RSS

Voi

25 ian.

Chiar dacă de multe mă încurc, rătăcindu-mă în propriile gânduri, legându-mi picioarele cu noduri atât de strânse, pe care nici eu nu pot sa le mai desfac, găsesc mereu răbdarea necesară, pentru a mă întoarce la tine , cel ce te afli aici, înfometat de auzul cuvintelor ce-ți înfășoară inima în lacrima de primăvară . Întradevăr e posibil să mă repet , mai ales atunci când susțin căldura , de care tu ai nevoie sau nu, la răsărit de suflet curat, presărat cu petale de vise frumoase. Dar asculta cum striga, curajul din tine, care te împinge să lupți, cu fiecare clipă în care ai știut că vei învinge, indiferent de profunzimea cu care s-a dat acel război .
Când plângi , umpli lacuri cu diamante pătate de lipsa fricii, pe care mereu ai purtat-o în ceea ce numești tu suflet. E singurul motiv ce mă forțează la repetiția asta tâmpită , pentru ca tu să înțelegi , că ești cel mai bun lucru ce se putea întâmpla. Mai mult decât asta nici nu ai nevoie, când crezi cu adevărat , în oricare gând vrei tu .
Iartă-mă, când amestec nenorocitele astea de cuvinte, ce ar trebui să-ți șoptească numai al meu univers. Eu chiar încerc mereu, sa fiu cât de tandru pot , cu fiecare gând în parte pe care-l aștern aici, o fac tot timpul numai pentru tine. Ele refuza sa mi de-a ascultare , tu trebuind mereu să vâslești printre acest haos , pe care am ales sa-l numesc literatura pura, creata doar pentru cei ca tine . Oameni, care au înțeles , că ești mai mult decât ai crezut și că oricât de rece ți-ar fi ploaia, prin care singur te-ai regăsit, în oricare clipa din restul tău de viata, va fi mereu un Soare și pentru tine , să-ți încălzească picăturile. Acum zâmbești, știam că o să-ți placa, sa guști din fructul interzis, te simți mai viu când simțurile ți-au devenit camarazi , în luptele pe care le duceai cu tine. Cum ți-am mai spus , sa fii tu însuți când bați în porți străine , purtând frânturi de gânduri, chiar la apus de Luna .

Te las în praf de gânduri bune, înconjurat de zâmbete mângâiate de inimi curate , la celălalt capăt de tărâm minunat.

Vă îmbrățișez cu drag , de pe aleea din care ați cules primul gând, Endorfinul.

 
6 comentarii

Scris de pe ianuarie 25, 2019 în Uncategorized

 

6 răspunsuri la „Voi

  1. Poteci de dor

    ianuarie 26, 2019 at 9:26 am

    Mulţumim că găseşti timp de dăruit nouă!

     
  2. Endorfinul

    ianuarie 26, 2019 at 9:41 am

    Cu mult drag. Mulțumesc că ai trecut și pe aici.

     
  3. admin

    ianuarie 30, 2019 at 8:07 am

    Reblogged this on fata noptii and commented:
    Te las în praf de gânduri bune, înconjurat de zâmbete mângâiate de inimi curate , la celălalt capăt de tărâm minunat.

     
  4. gandultaufemeie

    februarie 3, 2019 at 6:03 am

    Într-adevăr frumos!

     
    • Endorfinul

      februarie 3, 2019 at 7:44 am

      Mă bucur că ți a plăcut . Mulțumesc !

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: