Trezit de gândul bun ce nu mi-a lăsat somnul in pace, cu plămânii plini de mirosul florilor de Mai ce cu încăpățânare au început să apară, cu ciripit de păsări care-mi răsună în timpanele îmbătrânite, trimit aceasta bucată de gând înspre tine.
Cu genunchii roși și coatele tocite în semn că munca depusă în fabrica de gânduri nu a fost în zadar, îți zâmbesc și astăzi de la granița dintre cele două lumi în care cu greu am reușit să mă regăsesc. Privesc in jur , la fețele șterse de știu eu ce gânduri pe care ei nu au reușit a le ține în frâu și mă gândesc înspre tine , cum absorbi cuvintele mele ce am ales chiar și astăzi să le adun in acest amestec de viață frumoasă pe care ai inceput să o trăiești.
Mai dispar uneori , îmi vine greu până și mie sa țin sub control echilibrul dezechilibrat dintre real și visare. E mai mult decât firesc să-mi port cu mândrie eticheta pe care doar un nebun o primește în ziua în care alege să nu mai privească înapoi. Dar știu că aștepți, mereu ai făcut asta, știind că uneori vei găsi aici îndemnul de care ai atât de multă nevoie in prag de disperare , mai ales când nimeni nu te înțelege. Știai că nu pot sta deoparte, când simt că te pierzi in lumea în care nu te poți regăsi, de asta-ți și spun să mergi înainte , la fel ca și primăvara pe care o porți mereu cu tine în bucată de inimă ce încă îți bate în piept.
Amintește-ti cu drag de clipa în care credeai că i imposibil și totuși ai reușit mereu să-ți creionezi oricare gând în care ai ales a crede. Știai de la început că visele devin realitate și că lumea ta îți aparține în totalitate, indiferent de cat ar ține furtuna din sufletul tău ce uneori pare că nu va mai trece.
Vroiam doar să-ți reamintesc , că încă e primăvara, iar tu ești încă viu , la fel ca și visele tale la care ai lucrat atât de mult. De asta te cert și te privesc în ochi atunci când îți spun să nu cumva să treacă o zi in care sa nu zâmbești.
Zâmbește mai mult scumpul meu cititor despre asta era vorba astăzi.
Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.