Patru zile

Am înțeles în prima zi, chiar atunci când ai ales sa ne întâlnim la malul marii, că tu vei fi sufletul care ar putea reuși să pătrundă cu ușurință în universul meu întunecat, la care am lucrat atât de mult. Simțeam cum bătăile inimii tale intra in fuziune absolută cu ale mele. Întâlnisem în acea clipa perechea de ochi pe care o căutam prin întuneric de atâta vreme, de asta-mi pierdusem cufărul în care am îndesat atât de multe cuvinte alese atent doar pentru tine.

Ai zâmbit, când ai înțeles că ai găsit și tu povestea pe care trebuia să o scrii alături de mine, iar eu, ți-am lăsat acel moment numai ție, e prima oara când egoismul din mine a încetat să-mi mai încurce drumurile .

A doua zi, te-ai întâlnit și cu partea întunecată de care tu chiar nu te-ai temut deloc, alegând să te arunci în necunoscutul în care ai simțit că poți crede. Mi-ai dărâmat principiile alături de care am petrecut atât de multe clipe în încercarea de a le aduce atât de aproape de însăși perfecțiunea ce nici măcar nu a existat vreodată .

In a treia zi, ți-ai dat întâlnire cu ce a mai rămas din sufletul meu, atunci a fost momentul în care frica mi-a inundat întregul trup. A fost alegerea ta liberă, secunda în care m-ai prins de mana , lăsându-mi un gust de primăvară atât de curat, încât până și gândurile mele au încetat în a mă mai asculta. Era deja prea mult , mai ales pentru unul ca mine , bunătatea cu care-mi puneai în mișcare lumea mea. Te priveam atât de neîncrezător , știind cum se termina deja poveștile pe care uneori aleg sa le scriu.

Dar în a patra zi, m-ai lăsat fără cuvinte când m-ai surprins atât de plăcut cu simplul fapt că ai ales să-mi arăți ce poți fi pentru mine. Te-ai așezat singura, atât de aproape de firmitura de inima ce mi-a mai rămas , lăsându-ma sa înțeleg că am forjat aceeași lume ca și tine . Diferența era doar pantofii eleganți cu care pășeai tu pe vremea când eu îmi târâiam doar ghetele atât de vechi prin necunoscutul dintre cele două lumi.

Iar azi, mi-ai amintit , cum că atunci când crezi în poveștile pe care mereu le-ai păstrat învelite în batista ta din mătase fina, zmeii, balaurii și vrăjitoarele din miez de noapte aleg sa dispară.

Era doar un gând, în care mi-am amintit cât de frumos ai colorat lumea în care am ales eu să exist. Mulțumesc !

Publicitate