarele tale, în încercarea de a te face să asculți bătăile de inimi ce încă bat același ritm. Nu-ți fie frica, chiar dacă ești copleșită, de ziua ce a ales să treacă, pentru că aici , în pădurea fermecată, e locul în care tu , poți alege să schimbi mersul lucrurilor. La fel ca alegerile , ce te îngrozesc când nu găsești curajul de care ai atât de mare nevoie, pentru a merge mai departe.

Iar mie, mie lasă-mi numai lumea mea, e tot ce am nevoie când aleg să-ți pictez fluturii ce te cuprind strâns , la fel ca tiparul rochie tale negre, desenat atât de bine de știu eu care croitor. Eu, mereu voi fi , același călător, care alege sa se piardă prin propriile cărări numai de el știute. Aceleași riscuri îmi asum , când nu știu niciodată destinația finală spre care tălpile mele se vor îndrepta, în oricare dimineață. La fel de devotate au rămas și pixurile cu care umplu foile cu gândurile mele , pe care mai apoi le ard în șemineul pe care nici până azi nu am reușit al construi. Și totuși, aceeași căldura o eman , ce poți să o simți , indiferent de locul în care te regăsești acum. Duc felinare de lumina, oricărui orb ce și caută vederea , în propria sa speranța . Pe când tu, cauți sărutarea pe care pădurea fermecată, ți-o oferă, atunci când lași, o numai fărâmă din tine, la rădăcina copacului , unde ai ales sa crezi în tine , numai pentru o clipă. După cum bine vezi, încă depind de adicția de spectator, al oricărei piese ieftine de teatru. Ca un iscusit măcelar, desprind fiecare rest de speranță ce încă o porți în tine, o concentrez cu numai ale mele frânturi de vise frumoase și le trimit înapoi, spre stropul de viata la care încă nu ai renunțat.

Pentru că tot ești acolo, vreau să-ți amintesc, că nimic nu e mai profund și mai magic, decât alegerea drumului pe care nu-l cunoști. Iar când îți este greu, amintește-ți că magie mai pură decât atunci când alegi sa fii fuziune curata cu doar al tău gând , nu vei găsi. Deci asumă-ți omule, oricare călătorie alegi să trăiești, iar când până și ultimul strop de speranță te va părăsi, tu doar revino în pădurea fermecată.

Despre tine, ce as putea sa mai adaug? Poate doar asta : când lumea ta o înconjoară norii negri, iar cei din jur nu încetează în a te smulge de la idealul tău, tu doar zâmbește, eu știu că vei găsi mereu drumul înapoi spre copilul din tine.

Azi sunt doar povesti frumoase.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul .

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on January 23, 2019 in Uncategorized

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: