RSS

Arhivele lunare: martie 2020

Pamantul

Te temi de o nenorocită de gripă pe care unii au ales să i pună un nume și să te izoleze cât mai bine de tot ceea ce trebuia să simți până acum, având ca singur scop sa te controleze și mai mult decât o fac deja.

Acum ai văzut că planeta se regenerează și au început felurite remușcări sa te încerce.

Te lași condus de minciunile pe care nenorociții ăștia ți le vând în fiecare zi împachetate în ambalaje atent alese pentru a-ți spala creierul.

Înspăimântat de așa zisul virus ai oprit timpul în loc privind acest teatru ieftin din confortul casei tale.

Ai uitat cât de negricios îți este sufletul atunci când ai ales sa fii pioner în secolul vitezei uitând a mai fi om, călcând în picioare fara pic de milă pe mama natură. Ai refuzat categoric să-ți mai asculți instinctele primare cele care nu făceau altceva în afară de a-ți arăta că ești o ființă unică menită să trăiască o viață atât de scurtă la intensitate maximă.

Era mai simplu să respecți pământul pe care calci, să-i arăți că îți pasă și să îl protejezi de fiecare neghiob care încerca să demonstreze că este mai presus decât planeta însăși.

Pământul ne rabdă, ne hrănește și apoi ne acoperă. Vroiam doar să-ți amintesc omule, că oricum nu ești nemuritor, și atunci, te întreb eu pe tine, de ce ar trebui sa te mai temi de orice ?

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
10 comentarii

Scris de pe martie 21, 2020 în De ale vietii

 

Imaginează-ți

Imaginează-ți imaginea colorată pe care aș desena-o atunci când mi-ai porunci să mă îmbăt cu licorile fermecate pe care le țin în taină in adâncul pivniței , ferite de privirile curioase. Adulmecă acest egoist scenariul în care beneficiarul sunt doar eu, cel care gustă din intensitatea fiecărei mireasmă, în care vreau să-mi ascund oricare gând neșlefuit la care am renunțat să mă mai gândesc.

Păstrează acest cadru , și ia-l pe oriunde tălpile te vor purta în drumul tău presărat cu povesti frumoase. Încearcă- ți fiecare simți și dă-mi un ultim ordin pe care să-l urmez cu sfințenie.

Oprește fiecare clipă în care știi că am început a-ți scrie visul frumos prin care urmează să treci și savureaz-o ca și cum ar fi ultima picătură de apă din prima vară incendiară pe care ai întâlnit-o .

Îți privesc fiecare mișcare din colțul întunecat al cârciumei împuțite, de unde îți aștern pe hârtie fiecare cuvânt pe care ți-l trimit frumos împachetat atunci când cu ochii închiși treci prin viață.

Îmi voi păstra mereu nimic mai mult decât rolul meu de spectator , fără interferente , dar voi folosi loja care-mi permite să vizualizez piesa de la înălțime , cu intensitate maximă.

Iar la final, vei știi prea bine să recunoști ecoul aplauzelor mele, va fi semnul nostru că ai jucat fiecare act ca la carte.

Vroiam doar să-ți spun să nu regreți nimic, doar că-mi place mie să folosesc mai multe cuvinte decât e cazul.

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe martie 13, 2020 în De ale vietii