Chimist

Știam că îți culegi doza de drog de care depinzi, din felurite povesti, trăiri sau din oricare ar fi viciul tău. Te ține în mișcare în miezurile de noapte pe care încerci să le uiți dar le visezi ca un coșmar ce se repetă la nesfârșit.

Pierdut mereu prin fel și fel de laboratoare clandestine în căutarea absolută al stupefiantului suprem, cu ochii ațintiți la tabelul lui Mendeleev, privești pereții goi care închid sub lacăt sufletul tău.

Asculți aceeași macabră simfonie al gândurilor ce te împing spre nicăieri , în timp ce respiri aerul în putrefacție de la marginea cimitirului unde cândva ai îngropat ultimul vis în care credeai.

Susțineai că tu nu crezi în superstiții dar simți recele ce îți îngheață șira spinării când asculți cântecul de cucuvea ce sa oprit deasupra casei tale. Zâmbești când te trezești dimineața știind că oda nu a fost închinată către tine.

Dar încă, ai rămas un bun ascultător, cu gura căscată culegi mizeriile pe care ți le varsă nenorociții care învârt lumea spre unde vor ei, fără că măcar să treci totul prin filtrele care te au crescut de ai ajuns până aici.

Te îndemn din nou, să ramai vertical la oricare minciună îți va fi îndesată forțat de oricine.

Iar azi, petrece mai mult timp în laboratorul tău secret , unde pentru întâia oară ai gustat din substanța care mereu te îndemnat să zâmbești.

Fii tu !

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate

 

Răsărit

În nopțile în care alegi gândurile adunate în cutia din lemn pictată de mână cu petale de vise ce încă nu ai găsit timp ca să le poți aduce cu tine în realitatea pe care zi de zi o trăiești, acordă- ți o clipă în care sa poți privi în sus la cerul înstelat și taci.

Încearcă să guști fiecare picătură de liniște absolută și scaldă- ți privirea în tabloul negricios umplut de stele frumos luminate de Soarele care în fiecare mâine dimineață o să-ți ofere în dar un răsărit de neuitat.

Nu-i ca și cum nu gust și eu din toate greutățile ce uneori îți împing umerii înspre pământ, sunt la fel de uman că și tine. Vreau doar să-ți ofer de fiecare dată când nenorocitul ăsta de timp îmi permite câte o rază de cuvinte calde cu care sa te poți înveli atunci când alegi să-ți petreci nopțile singur în colțul tău uitat de lume.

Am înțeles de prea multă vreme că nu-mi fac apariția de cate ori ți-ar fi plăcut să mă citești, dar ești mereu camaradul din gândurile mele pe care cu devotament îl urmez.

Iar azi, azi am ales să-mi petrec această bucată neînsemnată de timp, alaturi de tine, printre rândurile mele pe care cu drag ți le aștern că un pansament pentru suflet.

Mai trec, mereu am să fac asta , numai de dragul de a te știu că ești bine.

Era despre tine , cititorul meu drag.

Semnez, Endorfinul.