Parcă și acum îi mai pot auzi cum băteau cu pumnii în pereții reci din piatră de râu ai temniței în care trebuiau să-și ispășească pedeapsa.
Renunțasem la luptă doar pentru o clipă , dar a fost mai mult decât de ajuns pentru a înțelege că voi lupta până la final, indiferent daca uneori mai pierd cate o bătălie .
Un gând bine pus la punct te va forța să înțelegi că poți face orice visezi atât timp cât crezi cu adevărat în oricare ideal îți dorești.
Nu-i lăsa să te limiteze in ascensiunea spre drumul pe care l-ai planificat atâta amar de vreme.
Nu uita să zâmbești , chiar daca uneori îți mai calca piciorul cu bocancii murdăriți de noroi. Vei reuși de fiecare daca când îți vei propune cu adevărat să faci asta.
Eu te susțin din întunericul lumii mele în care Soarele nu ratează niciodată întâlnirile cu mine. Vei simți că nu ești singur, niciodată nu ai fost, iar asta te va împinge și mai departe spre călătoriile de neuitat cu care te vei întâlni din oricare vis ai vrea tu sa fii.
Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.
ecoarta
noiembrie 12, 2019 at 8:43 pm
Uneori ne place să stăm în temnița rece a gândurilor, ca o pedeapsă a nehotărârii proprii!
Un gând luminos de la mine!
Endorfinul
noiembrie 12, 2019 at 11:06 pm
Mulțumesc mult pentru vizită !