Pamantul

Te temi de o nenorocită de gripă pe care unii au ales să i pună un nume și să te izoleze cât mai bine de tot ceea ce trebuia să simți până acum, având ca singur scop sa te controleze și mai mult decât o fac deja.

Acum ai văzut că planeta se regenerează și au început felurite remușcări sa te încerce.

Te lași condus de minciunile pe care nenorociții ăștia ți le vând în fiecare zi împachetate în ambalaje atent alese pentru a-ți spala creierul.

Înspăimântat de așa zisul virus ai oprit timpul în loc privind acest teatru ieftin din confortul casei tale.

Ai uitat cât de negricios îți este sufletul atunci când ai ales sa fii pioner în secolul vitezei uitând a mai fi om, călcând în picioare fara pic de milă pe mama natură. Ai refuzat categoric să-ți mai asculți instinctele primare cele care nu făceau altceva în afară de a-ți arăta că ești o ființă unică menită să trăiască o viață atât de scurtă la intensitate maximă.

Era mai simplu să respecți pământul pe care calci, să-i arăți că îți pasă și să îl protejezi de fiecare neghiob care încerca să demonstreze că este mai presus decât planeta însăși.

Pământul ne rabdă, ne hrănește și apoi ne acoperă. Vroiam doar să-ți amintesc omule, că oricum nu ești nemuritor, și atunci, te întreb eu pe tine, de ce ar trebui sa te mai temi de orice ?

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate